1,201 matches
-
o clipă pîlpîind ușor, Înfiptă În vîrful compasului meu : ora 3 și 17 minute după-masa a zilei de treizeci aprilie, 1961. Deschid brusc ochii și mă focalizez asupra ei. Clipă, clipă-n vîrf de ac, unde-i insul plin de trac ? Și iată-mă cum mă uit - sau, mai exact, cum mă uitam - foarte atent peste marginea unui balcon și nu mi se vede decît vîrful nasului și un ochi. Balconul respectiv era un loc de observație foarte bun pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
semn al ei, pentru a face partida de sex și mai excitantă... OK, termină. E ridicol. O să fie bine. SÎnt sigură c-o să fie bine. O să fie ca la un examen de balet - odată ce Începi să dansezi, uiți complet de trac. Fosta mea profesoară de balet ne spunea mereu „Atîta vreme cît nu uitați să vă Întindeți frumos picioarele și să zîmbiți, vă veți descurca perfect“. Ceea ce cred că e valabil și aici. Mă uit la ceas și simt că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nefrumoasă a unor sunete oarecare, condiționată de organ, dar de-aceea jenantă, care nu s-a putut învinge cu totul de cătră artist, asta nu e manieră, pentru că e un Cele trei trepte (scăriri) ale criticei dezvoltate de noi în Trac[ta]tele asupra filozofiei artei (I, p. 58 - 72) 363 v ca necesarii și ca rezultînde din diferința obiectului află deplina lor aplicare și pe acest teren al nostru. Vis-a-vis [de] artiștii mari, creatorii, critica trebuie să fie și aci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
podea, scaune fixate În bolțuri. La numerele 1, 2 și 3: Sugar Ray Coates, Leroy Fontaine, și Tyrone Jones. Pe pereții exteriori erau afișate cazierele lor. Ed memoră date, locuri, asociați cunoscuți. Trase adînc aer În piept, ca să scape de trac, apoi intră pe ușa de la numărul 1. Sugar Ray Coates legat cu cătușe de un scaun și Îmbrăcat Într-o uniformă de pușcărie largă. Înalt, cu ten deschis la culoare, aproape mulatru. Un ochi umflat, Închis. Buze tumefiate și crăpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în plasa limbajului nefilozofiei și refuză să spună, de la înălțimea spiritului tuturor religiilor, în ce anume crede el." Astă-seară, Andrei s-a apucat să citească paginile de până acum ale jurnalului meu. Gîndindu-mă că le va judeca stilistic, am avut trac. Dacă se petrece ceva aici - și numai dacă se petrece - atunci e vorba de ceva de dincolo de "stil"; e încercarea, poate nevoiașă, de a sugera o lume închisă, epifenomenală, greu de înțeles din afară, o existență compusă din evenimente imponderabile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care le ridică traducerea lui Heidegger în limba română. Scrisoarea despre "umanism" este și ea încheiată, urmând să apară în ianuarie în "Secolul 20". Trebuie să pregătesc, zilele acestea, un mic studiu introductiv, de 10 - 15 pagini, și am un trac teribil, fiind vorba despre o primă întîlnire a culturii noastre cu o scriere heideggeriană de amploare. Nu știu deloc de unde să apuc lucrul. Simt intens nevoia de a mă sfătui cu Noica. "Mă întreb mereu - îmi spune Noica - dacă nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
multiplică, sporind efectul de haos; încerci mereu "o lovitură decisivă" prin care să răstorni o imagine consfințită. Așa s-a întîmplat cu ultima lui carte; mi-l amintesc pe P. venind în urmă cu doi ani la Păltiniș, nevrozat de trac, să îi asculte părerea lui Noica, una la care ținea fără să simtă și nevoia de a ține cont de ea - și îl văd parcă și acum adunîndu-se din spaima neîmplinirilor lui, din ceața tuturor nesiguranțelor și orgoliilor lui refulate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să învețe ebraica. A acceptat cu greu să înceapă traducerea dialogurilor logice din Platon, pentru volumul VI al ediției, și acum, când scriu toate acestea, îl aud răsfoind o ediție greco-latină a lui Parmenide și scoțând cuvinte. Trăiește de pe acum tracul serii de mâine (așa cum l-a trăit intens pe cel al venirii aici), când Noica l-a "programat" să ne povestească destinul său cultural și să ne spună ce anume își vede în față și din ce vor fi alcătuite
