2,332 matches
-
nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea. Micuțul venise într-un torent de sânge care nu se mai oprea. Nici un pansament nu a putut opri sângerarea și în câteva clipe de la nașterea fiului ei, Hatnuf a murit, cu capul în poala mamei ei. Scena din cameră era teribilă: mama moartă, un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce n-ai sunat ? — Am sunat ! Dar n-ai răspuns. Și pe urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot acest timp m-a dat pur și simplu peste cap. Oricât mă străduiesc să-mi păstrez calmul, nu pot. Îmi arde fața, și am respirația îngreunată și dureroasă. Toate emoțiile și traumele ultimelor câtorva săptămâni izbucnesc deodată, într-un torent de ură puternică. — Din cauza ta am fost concediată. Cuvintele îmi ies înainte să le pot opri. Ai mințit. — Samantha, știu că probabil a fost o perioadă foarte grea pentru tine. Arnold are aerul unui diriginte care se ocupă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie ca o soră mai mare. Dar lucrurile n-au stat chiar așa... Nu mă mai pot opri din vorbit. Pur și simplu, nu mai pot să tac. La fiecare clătinare sau zgîlțîire a avionului, din gură Îmi iese alt torent de cuvinte, asemeni unei cascade. Dacă n-aș vorbi, aș țipa ca din gură de șarpe. — ... ea era campioană la Înot și la orice altceva și, prin comparație, eu... nu eram nimic... — ... curs de fotografie și sincer am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei, demascat ulterior, la trei ani de la Revoluția de la Județeană, ca un fost torționar de la Penitenciarul din Baltă, implicat, între altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
domnule, îi răspunse indigenul. Râul Pensativo, e un râu mort. Curgea într-adevăr printr-un peisaj frumos cu păduri umbroase, dar pădurile au fost tăiate și apa de pe munții învecinați a început să se prăvălească asupra râului, transformându-l în torent. Apoi, fără copaci, izvoarele au secat și azi nu mai există râul Pensativo. Nu mai există nimic. Timp de generații, indienii maya au conviețuit în pace cu râul lor liniștit, care le-a dat o apă curată, le-a stropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se vor deschide niște uși care pentru dumneavoastră sunt închise. Porniră la drum, foarte de dimineață, pe râu în sus, acum în ambarcațiunea mare a Misiunii, împinsă de un motor în afara bordului și condusă de un indian „yuma“ care cunoștea torentele, pragurile și vârtejurile râului San Pedro mai bine decât bârnele din propria lui colibă. Era considerat „șoferul“ oficial al misionarilor și rar trecea o săptămână să nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile ce despărțeau Misiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui Brunetti, Întins lângă el, cu brațul peste spatele lui. Brunetti se lăsă la pământ, Înfigând mâinile În iarba de sub el, cu ochii Închiși, conștient doar de greutatea brațului lui Ambrogiani și de transpirația care-i acoperea tot corpul. Prin torentul pulsului său, auzi sunetul unui camion venind către ei dinspre ceea ce păruse a fi capătul drumului. Ascultând, motorul acestuia hurui pe lângă ei, apoi slăbi În vreme ce-și croia drum Înapoi spre șoseaua principală. Când dispăru, Ambrogiani se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Alice absentă, surâzându-i Rosei care împingea în sus butonul de volum cu mânuțele ei grăsuțe. „Bobby Shaftoe“ a izbucnit asurzitor. Nu, draga mea, nu știu. Spune-mi. Alice a tăcut, apoi cuvintele i-au venit în gură ca un torent. — Azi-dimineață m-am întâlnit cu Hugo. La psiholog. A închis ochii o clipă. — A fost... groaznic. Era așa de supărat. — Și tu? a vrut să afle mama ei. — Evident că și eu eram destul de supărată. Dar, mamă, mă simt oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din nord și câmpiile din sud. Situația este similară Podișului Getic. Majoritatea colinelor sunt alcătuite din formațiuni pliocene, argilo-nisipoase, deci supuse intens degradărilor de teren. Orizonturile dure sunt cel mai des reprezentate prin straturi de tufuri andezitice, motiv pentru care torenții le atacă cu ușurință. Nisipurile, mai ușor de spălat, sunt cărate de șuvoaiele torenților în albiile majore ale râurilor și provoacă înfundarea acestora; spre exemplu, afluenții Bârladului adună o parte din aceste nisipuri în albia râului amintit. Ele sunt modelate
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
alcătuite din formațiuni pliocene, argilo-nisipoase, deci supuse intens degradărilor de teren. Orizonturile dure sunt cel mai des reprezentate prin straturi de tufuri andezitice, motiv pentru care torenții le atacă cu ușurință. Nisipurile, mai ușor de spălat, sunt cărate de șuvoaiele torenților în albiile majore ale râurilor și provoacă înfundarea acestora; spre exemplu, afluenții Bârladului adună o parte din aceste nisipuri în albia râului amintit. Ele sunt modelate ulterior de vânt în dune rudimentare, precum cele de la „gura” Berheciului ori din stânga Bârladului
