1,203 matches
-
activitatea militară, devenind membri ai gărzii imperiale - pretorieni, și în garda călare - equites singulares. Inscripțiile pietrelor funerare ale soldaților ce au aparținut gărzii imperiale țin, în mod deosebit, să amintească locul de origine al defuncților; de exemplu: natione Thrax - pentru traci. Astfel, se remarcă cea a lui Lucius Avilius Dacus, al cărui nume e sculptat în marmură, în anul 70 d.Ch., deci anterior cuceririi Daciei. O altă inscripție a fost descoperită pe Via Flaminia, și este dedicată memoriei reginei Zia, văduvei
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
se folosesc de haine ca și ale mezilor. Acest neam este răspândit până în regiunea eneților (populație ilirică). Ligurii dau numele de sigini negustorilor cu amănuntul." O sumară mențiune apare și la Apollonios din Rhodosîn "Argonauticele" unde siginii sunt amintiți alături de traci. Sunt considerați vecinii dinspre nord-vest ai tribalilor. V. Pârvan îi plasează la vest de Olt și în Banat, și mai spre vest pe valea Savei până către Adriatică. Același istoric vede în sigini un neam iranian, dar descoperile arheologie din
Sigini () [Corola-website/Science/299921_a_301250]
-
Moldovei și în Basarabia (între Prut și Nistru) până în sudul Galiției (Polonia). Ei au locuit în zona Carpaților nordici și au rămas independenți până la sfârșitul secolului ÎI d.Ch., ca și alte triburi geto-dacice. i aparțin mării grupe tracice și sunt traci în aceeași măsură ca si geto-dacii. Numele tribului este important din punct de vedere lingvistic și istoric, putându-se face comparație cu marea familie indo-europeană. Atestați de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct în istorie după
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
ale Istrului. Dar cei ce locuiesc dincoace de fluviu-lângă țara tribalilor-țin cu plata birurilor de a și se numesc moesi, afară de cei așezați foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie ca sunt geți, fie că sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioară în Rhodope. Răscoala Asăneștilor [1185]- relatarea lui Niketas Choniates: Împăratul Isaac Anghelos {1185-1195}[...]zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruțare din propriile ținuturi; și a jecmănit
Moesi () [Corola-website/Science/299919_a_301248]
-
pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva romeilor [...]După ce misienii au început să acționeze fățiș ca niște răzvrătiți [...] La început vlahii se codeau și fugeau de răscoala la care erau împinși de Petru și Asan [...] Vlahii sunt urmașii tracilor (vezi textele de mai sus}. Din păcate, în prezent nu sunt recunoscuți ca minorități naționale în Grecia, Bulgaria, Serbia și Albania, unde sunt lipsiți de dreptul la educație în limba maternă și sunt supuși unui proces de asimilare forțată.
Moesi () [Corola-website/Science/299919_a_301248]
-
Skytes și Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea sciților, în jurul anului 600 î.e.n. Herodot (IV, 104) îi apropie de traci, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor. Numele s-a menținut în tradiția literară antică pînă târziu, în epoca română, cănd unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreună cu
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea și în Evangheliarul țarului Ioan Alexandru, ginerele lui Basarab I. Într-o scriere apocrifă slavă, din secolul al XI-lea - "Povestire despre proorocul Isaia" - se spune că această vestită cetate a tracilor ar fi fost rezidită de către împăratul Ghega, poreclit Otdelean (cel cu țară aparte, în traducere), iar "Sinodiconul" lui Borilă face pomenire de trei mitropoliți ai Cervenului. Din 1965, de când se sapă organizat la cetatea "Împăratului Roșu", a început să prindă
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
Singură deosebire între cele două grupuri constă în împrejurarea că geții locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane. Herodot i-a introdus în istorie prin următoarea mențiune: "„geții sunt cei mai bărbați și mai drepți dintre traci”". Istoricul Tucidide spune că geții aveau aceleași arme și mergeau calări că și sciții. În timpul expediției lui Darius I (522-486 î.Hr.) împotriva sciților (513 î.Hr.), geții i s-au opus, însă în cele din urmă au fost înfrânți, împreună cu celelalte
