206,418 matches
-
haine, jucării și m-am întors, calmă, acasă. M-am așezat pe canapea, cu picioarele pe masă, hotărîtă să mă destrăbălez, să fac numai trăsnăi. Am deschis televizorul și am început să butonez. Am constatat că și alții intenționează cam tot asta. E drept, însă, că în văzul tuturor. Pe mine mă vede doar soacra și oricum nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă prețioasă ne vorbește prețios despre importanța Revelionului și, în consecință, despre
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
alte purisme lingvistice manifestate în spațiul balcanic, cele românești nu identifică în turcisme un obiect de ostilitate politico-ideologică. P.V. Haneș (în Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea) amintea că "grecii înlăturau din dicționarele lor, tot în secolul al XVIII-lea, orice cuvînt slav ori turcesc. Cele din urmă în special aduceau aminte supremația otomană, de tristă memorie pentru nobila națiune elenă; și ce era mai firesc decît să le înlături, dacă, după ideile vremii, ele
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
trecut prin el. În primul rând, mereu greșeau transcrierea lui și mereu trebuia să-l dictez funcționarilor pe litere: Be-le-bei. Nu, nu Pe-lelei, și nu Belidei, ci Belebei, dracu’ să-i ia, nu știu geografie. Și cu toate acestea tot se încurcau. În ultimul meu buletin de identitate mi-au scris pocit Belebel’, deși m-am străduit din răsputeri să le explic. Pe deasupra, era suficient să pronunț acest nesuferit Belebei, această RASS Bașkiria, că imediat simțeam ațintite asupra mea priviri
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
stil vechi. Nu puteau să se degradeze cu bârfe de bucătărie, cu lupta zilnică pentru spațiul vital, nu erau deprinși cu acestea. Educația le impunea să fie concilianți, îngăduitori, amabili, iar viața de zi cu zi le pretindea să se tot apere. Problema aceasta, dacă generalizăm, a devenit, probabil, una dintre cele mai importante în veacul nostru. Inteligența și politețea nu făceau față în confruntarea cu mitocănia, cu ticăloșia și forța brutală. Ce poți să le opui? Cu ce poți să
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
nu se resimte aceeași problemă și în încercările societății occidentale de a stăvili comunismul și terorismul intern? Bunica mea, necunoscând probabil generalizarea acestor fenomene, se rușina să meargă la bucătărie, atunci când vecinii puneau acolo la uscat cearșafurile furate de la ea. Tot așa dispărea vesela, uitată imprudent. Din fericire, pesemne datorită condescendenței noastre, nu s-au produs nici scandaluri, nici bătăi, ceea ce nu se poate spune despre alte case din împrejurimi. Ba un soț beat alerga prin curte, după soție, cu cuțitul
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cubică al Pieței Roșii huruiau camioane prăfuite, verzi. Bunica îmi spunea că sunt de culoare kaki. Kremlinul se reliefa ca o cetățuie misterioasă, în care era interzis să pătrunzi. Cupolele și turnurile te ademeneau numai de după ziduri. Bunica îmi povestea tot felul de întâmplări din istorie: și despre tătari, și despre Ivan cel Groaznic, și despre clopotul-țar, și despre tunul-țar. Povestea despre țari, despre boieri, despre clopotele de la Kremlin, și cum plutea, diminețile, deasupra Moscovei, zangătul clopotelor, iar mulțimile de oameni
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
știa zece limbi. Foarte repede, prin anul 1918, mirele ei a fugit în sud, la albi, era ofițer, de întors nu s-a mai întors, zice-se că a fost ucis. Iar ea nu voia să creadă și l-a tot așteptat. Alte grupuri discutau mai mult despre faptul că s-a eliberat acum o cameră și cam cine ar putea s-o primească. Și iată, îmi aminteam cu obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
luat sfârșit. La drept vorbind, nimeni n-avea nimic împotrivă să devenim pionieri. Era un lucru foarte obișnuit: împlineai vârsta și deveneai pionier, apoi comsomolist, iar după aceea membru de partid. După cum știu, așa s-a întâmplat cu toți, cam tot așa cum se trece dintr-o clasă în alta. Mai departe însă totul s-a înrăutățit. Se organizau în mod regulat adunări pionierești, parade și "careuri" și, în timp ce fericiții nepionieri mergeau acasă, să se plimbe și să se distreze, noi trebuia
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
