2,164 matches
-
dobândit în sala de clasă. Al meu e la fel. M-am întrebat la început dacă sunt israelieni. Le-am vorbit în ebraică. Scutură din cap. N-au scos nici un cuvânt. Așa mi-am dat seama. Mai târziu, în timp ce mă torturau, nici măcar nu au mai ascuns lucrul ăsta. Asta m-a speriat cel mai tare. Maggie ridică nedumerită din sprâncene. — Când nu le pasă dacă știi cine sunt, asta nu poate însemna decât un singur lucru. Că or să te omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
junior, zise Maggie. Ce se întâmplă? Își luă o mină dramatică după care citi mesajul lui: „Știu ce trebuie să faci“. Uri îi spusese că își dăduse seama când se intensificase durerea; era sigur că atunci îi venise ideea. Îl torturau pentru niște informații pe care nu le avea. Dar când erau gata să-i dea drumul, știa deja ceva. Fratele meu, zisese tatăl lui. La cine altcineva putea să se refere? S-a întors la internet café, s-a logat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mulți alții vor muri. Mii, poate chiar milioane. Deci chiar nu îți e rușine că i-ai ucis pe oamenii ăia, deși nu aveau nici o vină? Nu îți e rușine că m-ai răpit pe mine și că l-ai torturat pe Uri Guttman? Spune-mi cinstit, Bruce Miller. Uită-te în ochii mei și spune-mi. —Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta. —Bine. Îți dau tăblița, spuse ea, încercând să-și păstreze calmul din voce. Auzise ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a-l aresta fusese oare începutul unui ciclu nefast? Oare roata lui începuse să se învârtă, în grabă, prăbușindu-se? Și accidentul părea să fi fost tot un semn rău. Ignatius era îngrijorat. Cu toată filozofia lui, Boetius fusese totuși torturat și ucis. Valva lui Ignatius se închise din nou și el se întoarse pe partea stângă ca s-o deschidă prin presiune. — O, Fortuna, zeiță oarbă și nepăsătoare, sunt legat de roata ta, se lamenta Ignatius râgâind. Nu mă strivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care forma o pojghiță transparentă pe toată suprafața toaletei. Privi din nou spre Consolația filozofiei care era deschisă la el în poală și întoarse o pagină umedă și moale. Cartea îi sporea deprimarea. Cel care o scrisese urma să fie torturat de rege. Așa se spunea în prefață. În timp ce tipul scria toate acestea, urma ca la sfârșit să o termine cu ceva ce îi va fi înfipt în cap. Agentului Mancuso îi era milă de autor și se simțea obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
merita cu vârf și îndesat pe celălalt. Poate fugiseră amândoi în Cuba. — Unele dintre personajele istorice sunt atât de obtuze, remarcă fata. — E foarte adevărat, consimți Talc, gata să se alăture oricărei campanii împotriva personajelor din istoria Angliei, care fusese tortura existenței sale atâția ani. Chiar să și-i aducă aminte pe toți la rând îi dădea o mare bătaie de cap. Tăcu ca să-și aprindă o țigară și să-și dreagă glasul, căci simțea că i-a rămas în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în ciuda reclamei de pe cărucior, se duse spre gard ca să privească picturile în ulei, pastelurile și acuarelele atârnate de el. Deși stilul imatur varia de la un tablou la altul, subiectele picturilor erau oarecum asemănătoare: camelii plutind în vase cu apă, azalee torturate în aranjamente florale pretențioase, magnolii care arătau ca niște mori de vânt albe. Ignatius privi un timp cu furie picturile, de unul singur, deoarece doamnele se îndepărtaseră de gard, formând ceva ce părea să semene cu un pichete de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o șansonetistă încălțată în cizme. Cu o revărsare de țipete, musafirii se adunară în jurul lui, fără să mai rămână nici unul pe care să-l tortureze sportivul. — Trebuie să oprești toate acestea, strigă Ignatius spre Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la cer împotriva bunului-gust și al decenței, am început să mă sufoc din cauza miasmelor de emanații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui mie ce să fac, Ignatius? Doamna Reilly privi spre fiul ei care își dădea aere. Era scârbită și obosită, nu o interesa nimic din ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă lui Susan și Sandra le va plăcea să audă ce s-a întâmplat. Mama lor a torturat într-atâta o femeie bătrână, încât fetele sunt în pericol să-și piardă toate hainele, ba chiar și chiloții. — Așa! Dă vina pe mine, spuse doamna Levy sălbatic. Eu i-am băgat hârtia în mașina de scris. Eu am ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se îmbogățească datorită lor. Ar fi o ironie a destinului. Intrară în cameră. Apropo, trebuie să-ți spun că mama mea se bucură de atenția îndoielnică a unui fascist. — O, nu. — Ba da. Îți poți imagina cum m-au torturat! Și întinse Myrnei o broșură pe care mama lui i-o băgase pe sub ușă. EȘTI SIGUR CĂ VECINUL TĂU E AMERICAN? Myrna citi o notă scrisă pe marginea copertei: „Citește asta, Irene. E interesant. Sunt câteva întrebări la urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mătușile puseseră un al doilea pat chiar vizavi de al ei și transformaseră singurul spațiu care Îi aparținea cu adevărat sub acel acoperiș În „camera fetelor“. Făcuseră asta fie pentru că erau mereu În căutare de noi mijloace de a o tortura, fie pentru că Încăperea aia avea o vedere mai bună și voiau să facă impresie asupra musafirei, sau poate văzuseră În aranjamentul ăla Încă o ocazie de a le apropia pe fete În cadrul PPPIIC - Proiectul de Promovare a Prieteniei Internaționale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult. Am vizitat din nou Erevanul de curând. Țigările omoară națiunea. Armanoush s-a foit În scaun. Unde era? De ce nu scria nimic? Era furios sau supărat pe ea? Se gândise vreun pic la ea?... Ar fi continuat să se tortureze cu Întrebări de genul ăla, dacă pe ecranul strălucitor n-ar fi apărut rândurile următoare. Spune-ne, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, de când ai ajuns În Turcia te-ai mai gândit la Paradoxul Ienicerilor? El era! El! El! Armanoush a recitit cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și fără lașe excese de pudoare, cu o autentică poezie.