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
purtat războaie pentru supremație, ce au dus la slăbirea și dezmembrarea imperiului macedonean. i sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr., iar dacii din secolul I î.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă cu tracii, dar și ca dacii vorbeau aceeași limbă cu geții. Dar, evident, Strabon nu cunoștea el însuși limbile respective. După el, singura diferență era strict geografică, geții fiind așezați pe cursul inferior al Dunării, spre Pont, iar dacii spre izvoarele Dunării
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
amănunte. Darius conducea o armată de 700.000 de soldați, dublată de o flotă ce numără 600 de corăbii. A traversat Bosforul pe un pod de vase și a înaintat spre gurile Dunării, prin zonă litorala. I-a supus pe tracii pe care i-a întâlnit în cale, mai puțin pe geții din sudul Dunării, care i s-au împotrivit, dar au fost repede zdrobiți. Sunt descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
a supus pe tracii pe care i-a întâlnit în cale, mai puțin pe geții din sudul Dunării, care i s-au împotrivit, dar au fost repede zdrobiți. Sunt descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că geții se credeau nemuritori și oferă detalii despre religia și ritualurile acestora. Motivul expediției lui Darius a fost unul punitiv - pedepsirea sciților care invadaseră țară cimerienilor, intrând apoi și în Media. Dar Darius pregătea un război împotriva
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
i.en., geții sunt menționați de Arian, autor grec din Bitinia, în lucrarea "Anabasis-Expediția lui Alexandru Macedon". Ca urmare a răscoalelor provocate de tribali și ilyri, Alexandru a organizat o expediție punitiva. A înaintat prin Munții Balcani, în trecătorile cărora tracii au organizat o ambuscadă, folosindu-se de căruțe pe care le împingeau și prăvăleau asupra macedonenilor. Alexandru scăpa din ambuscada și are o luptă cu tribalii pe râul Lyginios. Tribalii au evacuat femeile și copii dincolo de Istru și s-au
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cu o serie de probleme: luptele cu rivalii săi, răscoală odrisilor conduși de Seuthes al III-lea, revoltă cetăților grecești Meambria, Odessos, Apollonia și Histria în 313 i.en., nemulțumirile și fiscalitatea prea mare, revoltă condusă de Callatis susținută de traci, geți și sciți. Garnizoanele lui Lisimah au fost alungate, iar cetățile au încheiat un tratat de alianță. Lisimah îi învinge pe traci și sciți și asediază orașul Callatis. De partea răsculaților se află rivalul său, Antigonos, care se erija într-
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Apollonia și Histria în 313 i.en., nemulțumirile și fiscalitatea prea mare, revoltă condusă de Callatis susținută de traci, geți și sciți. Garnizoanele lui Lisimah au fost alungate, iar cetățile au încheiat un tratat de alianță. Lisimah îi învinge pe traci și sciți și asediază orașul Callatis. De partea răsculaților se află rivalul său, Antigonos, care se erija într-un protector al autonomiei cetăților grecești și trimitea o oaste pe uscat și o flotă. Callatis este înfrânt iar la întoarcere, Lisimah
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
În 310/309 i.en., acestea se răscoală din nou, stipendiate de Ptolemeu Lagos al Egiptului. Callatis este asediat și cucerit în 307 i.en. În 305, Lisimah se proclama rege al Traciei. La aceea vreme se remarcă dintre căpeteniile tracilor Dromichaites, amintit de Strabon, Memnon și Pausianias, Diodor din Sicilia, Trogus Pompeius, Lexiconul Suidas. Diodor din Sicilia detaliază conflictul dintre Dromichaites și Lisimah. Conflictul a izbucnit în 300-297 i.en.. Regele Lisimah este înfrânt și scapă prin fugă din încăierare
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de pace și și-au promis sprijin reciproc. Între 293-291 i.en., Lisimah pornește o a doua expediție. Armata lui era însă înfometata și fiind înfrânta, Lisimah a fost luat prizonier împreună cu fii săi și dus la cetatea Helis. Deși tracii doreau execuția acestuia, Dromichaites l-a tratat că pe un prieten și a organizat un ospăț cu caracter moralizator, oferindu-le macedonenilor o masă bogată și luxoasa în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
