24,122 matches
-
rromani, „rrom“ înseamnă, simplu, „om“. De ce se scrie cu doi „r“? În limba rromani există consoane aspirate, deosebite de cele simple; e posibil ca îndelunga ședere în Imperiul Bizantin și contactul cu limba greacă să fi influențat și conservarea unor trăsături comune, cum ar fi acest „r“ aspirat. Rromani fiind doar în ultimul timp o limbă scrisă, s-a convenit notarea consoanelor aspirate prin dublare. „Despărțirea părului“ Un moment specific al oricărei nunți țigănești este „Jocul miresei“, pentru care, de asemenea
Agenda2003-6-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280680_a_282009]
-
de la Teatrul Național, un pompier a murit salvând zece oameni „Un pompier trebuie să iubească viața atât de mult încât, la nevoie, să fie în stare să și-o sacrifice pentru a salva viața altora. Iubirea semenilor și curajul - ca trăsătură de caracter - sunt esențiale pentru un pompier. Consider că, dacă ai oameni pe care să te poți baza, poți trece peste obstacole de orice fel“ - lt. col. Mihai Benga, comandantul Grupului de Pompieri Banat. Încă din secolul al XVIII-lea orașul
Agenda2003-6-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280678_a_282007]
-
era proprie pînă atunci. Întrebarea mea este dacă această evoluție a scriiturii tale poate fi considerată un semn al distanțării față de suprarealism sau, mai curînd, o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont propriu anumite trăsături ale suprarealismului ceh, care îl deosebește de cel francez - și aici am să citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia, unde scriai că suprarealiștii de la Praga au dat întîietate „trăirii (...) nu numai în fața automatismului, dar și, mai ales, a
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
critica reia și reevaluează epoci și cărți din trecut, clasate de mult timp, și se rescriu istorii ale literaturilor lumii, adesea într-o perspectivă integratoare de neimaginat cu cinci decenii în urmă. Însăși operația de adunare și de structurare a trăsăturilor criticii noastre din acești cincizeci de ani este o întreprindere dificilă, obositoare și puțin satisfăcătoare, și ea se termină cu o concluzie destul de severă, dar probabil justificată: aceasta vorbește despre „retardul metodologic al criticii noastre”, de forma „predominant cronicărească”, expozitivă
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
Marius Miheț Două aspecte definesc noul volum al Martei Petreu. Mai întâi, frumusețea scrisului. O proză confesivă seducătoare, dublată de publicistica executată când laborios, când simplu, de o senzuală limpezime. A doua trăsătură ține de năduful în exces, de energia negativă purtată de scriitoare față cu... critica literară. E neproductiv să privești ca autor împlinit, de multe ori chiar de la firul ierbii, tensiunile receptării. Injustețea își are regulile ei îndrăznețe, dincolo de virtuțile fiecăruia
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Stefan Cazimir ...labele poc! Jocul de cuvinte facil, dar sugestiv, născocit de români în anii regimului totalitar, fixează fără echivoc una din trăsăturile lui esențiale: nevoia de adulație unanimă și progresivă, în relație directă cu stadiul propriei degradări. În cadrul specific al statului comunist, discrepanța agravată constant dintre teorie și practică a dezvoltat în proporții grotești fabulațiile inepte ale propagandei, silindu-i totodată pe
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
stă în faptul că „locul rezervat voinței politice nu concordă cu rolul atribuit legilor dezvoltării sociale; dimpotrivă, el constituie neîndoielnic leagănul «cultului personalității»”ii. Studiul comparativ al manifestărilor fenomenului în diverse perioade și țări evidențiază, alături de notele comune, și unele trăsături distinctive. Cultul lui Hitler, inițiat chiar înainte de accesul lui la putere, a fost cel mai agresiv, mai sfidător și mai feroce. Al lui Stalin a depășit granițele Uniunii Sovietice, cucerind, dincolo de țările-satelit, dimensiuni și ecouri cvasiuniversale. Cultul lui Mao a
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
lumina e avară în tărâmurile nordice, mărește detaliile cotidianului și izbutește să acorde din nou importanță vieții pure și simple în plină eră a minimalizării/ micșorării omului. O mare receptivitate la semnele prejmei și o știință aparte a înscenării sunt trăsăturile forte ale acestor nuvele exemplare. Recursul la povestire și poezie vorbește, în fond, despre Istorie, pe de-o parte, exterioară, suprapusă, teritoriu al faptelor și al imperativelor social-politice, și despre existența individuală, pe de altă parte, interioară, sub-pusă, zonă a
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
mai mare cu cât nu îi cunoșteam și asemenea înclinări artistice și muzicale. După primele fraze muzicale nu știu cum Șefu și-a aruncat ochii spre sală, bineînțeles spre juriu dar a trecut repede nerealizând cine erau membri juriului. După două trei trăsături de arcuș a realizat. A luat ochii de la dirijor și s-a uitat iar insistent spre juriu. Văzându-mă, a căscat ochii ca un vițel înjunghiat holbându-se pur și simplu la mine și strâmbând din buze a"Piei drace
