1,003 matches
-
îl transgresezi, cu consecințe inevitabil fatale, funeste, acesta ar fi ca o lege care te ucide, dar trebuie neapărat s-o transgresezi. Dacă dăm tragicului o accepție mai largă și mai sugestivă, deci nu mai suntem în accepția propriu-zisă a tragicului, aicea evident că această corelație posibilă se oferă de la sine. De ce se oferă de la sine ? Pentru că este vorba de pragurile extreme ale creației. Dincolo de aceasta nu mai e nimic. Asta este un maximum. Un maximum este tragicul, un maximum este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
accepția propriu-zisă a tragicului, aicea evident că această corelație posibilă se oferă de la sine. De ce se oferă de la sine ? Pentru că este vorba de pragurile extreme ale creației. Dincolo de aceasta nu mai e nimic. Asta este un maximum. Un maximum este tragicul, un maximum este comicul. Elementul comun - și cred că acesta era cuvântul care trebuia întrebuințat - este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este vorba de pragurile extreme ale creației. Dincolo de aceasta nu mai e nimic. Asta este un maximum. Un maximum este tragicul, un maximum este comicul. Elementul comun - și cred că acesta era cuvântul care trebuia întrebuințat - este abisalul și nu tragicul. În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ține să fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a nuanțelor și un haz ușor de trecut cu vederea de către cei neatenți ” (p. 46). Hazul difuz al operei de geniu e anevoie discernabil, prezența lui freatică - dedesubtul tragicului, tensiunilor, fatalităților - fiind acoperită de prestigiul clișeelor culturale (vreau să spun : și al clișeelor juste) ; perceperea lui e testul ultim al inteligenței, care, traversând cu bine toate dificultățile, poate capota aici. Citind fragmentul acesta mi-au venit irezistibil în minte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice azi), pus să dibuiască în noaptea neagră a științei umane. Filozoful propune "trăsnetul fulgerător inelectual". Un interesant capitol despre "timp" ajunge la încheierea că timpul nu e categorie ci o esență în Dumnezeu, locul de explicație a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zolistă. Dar cum la noi tema e adoptată în poezie, deci nu în scopul studiului, este vădit că ia aspectul unei filozofii a vieții. Mai aproape de leagănul lumii grece, cu care a trăit amestecat, poporul get are sentimentul adânc al tragicului fatal. Când dramaturgia română va fi mai dezvoltată, noi mai mult decât oricare alții vom putea relua marile motive ale tragediei clasice, reduse în Occident la o simplă analiză a pasiunilor. Eminescu e străbătut profund de sentimentul destinului implacabil, înțeles
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Anton Holban era și el în căutare de "experiențe tragice", preocupat de a nu "trișa". Problema capitală i se părea aceea a morții, în legătură cu care, în urma unor anchete personale, ajunsese la încheierea că românii sunt perfect sănătoși și fără sensul tragicului, specificul unui autohton fiind de a fi "gol ca un butoi gol". Titlurile denotă obsesia: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Bunica se pregătește să moară. Poză sau adevăr, întîmplarea a făcut ca scriitorul să moară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ostile rasei sale, încercînd totuși a cunoaște cu răceală. Această poziție dă interes artistic cărții și deși, evident, eroul nu va putea ieși din cercul său vițios, opera rămâne un document foarte obiectiv al unei mentalități ireductibile. Spre a experimenta tragicul, eroul înfruntă opoziția antisemiților, se lasă bătut, exagerând evenimentul cu o vocație patetică pe care și-o recunoaște lucid, frecventează apoi și pe evrei și se simte străin în cercul sioniștilor și printre cultivatorii idișului. Locul pe care îl iubește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți. Noi am propovăduit cuvântul și învățătura adevăraților creștini. Am primit osânda și moartea cu bucurie și o vom repeta mereu, ori de câte ori neamul și vitregiile vremii vor cere. În tragicul pătimirilor noastre lucrează sâmburele veșniciei și dorința ni-i faptă! Sufletul nostru este creația lui Dumnezeu. Să nu ne înstrăinăm prin fapte reprobabile, nedemne de obârșia noastră. Trăim timpuri întunecate! Să nu ne pierdem credința. Aceasta este replica mea la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