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o forfotă ca înainte de lansarea unei rachete interspațiale. Atmosfera se electriza, Monica se foia între frigider și cuptor, întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe Virgil dacă s-au scurs cele zece minute de "preîncălzire" a cuptorului. Virgil, marcat de un trac evident, stătea pe un scăunel instalat anume lângă cuptor și urmărea cu o concentrație extremă acele unui cronometru luxos care fusese extras din timp, cu pedanterie, dintr-o cutie capitonată cu catifea. În clipa în care striga "acum", Monica se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meu e "heirupist", datorită succesiunii infinite de umori inegale. "Mă învîrt în jurul cozii" (expresie oltenească), pierd timpul, negociez cu mine, protestez amânând în fața iminenței, orice "termen" mă pune în stare de insurecție. Totul e de fapt o pregătire înfrigurată, un trac prelungit (care se poate întinde pe perioade de luni) în vederea așezării la masa de lucru. Odată așezat, îmi vine greu să mă ridic, nu înțeleg de ce n-am făcut-o de mai multă vreme, îmi promit s-o fac zi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
După cum sună sentința finală a Persephoneei, măsura iubirii e în moarte (III, p. 251). Dramaturgul convins de frumusețea jertfei ce consfințește cea mai trainică legătură afectivă este totodată și eseistul din Unduire și moarte, fascinat de dragostea de moarte atribuită tracilor, pentru care existența ar fi fost o decădere a sufletului din condiția lui divină, moartea fiind legată de ideea fericirii absolute. Într-un univers dominat de Ananke, în care Moartea e infinită/ e fără măsură (III, p. 251), ea fiind
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eu nu-mi aduc aminte, iar nunțile și le amintesc Întotdeauna mai bine ceilalți -, Înainte de ceremonie, Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochii după bărbați, constată. Dar nu se supără. Este tânără, și apoi are la ce să se uite. Toți sunt frumoși și viguroși. Majoritatea vin probabil din Siria ori din Capadocia, dar tre buie să se găsească printre ei și traci ori gali. Vorbește tare, îndemnându-i pe oameni să se ducă în magazia de lângă turn, unde a dat ordin să li se aștearnă de mâncat și de băut. Îi lasă în urmă. După ultima buclă a aleii le apare brusc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-și acordă o clipă de gândire: — Bun. Atunci o să vedem care-i mai tare în luptă, Mithras sau Anubis, căci veți face pereche. — Dar..., dă să protesteze unul dintre cei doi. Nici un dar, i-o taie instructorul. O să fiți tracul împotriva samnitului și așa o să fie clar care dintre protectorii voștri vă poate apăra mai bine. — Mithras, face cu îngâmfare primul. — Mithras să fie, spune Rufus. Clipește imediat, fals panicat: — Deși, ciumpăvit de celelalte nume cum îl porți tu... — N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că fiecare apucă la întâmplare ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și ăia cu plasa de pescar? — Retiarii... — Hoplomachus...! strigă în acest moment Rufus la un luptă tor aflat în încleștare cu un altul. Restul vorbelor se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă a ajuns să i se spună secutor. Clipește din ochi, cu subînțeles
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că de mine trebuie să vă temeți la întoarcere, nu de adversarii voștri... Sesizează o privire complice între Vittelius și Pusio. Se indis pune. Termină în surdină: — ...sau de Drusus... Gladiatorii se încolonează în perechi și pornesc: secutorii cu rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai puțin. N-au ținut cont de puterile tămăduitoare și miraculoase ale Surorilor și ale șefei lor, maica Agnes. Aceasta, o călugăriță corpolentă din Slovenia, cu fața ca o nucă decojită și temperamentul unei cămile dintr-o turmă, nu avea trac în fața nebunilor. Își baza știința pe obiceiurile tradiționale din satul dur de munte de unde venea și instituise rapid un regim