1,183 matches
-
februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a geniului românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost asimilată organic, în vreme ce dadaismul lui Tzara - de pildă - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avut-o în economia revistei artele vizuale: arhitectura, sculptura, pictura modernă, teatrul și filmul, artele decorative. Acest constructivism hibrid, impur, impregnat de futurism și afin expresionismului, aliat, împotriva realismului și naturalismului, unor curente moderniste mai moderate (unele chiar cu iz tradiționalist), nu era totuși asumat ca program explicit, ci subordonat unei formule sintetice, prea generoase și vagi — „arta nouă” sau „curentul nou”. Numărul 57-58 dedicat „Interiorului nou“ are un grupaj tematic mai degrabă sărac. Drept editorial este reprodus un text al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa artelor „prostituate” cedează, în partea a doua, locul unor afirmații „constructive”, culminînd cu: „România se construiește azi!”. Pe această linie „aurorală”, eroii fondatori de la Contimporanul se vor întîlni, la un moment dat, cu mesianismul tradiționalist/naționalist al lui Octavian Goga care, răspunzînd unei anchete despre Tudor Arghezi, găzduită în paginile revistei, afirma: „Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și în toate sensurile, am simțit laolaltă cu premergătorii. Am adesea sentimentul că ne găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1917 încoace, el e, colac peste pupăză, în contrast cu întreaga noastră literatură și artă de la 1800 încoace — e un modernism de EXPORT. Pentru întîia dată am dăruit ceva străinătății care recunoaște”. Demersurile lui Brâncuși, Iancu, Tzara devin argumente legitimatoare oferite adversarilor tradiționaliști. (Ca o ironie a istoriei, naționalismul protocronist al anilor ’70-’80 va relua argumentele lui Vinea, încercînd să impună imaginea unui precursorat european al avangardei românești; ideea - contestabilă - a devenit deja un loc comun al istoriei noastre literare). Comentînd, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei noi, grupul milita pentru o colaborare mai susținută între reprezentanții diferitelor avangarde europene (expoziții itinerante, cărți realizate în colaborare etc.). Acuzînd la rîndul lor administrația pentru cultură din România că, la aceeași expoziție, a promovat doar reprezentanți ai artei tradiționaliste autohtone, integraliștii își exprimă „adeziunea deplină” la inițiativa belgiană: „Considerăm oricum necesar, ca o legătură importantă, schimbul de mijloace de popularizare pe care le folosim, mijloace ce vor servi la crearea unei reciprocități de valori locale”. Într-un articol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
definitiv Viața românească, agonizantă în oficina Camerelor de Comerț din București”. Prețuirea față de o parte a literaturii promovate în acei ani la Gîndirea va fi subliniată și printr-un semnal elogios al romanului Brațul Andromedei de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă a publicației, „contimporanii” par a încerca să găsească un modus vivendi cu aceasta, oarecum pe linia „vechii” Gîndiri de la începutul anilor ’20. Un colaborator minor, dar interesant, al Contimporanului a fost ortodoxistul de stînga Sandu Tudor: disident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui B. Fundoianu: „De ce arta actuală nu are public?” - incursiune subiectivă și fugace în istoria teatrului european. Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni în care erau „performate” și texte ale unor autori tradiționaliști precum Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda”, apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția în raport cu așteptările: „Am salutat sau mai bine zis era să salutăm cu entuziasm creația «Insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la care un Max Nordau ar fi subscris oricînd: „decadența începe - în toate domeniile - cu rafinarea”. Pe de altă parte, „barbaria instinctuală” a anarhicilor moderni reprezintă o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un judecător, ci un însoțitor empatic al celor ce vin; semnificativă (în sensul ceva mai sus menționat) este evitarea „concluziilor” mortificante, lăsată la latitudinea poeților, nu a criticilor; în lumina „luptei tinerești”, avangardele și modernismul de varii nuanțe - inclusiv cel „tradiționalist” - se întîlnesc într-o diversitate stimulativă: „ultima generație de poeți se ridică acum impetuoasă și zgomotul luptei tinerești e vibrant și metalic. Nu noi, ci ei vor trage concluziile la etapa poemei românești înfățișată în acest volum”. În Istoria..., G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon spre a îmbrățișa, ulterior, credința ortodoxă. Urmuz trebuie privit, prin urmare, și ca o punte iradiantă: între estetism și avangardă, între avangardă și o presupusă tradiție balcanico-folclorică, între avangardă și spiritualismul tinerei generații interbelice, între avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și graficianul postimpresionist Iosif Iser. Acest „val” (în care intră, deopotrivă, nume precum Milița Petrașcu, Felix Aderca, B. Fundoianu, M.H. Maxy) va aclimatiza și asimila noile curente radical-moderniste, impunîndu-le atenției unor cercuri mai curînd rezervate (de la criticii post-maiorescieni și de la tradiționaliștii autohtoniști ai Gîndirii pînă la spiritualiștii eclectici, vitaliști ai „tinerei generații”). Unii dintre ei (Vinea, Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
v., între altele, considerațiile lui Gr. Râmniceanu, „descoperirea Occidentului” de către Dinicu Golescu, dar și critica importului occidental fără discernămînt de către „mesianicii pozitivi” ai Daciei literare, obsesia figurii „provincialului” la pașoptiștii moldoveni, critica „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, mesianismul tradiționalist al lui Nicolae Iorga), se acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată de clivaje identitare și de necesitatea autodefinirii. Dacă în cazul romantic-clasicizantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excepțional cu un pic de ruj pe buze și scosese din cutioară inelul cu diamant. Recepțiile erau rare În familia Kersaint. Se mulțumeau să invite uneori cîțiva membri ai aristocrației bretone, aleși pe sprînceană, cei mai puțin ruinați, cei mai tradiționaliști, și cîteva notabilități utile, ca de pildă Dantec, procurorul din Brest, cu soția sa, Carline, al cărei uriaș regret era că nu avea titlu de noblețe. Armelle nu renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sănătate și longevitate în îngrijirea medicală de astăzi, cel mai bine este să mergeți într-o clinică occidentală modernă pentru o identificare rapidă a problemelor, iar apoi să traversați strada și să mergeți să v-o tratați la un terapeut tradiționalist. Istoria artelor curative taoiste din China este veche de când lumea, având aceeași vârstă ca dealurile unde înțelepții antici au început pentru prima dată să studieze plantele medicinale și alchimia. Primele referiri sistematice scrise la bolile oamenilor și la îngrijirea medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nostru de percepție, cât și În modul de a analiza cele percepute: nesfârșite secvențe scurte și stop-cadre, nesfârșita nevoie de a edita și clasifica acest material brut. Mi-am petrecut toată tinerețea ca naturalist amator mai mult sau mai puțin tradiționalist; ca pseudo-savant, abordând natura ca pe un fel de enigmă sau joc intelectual, În care faptul că eram În stare să aplic denumiri și să explic comportamente - prin urmare, să identific și să Înțeleg mecanisme - constituia tot ce-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și recunoscătoare fiindcă nu lungise povestea. Nunta lui Nick cu Caitlin fusese o chestie tradiționalistă și costisitoare, cu o rochie de prințesă, patru domnișoare de onoare și un tort cu trei etaje, pregătit și decorat de prietenele lui Jenny din Organizația Internațională a Femeilor. Susan fusese și ea invitată, numai că data nunții coincisese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