noastre, făcând cordon în jurul lui. Dar, cu toate acestea, nu puteam fi opriți, mai ales că și mulțimea era totdeauna de partea noastră. Concomitent, în presa de partid a fost întreprinsă o campanie de defăimare împotriva noastră. Scriau despre noi tot felul de prostii, cel mai des că suntem niște paraziți, că nu ne ocupăm de nimic serios, că nu lucrăm nicăieri. Ultima chestiune era, într-adevăr, o realitate, întrucât, printr-o decizie a KGB-ului, eram excluși din institutele de
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
aș lua-o de la capăt, probabil, aș face la fel. Doar dacă aș ști ce știu azi, aș fi mai nuanțat, cred, când m-aș referi la democrație ori la Occident. Și aș folosi mai prudent cuvântul “morală”. De abținut, tot nu m-aș putea abține, însă, în ciuda oboselii și a nostalgiei de a fi “inactual”. România seamănă prea mult cu o corabie care plutește în derivă, în vreme ce membrii echipajului se scuipă ori se iau la bătaie. E greu să privești
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
primul rând, morală. Uitați-vă cum arată televiziunile noastre. Vulgaritatea și prostul gust nu mai au nici un fel de trac. Mitocănia e curentă și fără complexe. Ca să nu mai vorbesc de secăturile și nulitățile care fac carieră în politică. Să tot fii optimist! Și, mă tem, domnule Alex. Ștefănescu, că degradarea valorilor e mai gravă decât dispariția lor. Când pierzi niște valori, păstrezi amintirea lor, pe care chiar o idealizezi. Gândiți-vă cum s-a înfrumusețat în memoria românilor România interbelică
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
pentru totdeauna. Pentru mine, problema nu e dacă intrăm sau nu în Europa, căci opțiunea nu e facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele spălate, fără amintiri? “Autohtoniștii” se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni “europeni” numai scăpând de orice “specific”. Unii ar vrea să se baricadeze în “dreptul la diferență”. Alții îl disprețuiesc. În ce mă privește, zic că orice om are o mamă și un
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
fi obligați să țină seamă de acest nou curs în care se află România. Nu-și făcea mari iluzii despre politicienii autohtoni, în schimb era convins că România, odată intrată în circuitul occidental, își va obliga politicienii la o atitudine tot mai occidentală. În această ultimă emisiune, Dumitru Tinu i-a dat o replică președintelui Iliescu, invitîndu-l să-și corecteze punctul de vedere potrivit căruia nici în 2002 economia românească n-a depășit anul 1989. Ziaristul i-a transmis astfel o
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
de ziarist liber, Dumitru Tinu n-ar fi izbutit să împingă Adevărul în locul în care se află azi cotidianul pe care l-a condus. Echipa de conducere a ziarului, care a adus Adevărul acolo unde se află, a fost selectată tot de Dumitru Tinu care era încîntat să-și vadă oamenii pe post de vedete sau de invitați la posturi de radio și de televiziune. Și încă ceva, Dumitru Tinu era structural un om de stînga, nu un stîngist. Asta nu
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
răspuns la o anchetă a Observatorului care n-avea nici o legătură cu premiul acordat de noi. Luminița Marcu ar fi trebuit să știe, înainte de a ne azvîrli în obraz crasa noastră incompetență critică, că există anumite reguli de conviețuire literară, tot așa cum există unele de conviețuire socială. Sînt lucruri care nu se fac, Luminița Marcu! * În fine, Petru Romoșan scrie un text inadmisibil contra lui Andrei Pleșu. Observatorul îl găzduiește fără să clipească. Problema, pentru Romoșan, nu e că CNSAS nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
Teixeira de Pascoaes se așternuse tăcerea, autorul începe acum să fie redescoperit. Și nu este vorba doar de poet (locul lui distinct în istoria literaturii portugheze nu i-a fost contestat de nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a avut, poate, și
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
și fericire. Deși repetenți la capitolul bun simț, ei au învățat că e bine să flatezi vulgul. Că zâmbetele căznite, răzbătând pervers dintre osânze, erau cam pe lângă text și că textele însele deveniseră ridicole (până prin 4-5 ianuarie ni s-a tot urat „Crăciun fericit!") n-ar fi nimic. Jalnic e că bărbații publici împrumută tot mai mult identitatea „fetelor" publice. Nu-mi vin în minte mai mult de zece inși care să nu facă de râs ideea de senator și deputat
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
