KorAP: Find »[drukola/base=torță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...64 >

1,586 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

ziduri. La dreapta și la stânga se aflau două uși. Cel care dădea să intre putea vedea un mic altar, încastrat într-o nișă adâncă, chiar sub ferestruica de aerisire apărată de o gratie. Teja a luat dintr-un ungher două torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
torțe, le-a aprins și mi-a întins una. Erau pe sfârșite, picurând rășină incandescentă și dând o lumină roșiatică, fumegândă. Ne-am îndreptat către ușa din dreapta. A deschis-o cu una dintre chei, a intrat și și-a fixat torța într-un suport aflat la începutul unui coridor strâmt, cu tavan jos și pereți de cărămidă. După care a revenit în sală. Cu o nouă plecăciune, lăsând însă să i se vadă în gesturi și în priviri sarcasmul, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Rotari și ducesa Gaila. Eu rămân aici să citesc psaltirea. M-am străduit să nu bag de seamă că o numise pe Gaila ducesă, nu regină. Ca să nu ating cu capul bolta rotundă a coridorului, trebuia să merg aplecat, ținând torța cu brațul întins înainte. Fumul înțepător mă făcea să tușesc și să lăcrimez; și-n plus, nu vedeam mai departe de pasul pe care-l făceam. În fine, am dat de prima odaie. Deși m-am ferit să privesc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mi s-a părut că simt cu limba, precum șarpele, și mi s-a făcut din nou greață. În a doua odaie, după un grilaj de lemn neîncuiat, am recunoscut trupurile prietenilor și stăpânilor mei. Am căutat o firidă pentru torță și am văzut că erau patru, câte una în fiecare colț. În trei dintre ele se aflau făclii stinse, iar una era goală. Le-am aprins pe toate, înainte s-o pun pe-a mea în firida liberă de deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cuiva. Am ieșit din curte și am dat de alți oameni care încercau zadarnic să ghicească locul de unde veneau zbieretele acelea de jivină furioasă. Dar totul a încetat brusc, așa cum începuse. Pe neașteptate, în apropierea cimitirului, s-a aprins o torță, luminând o figură neagră care arăta cu o mână spre noi și striga: - Tu, stăpân de sclavi, domnind silnic peste aceste pământuri, privește! S-a aplecat în față, s-a învârtit în loc înfigându-și mâna în pământ și a adăugat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
începuse ploaia. Faroald era tulburat, căci, superstițios ca toți longobarzii, se temea de blestemele și de farmecele vrăjitorilor. A doua zi, sculându-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-mă eu în zori, m-am dus la cimitir. Faroald era și el acolo, îngrijorat. Se uita la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
la torța stinsă, înfiptă-n pământ, și la iarba călcată de jur împrejur. - Ce vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă, i-am explicat, cânepa este impregnată cu ulei negru. - Ce-i acela? - E un ulei care iese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ajuns o piatră de cremene, și, dacă e și puțin încălzit, ia foc imediat. Am căutat în jur și, după un tufiș, am dat de rămășițele unui foc și de cioburile unei olițe mirosind a ulei. Am mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
mirosit din nou torța și i-am spus lui Faroald: - Nu știu dacă o să funcționeze, deoarece am aruncat apă peste ea și a și plouat. Ce ne costă însă să-ncercăm și noi?! Când soarele era sus pe cer, în jurul torței pe care o înfășurasem în piele de iepure s-a strâns toată suflarea de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de la curte. Am mirosit-o din nou. Mirosul de ulei era tare, și apa, în mare parte, se evaporase. Aveam două pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea mult. În locul unde fusese torța, două zile mai târziu iarba a început să se facă galbenă și să se usuce, conturând un cerc. - Și pentru asta ce explicații ai, Stiliano? m-a întrebat Faroald. Am clătinat din cap, dar am spus: - O explicație trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie de ajutorul tău. I-am spus povestea cu preotul donatist, cu torța și cu iarba arsă. - Doar Cel Atotputernic poate să usuce iarba printr-un gest al mâinii, însă există două substanțe care, amestecate cu apă, pot produce același efect. Fie sarea de mare, fie sarea de animale. - Ce este sarea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
au făcut să sărim în picioare. Gundo a înșfăcat pumnalele, unul în fiecare mână. M-am repezit la fereastră și, trăgând oleacă oblonul, m-am uitat afară. Am văzut doi bărbați călare, sulițași, și alți doi pe jos cu două torțe aprinse în mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am înțeles noima vorbelor. Îi ocăra spunând că de curând fuseseră aduși acolo doi frați dintr-o familie bogată, burdușiți cu aur, desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite. Le-am surâs, încercând să fac pe prostul, și le-am spus: - Sănătate vouă, pe-aici e drumul spre Ravenna? După care m-am prefăcut că abia atunci îi vedeam pe leproși, mimând că eram oripilat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am văzut sclipindu-i pe piept un colier gros cu un pandantiv, și mi s-a părut că recunosc forma unui ochi. După ce cortegiul a trecut, luminat de alte două torțe, i-am șoptit lui Gundo: - Andras se-ntoarce la Ravenna, sunt sigur că el era. Preferă să circule noaptea, ca diavolii și stafiile. Nu suntem foarte departe de vizuina lui. În zori, ne-am dat jos din copac; ne dureau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și arieni, astfel încât nimeni să nu se simtă defavorizat. L-am făcut să dea un decret prin care orice individ era obligat să curețe bucata de drum din fața casei în care locuia, întocmai ca la Bizanț, și să pună noaptea torțe măcar în vecinătatea unor biserici și a palatului ducal. Nu eu ar trebui s-o spun dar, între anii 633-635, Brescia a devenit orașul cel mai pașnic și mai bogat al regatului, întrecând Pavia și Milano. Rotari era atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se confruntau, fețele fiindu-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la tăciunii aprinși din vasele de încălzit. - Accept propunerea ta, a spus Rotari. Gundeperga nu s-a arătat prea încântată și a rostit glacial precum aerul încăperii: - Există câteva condiții. Te vei împreuna cu mine vreme de douăsprezece luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
liniștit și caută să-i fii un unchi bun, așa cum i-ai fost frate bun tatălui său. Cu ochii șiroind de lacrimi, i-am sărutat mâinile și am plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge de vreuna din fete. Eu, împreună cu ceilalți, la lumina unor torțe luate din biserică, am început să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și tăcere. Cam după vreo sută de trepte ne-am trezit într-un salon cu tavanul atât de înalt, că nici nu se vedea. Pe un perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
biserică, am început să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și tăcere. Cam după vreo sută de trepte ne-am trezit într-un salon cu tavanul atât de înalt, că nici nu se vedea. Pe un perete erau fixate torțe. Mirosea a rășină arsă; am atins un fitil de câlți și am simțit că era călduț. Fusese stins de curând. Le-am aprins pe toate și am văzut, îngrămădit într-un colț, un mic tezaur: cupe, carafe, lămpi de aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]