murdare stă să explodeze, dar nici mie și nici lui David parcă nu ne vine să ne ocupăm de chestia asta. —Luca nici măcar nu s-ar gândi să bage rufele la spălat. Din punctul ăsta de vedere, el e mai tradiționalist. — Vrei să spui leneș. Alison n-a contrazis-o. —Oricum, m-am gândit să te sun să văd cum mai ești. Am fost un pic îngrijorată din cauza ta după ce ne-am despărțit ultima dată. În urmă cu câteva zile, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
n-a mers cu mine. Fiindcă nu i-am spus că mă duc la doctor. Am înțeles. Fiona nu mai știa ce să spună. Deci ați discutat serios pe tema asta? Nu. Îmi dădusem seama că are o perspectivă foarte tradiționalistă pe subiectul ăsta, așa că am testat terenul aducând vorba de fertilizarea in vitro la modul general, într-o dimineață, după ce citisem un articol într-un ziar. —Și? — Și el a fost foarte critic apropo de intervenția medicală. De fapt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avut același scop și același rezultat. "Revoluția Mariei da Fonte", începută într-un sat din nordul tării și ajunsă până la Lisabona, se numește astfel din cauza unei țărănci - reale sau legendare, e greu de spus - care însuflețește o răzmeriță religioasă și tradiționalistă. Un nou război civil stă gata să izbucnească și, ca să-l evite, Regina cere intervenția Angliei, Spaniei și a Franței. Trupele străine și escadra engleză reintră în activitate. Prin convenția de la Gramido (29 iunie 1847), cele două partide în luptă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu alegeri impuse, constatăm că familia este preferată prietenilor, copiii sînt mai importanți decît timpul liber personal, o viață liniștită este mai importantă decît una intensă etc. Am fi tentați, probabil, să spunem simplu că așa-i românu’, familist, cam tradiționalist și patriarhal carevasăzică. Nu sînt convins că este (doar) asta. Această investire preferențială în familie merge mînă în mînă și își capătă adevărata semnificație doar în complementaritatea sa cu relativa dezimplicare, afectivă și axiologică, din sfera publică, în primul rînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sînt univoce, cu sens unic, determinisme masive care rad totul în calea lor. Ordinea satelor are încă mari resurse de reacție și adaptare, modelînd la rîndul ei aceste presiuni ce se exercită asupra ei din lumea largă. Bărbatul român e tradiționalist „Bărbații români între 25 și 39 de ani sînt cei mai conservatori din Europa, familiști și dornici să își susțină financiar casa, însă, în același timp, sînt și cei mai stresați și apăsați de obligațiile pe care le impune societatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai stresați și apăsați de obligațiile pe care le impune societatea modernă”, arată un studiu prezentat de Discovery Networks EMEA. Studiul a făcut ceva vîlvă în mass-media românești, cotidiene și televiziuni concurîndu-se în comentarea rezultatelor. Cum adică, bărbatul român e tradiționalist ? Sîntem din nou primii la ceva, dar este asta de bine sau de rău ? - s-au întrebat (și au întrebat), suspicioși, jurnaliștii. Dacă în Europa Occidentală predomină tipul bărbatului modern, relaxat, care reușește să îmbine cu succes toate aspectele vieții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rău ? - s-au întrebat (și au întrebat), suspicioși, jurnaliștii. Dacă în Europa Occidentală predomină tipul bărbatului modern, relaxat, care reușește să îmbine cu succes toate aspectele vieții (carieră, familie, prieteni, hobby-uri), în România, majoritatea, 72%, este reprezentată de bărbatul tradiționalist, stresat de obligațiile pe care i le impune societatea modernă. Românii cred că este important să aducă bani în casă și să aibă o imagine perfectă, casă, mașină și o soție frumoasă. Dacă în Suedia 57%, iar în Franța 42
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
moment printre mese, apoi se opri pe paharul său. — Îmi amintesc de un băiat pe care l-am cunoscut În penultima clasă de liceu, aveam șaisprezece ani. Un ins foarte complex, foarte chinuit. Provenea dintr-o familie bogată, mai curând tradiționalistă, și de altfel Împărtășea Întru totul valorile mediului său. Odată, În timpul unei discuții, mi-a spus: „Ceea ce dă valoarea unei religii este calitatea moralei pe care acea religie ne permite s-o fondăm.” Am rămas mut de uimire și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]