1,558 matches
-
nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr‐ o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica și cu stativile de țesut pânză de in și perdele din 202 mătasea gogoșilor, cu traistele pline cu oale de mâncare, la muncitorii de la câmp, a ajuns să facă o gospodărie fruntașă și să o ducă până la moartea tatei și după aceea î ncă vreo zece ani, după ce trecuse prin persecuțiile regimului și defăimarea cuvântului de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la fii‐su‐n casă, Nu în casa vreunui rege! și de‐ abia o fac să șadă Pe‐ un divan cu scoarță nouă... « Mi‐ era dor de tine, maică, Ți‐ am adus vreo zece ouă Puțin unt, iar colea‐n traistă, Niște nuci, vreo două sute ... » și cu ochii plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a prins dorul să mă‐ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi‐a fost mai drag pe lume! Caerul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la Sine pe cei doisprezece, și a început să-i trimită doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate. 8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag, să n-aibă nici pîine, nici traistă, nici bani de aramă la brîu; 9. să se încalțe cu sandale, și să nu se îmbrace cu două haine. 10. Apoi le-a zis: "În orice casă veți intra, să rămîneți acolo pînă veți pleca din locul acela. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
comportamentul gazdei, care continua să viseze, Creatorul îi spune că viața lui se va schimba, că i se dă și numele de Păcală, că are menirea lui în lume, iar când omul nostru se trezește, găsește pe o laviță o traistă, un băț, o pălărie și o pereche de opinci tari, obiecte care-i întregesc portretul sub care-l vom întâlni în desele lui peregrinări prin lume. De aici înainte, eroul nostru va acționa neîncetat pentru îndreptarea unor rele ce se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt și cât loc e aici? Și cât de frumos stau așezate casele! Apoi unde mai pui că sunt în coasta chervăsăriei domnești și aici altă făină se macină la moară... Îi adevărat, părinte. Vorba ceea: „Altă gâscă în ceea traistă”. Uite că mi-am adus aminte să te întreb, pentru că până acum ne-am tot luat cu vorba și n-am apucat... Ce voiai să știi, fiule? Chiar așa de mare însemnătate are o pivniță pe lângă o casă? Închipuiește-ți că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor urgisit, plecând înapoi spre mioriticul plai, cu inima și cu traista și mai goală, în bățul aproape putrezit. Desigur că nu toți românii o duc așa de greu ci doar vreo 98% dintre ei, restul de 2% cică ar duce-o ca-n sânul lui Avraam. Toate discuțiile din anul acesta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o asiduitate demnă de o cauză mai bună. Că nici Sarkozy și nici Berlusconi nu sunt la mare distanță, nici mai acătării decât el, după felul în care au refuzat să stea de vorbă, asta e altă gâscă-n altă traistă. Pentru mine ca român, însă e iritant și umilitor, să văd cum președintele țării mele, bună sau rea, cum este, gafează la scenă deschisă, după șase ani de mandat(!!!), încercând să forțeze discuții de răspântie sau colțul gardului, cu președintele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cât am citit și am venit să văd cu ce pot ajuta, părinte... Dacă-i vorba de ajutor, atunci nu duce grijă, că m-am descurcat singur. Doar să-mi dai o mână de ajutor să car la chilii o traistă cu mălai, să avem de mămăliguță... Atunci mi-am dat seama de ce își scutura călugărul anteriul. Măcinase ceva grăunțe de păpușoi. Bucuros că îl pot ajuta totuși cu ceva, i-am răspuns: Nici o grijă, părinte. Am plecat spre casă pășind
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și a așezat-o la îndemână... Astăzi mă bate gândul s-o luăm cătinel - cu gândul, se înțelege - către mănăstirea Sfântul Sava. Ei, ce zici? Nu am decât să urmez dorinței sfinției tale. Sunt gata