de băi reci, încarcerare și invective religioase, care, după cum se dovedi, aveau efecte uimitoare asupra pacienților. Se spunea (eronat) că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbați...” (În zilele noastre s-a constatat că au și fete mult mai frumoase!). Pentru că sunt deosebiți, superiori, urmași ai unei civilizații multimilenare (tăblițele de la Tărtăria le preced pe cele de la Sumer!), sunt „cei mai viteji și mai înțelepți dintre traci” (mulțumesc, Herodot!), au cele mai frumoase doine, cei mai frumoși munți, cele mai bogate câmpii etc. Dacă se întâmplă să-și mai dea în petic cu apucături și năravuri proaste, nu se poate să nu aibă un amestec aceiași străini
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bărbați...” (În zilele noastre s-a constatat că au și fete mult mai frumoase!). Pentru că sunt deosebiți, superiori, urmași ai unei civilizații multimilenare (tăblițele de la Tărtăria le preced pe cele de la Sumer!), sunt „cei mai viteji și mai înțelepți dintre traci” (mulțumesc, Herodot!), au cele mai frumoase doine, cei mai frumoși munți, cele mai bogate câmpii etc. Dacă se întâmplă să-și mai dea în petic cu apucături și năravuri proaste, nu se poate să nu aibă un amestec aceiași străini
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a mânca vietăți ; și iată deci motivul pentru care nu se ating de carnea turmelor lor. Se hrănesc cu miere, lapte și brânză, ducând un trai liniștit - pentru care pricină au fost numiți theosebeis [= adoratori ai zeilor] și kapnobatai. Unii traci - spune acesta [= Poseidonios] - își petrec viața fără să aibă legături cu femeile, numindu-se ktistai ; ei sunt onorați și socotiți sacri trăind, așadar, feriți de orice primejdie. Pe toți aceștia, poetul [= Homer] i-a numit „străluciții mulgători de iepe”, „cei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Strabon a preluat de la Poseidonios toate informațiile referitoare la inițiații geto-misieni sau dacă nu cumva primul a selectat doar câteva dintre cele redactate de al doilea - selecție pe care o operează Strabon în cadrul aceleiași discuții și în informațiile referitoare la traci cuprinse în Iliada. Este posibil ca Strabon să fi preluat de la Poseidonios doar informațiile care i se păreau a fi utile demonstrației sale, și anume că misienii pe care îi evocă Homer în Iliada (XIII, 5-7) erau localizați în Tracia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trace Kebrenioi și Sykaiboai. Acesta își atribuia privilegiul de a comunica cu zeița Hera, urcându-se la cer pe „o mulțime de scări mari de lemn [...] puse cap la cap” (Stratagemata, VII, 22). Nu se știe pe care zeiță a tracilor a asimilat-o autorul roman cu zeița Hera, dar se știe că, în imnurile orfice, Hera era numită „mama ploilor mănoase și doica vânturilor iuți” (146, p. 695). Mircea Eliade credea că, „în episodul foarte raționalizat de Polyaenus”, referitor la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta „sub puterea inspirației divine”, iar „Musaios le-ar fi așternut în scris, după ce a făcut unele mici îndreptări” (Aristid, Orationes, 41 ; cf. 64, p. 67). Despre Musaios - „discipol al lui Orfeu, deși mult mai în vârstă” (cf. Suidas), tot trac (cf. Strabon și mulți alții) și tot poet cântăreț și taumaturg - se spune că ar fi fost înzestrat cu darul de a zbura de către Boreas (135). Boreas este o perso- nificare draconomorfă (cu aripi și coadă de șarpe) a vântului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Suidas) - ar fi una și aceeași persoană cu Zeuta, marele preot al geților. Iordanes (Getica, 39) îl așază pe „învățatul Zeuta” alături de Zalmoxis și Deceneu. Oricum, Seuthes este un antroponim trac, fiind cunoscută o întreagă dinastie purtând acest nume la tracii odrisi, în secolele V-IV î.e.n. Seuthes I a domnit (424-410 î.e.n.) peste un întins regat trac care îngloba mai multe triburi tracice, inclusiv geți (Tucidide, Istorii, II, 96-97). Pe de altă parte, Platon (Charmides, 158 b) amintește descântecele rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]