să flatezi vulgul. Că zâmbetele căznite, răzbătând pervers dintre osânze, erau cam pe lângă text și că textele însele deveniseră ridicole (până prin 4-5 ianuarie ni s-a tot urat „Crăciun fericit!") n-ar fi nimic. Jalnic e că bărbații publici împrumută tot mai mult identitatea „fetelor" publice. Nu-mi vin în minte mai mult de zece inși care să nu facă de râs ideea de senator și deputat. Cât despre „ministeriabili", să fim sănătoși! Slugi ale stăpânului unic - cel mai vizibil dintre
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
făcut pentru a intra în NATO, am trecut câteva săptămâni și de când ni s-a oferit pe tavă intrarea în Uniunea Europeană, dar nu văd pe nimeni mâncând jăratec. Mintea politicianului-standard nu s-a dezlipit de ideea anticipatelor, problemele prioritare sunt tot vila, jeep-ul, contul și amanta. Trist e că ticăloșia e uniform repartizată, de nu mai descifrezi care e putere și care opoziție, care tânăr și care senect, care devalizator de bănci și care „Hagi al finanțelor". între indolența de
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
ori America. De îndată ce se văd cu diploma în buzunar, nu se mai duc - eheu, fugaces! - la „brațele de muncă", ci direct la ambasadele occidentale. Ceilalți, eternii perdanți, speră și ei măcar la statutul de „căpșunar", de zilier în construcție, dar tot departe de raiul mioritic. în fine, pe-acasă rămân abonații știrilor-șoc ale televiziunilor: junii hoți, junii violatori, junii bătăuși, junii bețivi, junii drogați. „Nu fi aspru, ei ne vor da pensii", a încercat să mă consoleze un prieten într-o
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
atrage atenția asupra unuia dintre marile paradoxuri ale vremii noastre: în pofida falimentului comunismului ca sistem de organizare politică, foștii adepți ai acestei monstruozități cu efecte tragice pentru milioane de oameni și-au revenit după primele momente de buimăceală și sînt tot mai agresivi în încercarea de impunere a unei logici politice de stînga, menite să reabiliteze și să actualizeze o parte din istoria ideilor (mai grav, chiar soluțiilor) comuniste. Printr-o sofisticată operațiune de „orbire", similară celei din perioada interbelică, admirabil
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
vorba), interpretarea crimelor comuniste (atunci cînd se ajunge, totuși, la acest subiect) ca niște accidente de parcurs și/sau abateri abuzive de la dogma marxistă. Efectele acestei campanii sînt miraculoase și se poate spune că stîngismul este o modă care cîștigă tot mai mult teren printre intelectualii europeni. Volumul Monicăi Lovinescu, Diagonale este, într-un fel, o replică românească la Marea Paradă (de altfel volumul lui Revel este comentat elogios de autoare în cadrul cărții). Aflată la Paris, departe de tumultul vieții intelectuale
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
Sunt cărți pe care le citești în tren sau în tramvai; unele pe care le devorezi la gura sobei sau lungit pe patul din dormitor; altele, în schimb le digeri doar cu creionul în mână, stând pe scaunul din birou. Tot așa și cu muzicile, care trebuiesc ascultate (consumate, deci) aidoma felurilor de mâncare: fie ca aperitive ușoare, frugale, precum muzicile de divertisment, ori ca fripturile dichisite și garnisite, așa cum sunt, bunăoară, muzicile camerale și simfonice, fie ca deserturi înfoiate și
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
regizorul să evidențieze redundant, forțînd deloc eficient, că este vorba despre o lume a homosexualității. Asta este limpede. Iubirile, trădările, lașitățile, bucuriile, plăcerile și suferințele îi bîntuie intens și uneori tulburător pe cei implicați în piesa Bent, scrisă în 1979. (Tot atunci, aflu din Caietul-program, este prezentată la Royal Court Theatre, la Londra, după aceea la Criterion Theatre cu Sir Ian McKellen și Tom Bell; pe Brodway, Bent l-a avut în rolul principal pe Richard Gere). Este un text bine
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Anului. Premiul Prometheus este altceva și a fost decernat cu mai bine de o lună în urmă, fără altă legătură cu revista noastră decît prezența ca membru în juriu a dlui Manolescu. Desigur, nominalizarea Jurnalului suedez era o idee bună. Tot în 22, președintele A.C. răspunde unui articol despre mizeria societății civile publicat în aceeași revistă de dl Andrei Cornea. Cu excepția acestei replici, A.C. nu s-a mai ilustrat de multișor în presă. Iar dezbaterile de la sediul asociației au fost nemediatizate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]