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț (dacă-l avea și pe acela), iar după câțiva ani, uite-l Încălțat și călărindu-l pe biet-Român-săracul! Ba chiar silindu-l să-i pupe cizmele - lui, veneticului, lipitorii-satului! Ce bun, ce bun aș fi fost eu, cuzist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pădure. Iar În pădure, după aluni, te duci numai atunci când alunele Încep a fi bune de mâncat - cel puțin așa-i la noi, la Mana... Cu multe zile Înainte mă pregăteam. De cu seară, mama Îmi prepara „echipamentul”: punea În traistă, mai Întâi, ’dicamentele, cum le ziceau Mănenii: un flacon de spirt, altul cu tinctură de iod, Într-o cutie: „alifie de șerpi” - pe care o vindea, În fiecare primăvară un colportor șchiop și hâd, Însă o cumpărau numai „boerii”, țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viitorul Românilor din celelalte provincii: au să cunoască și ei ce-am pătimit noi - ’60, ’61... - Mă gândeam la copil, reia (relua) mama. Dacă nu era copilul, n-aș fi plecat eu de la casa mea și de la rostul meu, cu traista-n băț, printre străini... - Așa-așa! Și te-ai fi trezit și făr-de-băț și făr-de-traistă, taman pe malul Aralului, ținându-i de urât lui frate-tău! Dar dac-ai fi fost mai hâtră decât toți, ai fi ajuns chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
știri și evenimente comentate și analize politice, povești și zvonuri de tot felul, și uite că și Milică, tocmai Milică... E de admirat, de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un pârlit de supraveghetor, un dulgher plecat cu traista-n băț de la țară, și uite-l cum face pe nevinovatul și pus să te câștige cu ce are mai la-ndemână. Cocoșat de umilință, Milică scotea ziarul din sacoșa cu târguieli. — La revista asta lucrez. Blocada-i zice, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sticlă de Cola, altă dată a adus un ciorchine de banane, înșfăcat în trecere de pe o tarabă lăsată de izbeliște de către vânzător pentru douăzeci de secunde, dragostea mea, ești eficientă, și ea că-ți închipui dac-aș fi avut o traistă la mine cum aș mai fi făcut-o pă treabă... Ba bine că nu; lăcomia nu-i bună, măcar că pare să ne pună-n mișcare. Lăcomia, frica, curiozitatea, dragostea mea, după cum ți-am mai spus - astea trei, da, ele ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vom pierde avionul.” „Aha.” „Deci, când trenul s-a pus în mișcare, roțile au bătut zgomotos ritmul tadam-tadam și toți călătorii au făcut un pas înapoi. Doar știi cum sunt trenurile noastre. De patruzeci de ani, când pornesc ele, în traistele țărăncilor se sparg ouăle și sticlele cu vin. Și trebuie să-ți păzești bătăturile, să nu-ți calce pe ele cineva. În tren erau o mulțime de soldați morți de beți, cântau cântecul lor despre o fată numită Maria, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani.” „Ți-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie?” „De asta m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi am pornit la drum. Știi tu cum se pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi putut arunca semințe. Dacă aș fi rămas la țară, sigur că și eu aș fi avut asemenea brazde la ceafă și mâinile ca niște buturugi. Lângă tata, gâturile găinilor se legănau moale dintr-o parte în alta și din traistă urca un miros de slănină. Era liniște. Nu se auzea decât uruitul roților noastre pe piatră. Din când în când ajungea până la mine, din față, vocea tatei. Vorbea cu boul.” „Cum se vorbește cu un bou?” „Hăis, cea, hooo... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ușa gării, erau scrise numele multor localități. Le știam doar din auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte, legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un bilet, ca să ajung într-un cartier de la marginea orașului. După un timp am coborât, tramvaiul s-a îndepărtat și eu am rămas singur, într-o stație de la periferie. Imaginează-ți: singur-singurel, undeva aproape de ieșirea din oraș, în stânga găinile, în dreapta traista cu de-ale gurii, bagajul în brațe și hârtia cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tâmpiți. Îmi ziceau cu toții, râzând, să mă prefac că înțeleg chiar dacă nu înțelegeam nimic. Îmi spuneau în față că sunt proastă că nu aprob tot ce mi se vâră pe gât chiar dacă nu pricep nici o iotă. Mai am povești în traistă. Ești dispus să mai asculți? — De ce nu? — Într-o bună zi au decis să țină o întrunire politică prelungită și s-a stabilit ca fiecare fată să aducă douăzeci de găluște din orez care să se mănânce seara târziu. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doar dacă erai student la arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu rezistau niciodată. Ce nu dădeau pe filme, dădeau pe cărți: măi, omule, măi, noi tre să ne facem bibliotecă pe când ne întoarcem. Că acolo nu-s cărțile care ne trebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]