“ François se Întrebă unde să afle curajul moral care i-ar permite să atace energic - o, da, energic! - toate inhibițiile și blocajele care Îl uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni Întregi, și care Îl Împiedicau acum să aibă pur și simplu puterea de a se da jos din pat. Omul e dator să accepte să se confunde cu tragedia sa, e dator să accepte acest lucru sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Arthème Fayard. În prima seară, În chilia mea, m-am simțit „the happiest man in the world“ (Începeam să Învăț engleză). Cinasem alături de călugări, În tăcere, În timp ce unul dintre ei citea cu o voce monotonă niște istorii Îngrozitoare cu misionari torturați de chinezi. În chilia aceea a unui călugăr cistercian am căpătat gust pentru viața petrecută În hoteluri. În ciuda aparențelor, Îmi plac locurile unde nu te simți Împovărat de obiectele pe care le posezi și de unde poți pleca cît ai bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe purul adevăr. Sunt nebun de legat! Aproape că râdea cu voce tare. Conștiința sa îi dădea speranță. Cred că sunt nebun prin urmare nu sunt nebun. Ceva se mișcă în sac, dar Virginski nu îndrăzni să se uite, fiind torturat de ideea că în secunda în care l-ar privi pe vagabond în ochi ar deveni una cu el și s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ei oglindea perfect acest flux și reflux al New Yorkului. Când venise În Manhattan, nu avea habar de nimic. Nu știa aproape nimic despre viață, despre relații, deși remarcase că cei mai mulți dintre bărbații și femeile de acasă aveau relații, se torturau unii pe alții, ajungeau chiar să se bată, totuși nu divorțau aproape niciodată. Tocmai din acest motiv nu voise niciodată să se căsătorească. În țara ei, căsătoria era un fel de aranjament În care bărbații aveau toate libertățile și avantajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să vă Întreb de ce ați divorțat? Dacă nu e prea personal, desigur. Kitty zâmbi aproape imperceptibil. — Ce s-a Întâmplat cu fostul meu soț? Întrebă ea cu răceală. Veșnica poveste: l-am sedus, m-am căsătorit cu el, l-am torturat, l-am abuzat emoțional și fizic, l-am bătut, l-am Înșelat cu cel mai bun prieten al lui și, În cele din urmă, l-am abandonat, i-am luat toți banii și am fugit. Era, desigur, o glumă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Wakefield, luă un ton aproape religios. Soția mea și cu mine avem rezervări la Marlene’s... Aud că face cu crabul cam ce face Perlman cu vioara. În drum spre casă, Wakefield nu putu scăpa de imaginea lui Chef Marlene torturînd un biet crab pentru a extrage muzica din el. În noaptea aceea s-a visat Într-un cazinou, Într-o mulțime de oameni care se uitau cu toții la un soi de tablă. Numai că nu era nici o tablă, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apăsare în piept și începu să respire sacadat, aproape ca și cum ar fi avut un atac de cord. Francesca era pe cale să se mărite. Și, culmea, cu Laurence Westcott. Durerea prezentă și trecută îi străbătu întreg trupul ca un fier înroșit, torturându-l cu amintirile plăcute și cu gândul că din nou, nu acționase suficient de rapid. Avea s-o piardă iarăși pe femeia pe care o iubea. A doua oară. — Felicitări, Franny, dragă! Era ora de baie de sâmbătă, dar vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vechi, baterii slabe. Un profesionist își asigură scule bune. Reporterul insistă prea mult pe un subiect delicat, tabu, cel cu evadările; nu se poate aștepta la confidențe. Uite, Babuș e reticent. / Reporterul nu-l lasă să vorbească pe Bărcilă, îl torturează cu preferințele lui pentru femei. / Eu, personal, știind că voi vorbi cu f. mulți pușcăriași, aș fi învățat înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i să mă respecte, să-i oblig să se deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am așteptat, cu groază, ca vocea lui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o situație delicată. Ți-ai închipuit că nimeni nu va îndrăzni să se lege de tine. Abia când ți s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Inchiziție s-o denunțe. În aceeași zi, i s-a făcut o percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu torturam. Cu toate acestea, m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pentru treburile mele, portarul mi-a comunicat că biblioteca era încuiată, nu mai era nimeni acolo. Am zis, ca un laș, "bine" și m-am întors acasă... Dimineața, am auzit că Julia se aruncase pe fereastră în curtea interioară... ― Au torturat-o? ― Nu știu. Toate încercările mele de a afla amănunte s-au izbit de un zid de tăcere. Și, cum nu mai suportam să trec prin curtea Inchiziției să mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]