istoricității umane, Aron critică aspru evoluționismul determinist, pe de o parte, și relativismul istoric, pe de alta, două strategii opuse, dar, în egală măsură, puțin întemeiate pentru a neutraliza sau a aboli caracterul propriu al condiției istorice a omului și tragicul său specific, care constă tocmai în faptul că omul nu este nici stăpânul, nici jucăria timpului. La capătul unei îndelungate perioade de cercetări, Aron rămâne și ne lasă pe muchie de cuțit. Oricât de "istorică" ar fi deci condiția umană
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
de zeci de ani, piesa de teatru are notat: Agapia, 9-10 dec. 1969. O viață de om și abia 689 acuma, cred, că are o formă decentă. V-am mai scris, tema este de strictă actualitate, dar Îmbrăcată În cămașa tragicului, atât de drag mie, și, pentru a pune spectatorul contemporan În cunoștință, am inventat un nou personaj, Nebunul, care are dreptul să vorbească tot ce crede și să fie actual sau decând Îi lumea. V-am mai amintit că vreau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de glumeț. Și totuși, încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, Grigore I. Alexandrescu, primul biograf al scriitorului, observa că acesta „este poate singurul autor pe cât cunosc eu, care a știut până acum să lege așa de minunat și natural tragicul cu ridiculul”. Iar cu prilejul împlinirii a douăzeci și cinci de ani de la moartea lui C., Dumitru Furtună atrăgea atenția că ar fi o greșeală „a se presupune că marele povestitor a fost îndeobște un om prea vesel”. Absorbind cam tot ce
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens tulburătoare și în zona tragicului absurd. Culegerile de articole și eseuri Apocalipsa de carton (1993) și Urechea de cârpă (1993) pun în valoare o vervă satirică debordantă, iar critica tranziției spre economia de piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Papu. Eseistul acordă atenție tuturor aspectelor temei alese, tragedia (text, motive, reprezentarea că spectacol, mesaj, fundamente filosofice), dar orizontul în care își realizează proiectul fac că studiul să fie nu (doar) o monografie despre tragedia antică, ci un eseu asupra tragicului, concept urmărit în toate epocile. Conformă exigentelor elaborării științifice (astfel, de pildă, în capitolul Originea tragediei și exegeza modernă chestiunea abordată e examinată cu infinite precauții de precizie științifică și istorico-literară), îndrăzneață pentru epoca în care a apărut (de pildă
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de înnoire a artei spectacolului), dar și la dramaturgia universală din secolul al XX-lea, care a reluat motivele tragediilor antice (Cocteau, Gide, Anouilh, Giraudoux, Sartre ș.a.) sau a abordat modern problematică tragicului, mai bine zis a echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
o nouă succesiune, tot aleatorie, de schițe Întinse pe cîteva pagini, unde cupluri de personaje - tată-fiu, soț-soție, frate-soră, etc. - duc vieți rapide, monotone, dependente de o serie de meserii transistorice, În locuri transistorice, vieți care de cele mai multe ori sfîrșesc tragic. Tragicul apare Însă atenuat de mecanismul diegetic, acționat artificial, care funcționează dintr-o formidabilă inerție: personajele fiecărei schițe au numele monosilabice și paronime (de pildă: Lam, Lem, Leg), ca și cum n-ar fi decît infime declinări ale aceluiași din unica necesitate a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
monografice despre Matei Alexandrescu, Ion Al-George, Constantin Antoniade, Ury Benador, Ion Biberi, Dan Botta, Barbu Brezianu ș.a. Și-a văzut numele numai pe pagina de titlu a unei ediții din proza lui Păstorel Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc (1989). Îndată după tragicul lui sfârșit, a ieșit de sub tipar o selecție din opera lui Dan Botta, Unduire și moarte (1995). Ceva mai târziu, în 1998, s-a publicat culegerea de anchete literare din anii ’30 De ce scrieți?, concepută și pregătită împreună cu Victor Durnea
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
pe urmele lui E. Lovinescu, pentru modernizarea prozei românești. D. crede a descoperi un sens al evoluției de la romanul interbelic, ce miza pe rafinarea analizei și boicota cu frivolă indiferență istoria, la cel postbelic, în fața căruia se deschid și porțile tragicului: distincția poate fi subtilă și pătrunzătoare, dar, ca și în alte lucrări, ea este estompată de o supralicitare a meritelor literaturii contemporane. Criticul pledează pentru inserarea tragicului în reprezentările artistice și în cea mai importantă lucrare a sa, G. Călinescu