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Cercetare Gh. Coman, 1968. Materialul aparține Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 89; Teodor 1997c, p. 60. 29. Căbești (comuna Podu Turcului), județul Bacău a) Râpa Bujorii: în marginea nord-estică a localității, în ravenele produse de torenți, au fost găsite vase fragmentare lucrate la roată și datate în secolele V-VI. Cercetare M. Florescu și V. Căpitanu, 1957-1968. Materialul este la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău. Bibliografie: Florescu M., Căpitanu 1969, p. 268 (fig. 35/4, 5
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
au avut timp să oprească motoarele, deși unele mai duduie cu frîna trasă. Cu cît se apropie de artera principală a cartierului, X constată că mașinile abandonate sunt tot mai numeroase. obiectele de pe străzi și trotuare par aduse de un torent. X se oprește pentru a se consulta cu Vocea. în fața blocului său ar fi trebuit să se încrucișeze cu doamna Bordaz (de obicei ea se întoarce cu Pexy în momentul cînd X coboară pentru a se îndrepta spre birou). Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cred, o senzație nouă, era ca și cum am fi transgresat împreună cele mai rigide coduri sociale, tabuurile supreme. era suficient să fim împreună într-un loc cu multă lume indiferentă și grăbită pentru ca dorința de a ne iubi acolo, în mijlocul acelui torent de pași, să apară brusc. a o iubi pe Domnișoara ri în mijlocul unei piețe, sau într-un vagon de metrou arhiplin, sau într-o sală de spectacol în timp ce toată lumea privea la ceea ce se întîmpla pe scenă, a declanșa, în acele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și că frisonul fin exprimat de buza de jos era semnul unui cataclism intern, al unui orgasm produs undeva în adîncuri. era ca și cum, urcînd pe un munte, ne-am fi jucat cu niște bulgări călduți rostogoliți pe pantele unui fost torent vulcanic. Dar căldura acelor bulgări nu era decît simptomul unor gigantice declanșări de energie și convulsii chimice petrecute în interiorul scoarței terestre la mii de kilometri... Domnișoara ri avea această natură vulcanică, toată combustia interioară rămînea misterioasă, invizibilă, dar gesturile ei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale subiectivității indică o prospețime și o adâncime lăuntrică dintre cele mai remarcabile. Sânt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vieții lor; unii numai în agonie, când se actualizează întregul lor trecut și-i năpădește ca un torent. Cei mai mulți însă devin în urma unor experiențe esențiale, când agitația fondului intim al ființei lor atinge paroxismul. Astfel, oameni înclinați înspre obiectivitate și impersonalitate, străini de ei înșiși și străini de realități profunde, odată prizonieri ai iubirii, încearcă un sentiment care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să le însumeze în subiectivitate. Atunci cresc în noi și nu numai că le determinăm, dar ne determină și ele. Oamenii care interiorizează nu pot lua faptele brute, nude sau moarte, ci le vitalizează, le integrează, topindu-le într-un torent lăuntric. Într-o adevărată interiorizare, toată existența obiectivă e un pretext. Și numai ca atare ea poate avea semnificație, deoarece o teleologie obiectivă nu se poate construi și justifica decât pe o sumă de iluzii, care au păcatul de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Pe culmile disperării, superficialitate în iubire este o superficialitate din adâncime. Am încercat într-o mare tăcere și într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe de oameni și aproape de mine, o senzație de tumult nesfârșit, în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent și insesizabil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan torențial, de un farmec indefinibil și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în viața sa și un prilej de tragedie. Nu este naționalist acela pe care nu-l chinuie până la halucinație faptul că noi, românii, n-am făcut până acum istorie, ci am așteptat să ne facă istoria, să ne dinamizeze un torent transcendent ființei noastre; nu este naționalist acel ce nu e frământat de limitarea fatală care închide România în cercul și fatalitatea culturilor mici, a acelor culturi care n-au curajul să se învîrtă în jurul propriei lor axe: nu e naționalist
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
substanțială a epocilor, substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei, dar să mă ferească de putrejune. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată". Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap răzimat de-un părete și, mirosind
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Soarele, viespii să-și facă fagurii și cetatea lor de ceară... Râul, curgând în veci proaspăt, să mă dizolve și mă unească cu întregul naturei, dar să mă scutească de a putrezi. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege din basme adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap rezemat de un părete și, mirosind
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în palmele-mi întoarse spre izvorul vieței, "soarele", viespii să-și zidească fagurii, cetatea lor de ceară. Râul curgând în veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Ieronim privi păreții sculptați, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap și, mirosind apa din ulcior, văzând că ea-i răsuflată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]