luat prizonier împreună cu fii săi și dus la cetatea Helis. Deși tracii doreau execuția acestuia, Dromichaites l-a tratat că pe un prieten și a organizat un ospăț cu caracter moralizator, oferindu-le macedonenilor o masă bogată și luxoasa în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei doi a fost întărită și de o alianță matrimoniala, Lisimah oferindu-și fiica de soție lui Dromichaites. Nu se știe cu siguranta dacă Dromichaites a fost regele tracilor, al
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în timp ce tracii se ospătau umili. Potrivit lui Pausanias în Descrierea Greciei, pacea dintre cei doi a fost întărită și de o alianță matrimoniala, Lisimah oferindu-și fiica de soție lui Dromichaites. Nu se știe cu siguranta dacă Dromichaites a fost regele tracilor, al geților sau al odrisilor. Țara lui a fost localizată în Dobrogea, în Câmpia României. După moartea acestuia din 281 i.en. în urmă bătăliei de la Kurupeidon, celții au pătruns masiv în Peninsula Balcanică. Au traversat Tracia și Macedonia, l-
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
așezat pe locul fostului regat odrid, pe Valea Măritei, cu capitala la Tylis. Bizantion a fost terorizata de nou veniții și a trebuit sa plateasca tributuri uriașe. În 218 i.en., regatul de la Tylis s-a prăbușit în urmă răscoalei tracilor. Conform unei inscripții găsite la Histria, ce datează din secolul al III-lea i.en., solii histrieni au reușit să recupereze 60 de prizonieri și veniturile cetății de la o căpetenie locală, Zalmodegikos. Tot din secolul al III-lea s-au
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
a fost descoperită o inscripție ce datează din 200 i.en. Este vorba despre un decret dat în cinstea lui Agatokles, fiul lui Antiphilos, care prin soli și daruri, a obținut protecția unui rege local, Rhemaxos împotriva unei căpetenii a tracilor, Zoltes, care atacă cetatea când grâul se află în pârg. Locuitorii Histriei chiar plăteau tribut de 600 de galbeni, insă Zoltes nu se ținea de promisiune și atacă în continuare. Agatokles a organizat un corp de mercenari arcași pentru apărarea
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
geto-daci → goți, este a lui Heinrich Pantaleonis, cu titlul "Cartea eroilor națiunii germane", în care regii daci sunt prezentați ca fiind regi goți. În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la vremea lui. Însă putem spune că prima sinteză istorică și arheologică de mari proporții despre ramură nordică a tracilor a fost realizată de marele istoric Vasile Pârvan, în opera să "Getica", apărută în 1926. Eforturile lui Pârvan (îndemnul lui a dus la cercetări sistematice în davele geto-dace) au fost continuate de către elevii lui cum ar fi: G. Mateescu, R.
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Ilfov), Covasna și Jigodin în Transilvania răsăriteana, Pecica în cea apuseana, etc. Desigur nu trebuie să trecem cu vederea nici contribuțiile unor oameni de știință străini, precum S. Casson (1926), L. Rey (1921 și 1932) și W. Heurtley (1939). Despre tracii nordici, principala populație ce locuia în spațiul carpato-danubiano-pontic, izvoarele scrise relatează destul de târziu, cele mai vechi referiri ale scriitorilor antici la geografia acestor ținuturi provenind de la Hecateu, Herodot și Tucidide, conținând informații din secolele VI-V i. Hr. Astfel, bazându-ne
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
nefiind două neamuri înrudite, ci unul singur, numit de greci geți și de români daci. Aceștia sunt bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută de o parte și de alta a Istrului, și datorită faptului că s-au amestecet cu tracii și misii. Triburile trace, din care făceau parte și geții, ocupau un spațiu vast, învecinându-se la nord cu triburile germanice, la nord-est cu cele slave, la vest cu triburile germanice și celtice, la est cu triburi cimeriene și scitice
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]