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
interior a lumii plutitoare, pasiunea devoratoare pentru artă care îl acaparează complet și pentru care sacrifică tot, neastâmpărul ce-i cere plecări și întoarceri. Oei îl numește tot timpul Bătrânul, iar el folosește porecla Bărbie sau Bărbiță, indiciu al unei trăsături ce-i trăda firea, ca și lipsa grației feminine. Scriitoarea a găsit o imagine splendidă a legăturii inseparabile și dureroase a celor doi: „În apropiere, un arbore bătrân al cărui trunchi se crăpase și rămăsese căscat. În gaură prinsese rădăcini
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
priceperea de a crea din câteva fraze o atmosferă, finețea analizelor psihologice și, în general, umanismul viziunii” semne ale înrudirii cu Marin Preda sau Vasili Șukșin. Dincolo de aceste conexiuni și de altele, oricând posibile, cea mai frapantă și mai convingătoare trăsătură a prozelor scurte semnate de Ioan Matei rămâne privirea cinematografică, din plin exploatată și de prozatorii optzeciști. „Desantiștii” - Nedelciu, Iliescu, Teodorescu, Cușnarencu, Cristoiu, Groșan etc. - aduceau în prim-plan cotidianul mărunt și cenușiu, propunând o topică inedită unor segmente banale
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
în seamă într-o literatură în care există Sadoveanu, Blaga sau Pillat, veritabili monștri sacri în evocarea virtuților vinului. În plus, pentru naturile enofile, iubitoare de vin și înzestrate deopotrivă cu aplecare spre speculația fină, vinul se distinge prin cîteva trăsături aristocratice: mai întîi, vinul nu e rodul artificiului omenesc, meșterul lui suprem fiind deus sive natura. Ca expresie finală a fermentației pe bază de entelehii secrete, vinul e prelungirea miracolului lumii, de aici predilecția cu care e folosit în ceremonii
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
sur ca zarea. Doar greierii vrăjesc tăcerea vie- Păgîne mîni cu trudă l-au purces, Cu vremea ei, ce-n pulbere s-a șters, O barcă grea de veșnicii să-nvie.” (Sarcofag tracic). Opera lui Pillat se prezintă extrem de unitară. Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreția, o discreție ce ține în fr`u pornirile contradictorii și impulsurile anarhice. Piesele de mare valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție - lexicală, compozițională, figurativă
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
doi băieți sunt la schi) și, mai ales, un moment (extrem de bine surprins) de cruzime infantilă. O povestire, memorabilă, scenarizată ca la carte. Am vorbit până acum numai despre abilitățile „distructive” ale lui Ionuț Chiva. E caustic, e iconoclast. Sunt trăsături care-l individualizează, dar care, singure, nu pot legitima un prozator. Din fericire, pe Chiva îl ajută, în sensul acesta, alte două calități: perfectul control al „melodiei” frazei (care se remarcă imediat și care hipnotizează stilistic de la un punct încolo
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
prestația sa, dincolo de rafinamentul desăvârșit, păstrează ceva și din aerul unui magician ce scoate dintr-o pălărie ba iepurași, ba cărți de joc sau chiar o întreagă herghelie de suflete aflate în devălmășie. Această virtuozitate pleacă întotdeauna de la exagerarea unor trăsături de caracter și prelungirea lor într-un grotesc bine temperat. Însuși artistul este construit din linii asimetrice, din unghiuri și spirale, ce se rotesc în aer, alcătuind o construcție bizară, care stârnește când râsul, când lacrimile, iar la sfârșitul prestației
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
ia peste picior, dar se lasă sedus de acest dublu joc. Caricatura apare și pe scenă, și în sală. Ai impresia că actorul evoluează în fața unei oglinzi sparte în sute de bucățele și că fiecare ciob îi amplifică una dintre trăsături. Desigur, dacă l-ar urmări mai cu atenție, spectatorul ar trebui să fie cuprins de indignare. Ca un adevărat demon, Horațiu Mălăele i se strecoară în ungherele cele mai ascunse ale sufletului: privirea sa lucidă scoate la suprafață slăbiciuni de
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
neverosimil e gradul de peripeție pe care îl conține, peripeția însemnînd o schimbare bruscă care schimbă definitiv traseul unei vieți. Cînd Aristotel face în Poetica teoria peripeției, precizează că omul trecut printr-o răsturnare de destin se definește prin două trăsături: 1) suferința (pathos) și 2) dezvăluirea caracterului, pe care abia acum martorul i-l recunoaște (anagnosis) cu adevărat. Oricît de versatil ar fi un ins, el își dă arama pe față în clipa în care, îndurînd peripeția, începe să sufere
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
preluată direct din celebrul tratat chinez din sec. 5 al lui Liu Xie, despre Inima literaturii ca sculptare a dragonului. Portretul artistului creator făcut cu secole în urmă de Liu Xie, marcat deopotrivă de daoism și de confucianism, are ca trăsătură esențială capacitatea de a răspunde la „incitația” realului și de a realiza acea „interafectare”, în urma căreia rezultă opera de valoare marcată de sensibilitatea subiectivă. Mo Yan se potrivește exact acestui portret.