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
cu frivolă indiferență istoria, la cel postbelic, în fața căruia se deschid și porțile tragicului: distincția poate fi subtilă și pătrunzătoare, dar, ca și în alte lucrări, ea este estompată de o supralicitare a meritelor literaturii contemporane. Criticul pledează pentru inserarea tragicului în reprezentările artistice și în cea mai importantă lucrare a sa, G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului (1971). Constatând că ideile teoretice ale lui Călinescu se reflectă deseori în romanele sale, D. are de fapt în vedere globalitatea operei
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
cu sumbrul șef al acesteia, Gavrilcea. E o „anormalitate” în comportarea și în reacțiile lui Ioanide, ca și în cele ale soției sale, care par mai mult mirați decât îndurerați de moartea năpraznică a copiilor lor. C. nu avea simțul tragicului și nici contextul și tonalitatea narațiunii nu-l favorizau. Romanul, al cărui epic e mai degrabă static, se constituie ca o frescă (parțială) a societății românești din ajunul celui de-al doilea război mondial. Punctul forte îl formează descrierile de
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
întâmplător Marius Oprea selectează drept moto al unui capitol o „mostră” din gândirea sa: „Principala noastră problemă este lipsurile noastre”. Și alți ofițeri superiori gândesc rudimentar (pp. 152-156, 161-208). La fel ca în comediile cu Chaplin, dincolo de comic se ascunde tragicul. Oameni nevinovați au fost condamnați pentru „sabotaj”, fiind învinuiți de Securitate că au stricat „utilaje sovietice” la Canal, deși acestea au ajuns în România defecte, după ce au fost exploatate ani buni în construcțiile „Marelui Frate” (pp. 141, 182). Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
95 Eseu apărut sub titlul "Rușinea ca dimensiune a moralei umane", în Revista Dilema Veche, www.dilemaveche.ro, 27 februarie, 2014. 96 Ne exprimăm așa deși omul este om și nu există o cale lumească pentru a îndepărta în totalitate tragicul existenței. ,, Nici o societate nu poate evacua în totalitate tragicul existenței". Robert Muchembled, O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX, Editura Cartier, București, 2002, p. 345. 97 Matei, 6:33. 98 ,,Funcția explicită și manifestă a religiei constă în
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
moralei umane", în Revista Dilema Veche, www.dilemaveche.ro, 27 februarie, 2014. 96 Ne exprimăm așa deși omul este om și nu există o cale lumească pentru a îndepărta în totalitate tragicul existenței. ,, Nici o societate nu poate evacua în totalitate tragicul existenței". Robert Muchembled, O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX, Editura Cartier, București, 2002, p. 345. 97 Matei, 6:33. 98 ,,Funcția explicită și manifestă a religiei constă în a le oferi oamenilor speranța mântuirii și în a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
referă la un act al înfierii sui generis, adică la înlocuirea produsului biologic cu unul cultural. Și, în consecință, în loc să nască exemplare eroice, Monica înfiază, seară de seară, cu o voluptate mută și monumentală, o umanitate eșuată, undeva la intersecția tragicului cu grotescul, prin orfelinatele invizibile și difuze ale României de astăzi. Față de acestă lume, cutremurătoare fi fascinantă în felul ei, Monica își organizează nenumărate trăiri pe care, chiar dacă nu le dezvăluie explicit, le transmite imponderabil prin fixitatea privirilor, prin freamătul
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
Roșca, cu sprijinul fiului autorului, Valentin }epordei) reunește publicistica sa îndeosebi din anii 1930-40. Tematica este variată, de la problemele bisericești până la cele privind politica și politicienii vremii, de la evocarea unor personalități, precum Alex. Mateevici, până la stringente chestiuni sociale. Și, după tragicul an 1940, de afirmare a neștirbitei credințe, speranță în veci rănită, că va veni și momentul așteptat al reîntoarcerii Basarabiei la }ara Românească. În acele tragice zile din urmă cu 65 de ani, părintele }epordei, ca de altfel și mulți
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]