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
în noutatea ei. Si mai trebuie remarcat un lucru: la data aceea, poezia optzecistă părea unitară atât stilistic, cât și tematic. Critica a continuat multă vreme să întrețină această impresie. Încă și astăzi când vine vorba, e definită prin câteva trăsături comune, deși Radu G. Teposu și Ion Bogdan Lefter au propus clasificări și excepții care trebuiau să dea de gândit. Trăsăturile stilistice cel mai frecvent menționate sunt următoarele: nonidentificare emoțională, luciditate, ironie, narațiune, oralitate, discursivitate, prozaism, ludic, livresc, intertextualitate și
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
Critica a continuat multă vreme să întrețină această impresie. Încă și astăzi când vine vorba, e definită prin câteva trăsături comune, deși Radu G. Teposu și Ion Bogdan Lefter au propus clasificări și excepții care trebuiau să dea de gândit. Trăsăturile stilistice cel mai frecvent menționate sunt următoarele: nonidentificare emoțională, luciditate, ironie, narațiune, oralitate, discursivitate, prozaism, ludic, livresc, intertextualitate și înclinație retro. Tematic, poezia se inspira din cotidianul cel mai obișnuit sau chiar derizoriu, avea deseori un subtext politic străveziu, care
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
subsol. Acestea pot fi clasificate în mai multe tipuri: trimiteri la istorie, geografie, cultură - date generale ce pun în lumină contextul în care plasează autorul acțiunea unei piese; note care atrag atenția cititorului asupra modernității inerente a limbii lui Shakespeare, trăsătură ascunsă de generațiile anterioare de traducători sub un înveliș gros de arhaisme și exprimări nefirești; note care scot în evidență prezența elementelor intra-textuale (sintagme, cuvinte rare, expresii, idei, crâmpeie de versuri care circulă liber în tot canonul, contribuind la
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Portretul robot al lui H. Bonciu ar fi ușor de schițat, el asemănându- se cu acele figuri de bărbați zdraveni care apăreau în reclamele din ziare ca fiind lecuiți prin cutare medicament de bolile de ficat și gută. Brunet, cu trăsături regulate și pielea măslinie, căutătura îi era marcată de sprâncene stufoase, iar la comisura pleoapelor, sub grele lentile înrămate în baga neagră, luceau mărgele gălbui de colesterol“. Incitante și câteodată riscante sunt și operațiunile de reevaluare literară întreprinse de Vlaicu
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
în care el ajunge, de aceea în carte întîlnim frămîntări, răscoliri și mutilări spirituale, dar mai puțin fizionomii, portrete sau gesturi aparte. Personajele sunt esențe etice fără aparențe accidentale. Unghiul ales de Gabriel Chifu în descrierea situațiilor împrumută romanului două trăsături abstracte. Prima stă în unghiul retrospectiv de descriere a istoriei, evocarea à rebours luînd din tensiune episoadelor descrise, motiv pentru care dramatismul scenelor e atenuat. Tonul cărții e de evocare calmă a unor drame aspre, grație povestirii indirecte: nu la
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
împietri. De aceea o privește în reflectarea scutului, și aceeași reflectare (pe trei paliere!) în scutul trecutului o întîlnim în romanul Punct și de la capăt, căci unghiul retrospectiv a lui temporis acti duce la ștergerea asperităților de amănunt. A doua trăsătură stă în accentul pus de autor pe descrierea din interior a protagoniștilor, pe Gabriel Chifu preocupîndu-l îndeosebi firul gîndurilor, mai puțin surprinderea situațiilor. Personajele discută, țin monologuri sau se lasă în voia asociațiilor de idei, cititorul avînd sub ochi analiza
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
deținut până acum exclusiv de Miorița. Resemnarea, pasivitatea ori gândul la ce se va întâmpla după moartea eroului își găsesc contraponderea în Colinda Junelui bun, care ne înfățișează bărbăția și corectitudinea, efortul personal și victoria obținută prin mijloace cinstite, ca trăsături psihice esențiale ale personajului principal, pe care avem dreptul să-l identificăm cu românul în general. Cum se explică, totuși, reacțiile atât de diferite ale celor doi protagoniști în momente limită ale existenței? Nu știu dacă au dreptate cei care
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]