1,736 matches
-
o relatare a priori despre ceea ce este un obiect al cunoașterii empirice. În mod evident, relatările lor diferă în puncte interesante, care reflectă resursele conceptuale de care au beneficiat.“65 Dincolo de aceste deosebiri - apreciază Sellars - ambii au dezvoltat o filozofie transcendentală care se detașează, în egală măsură, de raționalismul dogmatic și de empirismul naiv.66 Cititorul unei cărți de filozofie socotite importante se așteaptă ca autorul să critice teorii consacrate și să propună o nouă teorie. În cazul Tractatus-ului, o asemenea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Caietul albastru, a exprimat opinia că pentru el Tractatus-ul era deja de pe atunci „filozofie în sens tradițional“28. În sfârșit, Stephen Toulmin, care a fost studentul lui Wittgenstein în anii 1946-1947, aprecia că în măsura în care dezvoltă 206 GÂNDITORUL SINGURATIC un demers transcendental, adică urmărește să identifice trăsături necesare, a priori, proprii limbajului în genere, Tractatus-ul, în contrast cu opera mai târzie, nu se desprinde pe deplin de ideea kantiană a „rațiunii pure“. Toulmin a respins în mod direct sugestia că distincția dintre ceea ce se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor. De posibilitatea propozițiilor cu sens, a propozițiilor științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Există demersuri și metode utile pentru obținerea acelor clarificări în care Wittgenstein identifică acum adevăratele roade ale muncii filozofice. Nu este însă vorba de tehnici speciale, care trebuie mai întâi inventate și apoi însușite, tehnici cum sunt cele ale analizei transcendentale sau ale analizei logice a limbajului, a căror mânuire competentă ne-ar conduce la „descoperiri“, la fel ca și în știință. Ceea ce se cere este surprinderea conexiunilor relevante pentru înțelegerea modului cum funcționează limbajul, printr-o exersare liberă a imaginației
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
recunoască și nu putea auzi de el fără silă. El a obiectat în mod deosebit față de lichidarea problemelor filozofice într o modalitate pe care o vedea drept ieftin scientistă. Wittgenstein credea că problemele filozofice sunt confuzii adânci și fascinante, iluzii transcendentale, și deoarece credea că ele trebuie să dispară abia în punctul culminant al viziunii, el nu le dorea eliminate în mod vulgar, la niveluri mai joase și de oameni nepotriviți pentru asta.“76 Practica filozofică a lui Wittgenstein reprezintă, fără
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putere în raport cu limba istorică, dar care, din punct de vedere semantic, este acceptabil. În textul original, se întîlnește propoziția: Daher ist die Transzendental-Philosophie eine Weltweisheit der reinen bloss spekulativen Vernunft, pe care Eminescu o transpune în formularea: De aceea, filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunii pure speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
speculative, traducînd, prin urmare, cuvîntul compus Weltweisheit (literal, înțelepciune a lumii) prin înțelepciune, termen care a circulat în textele sapiențiale ale vechii culturi românești. În versiunea din 1969 însă, Weltweisheit este redat prin filozofie, încît propoziția devine: De aceea, filozofia transcendentală nu este decît o filozofie a rațiunii pure speculative. În acest mod, cuvintele germane Philosophie și Weltweisheit au fost traduse prin același cuvînt, anulîndu-se diferența dintre ele, diferență care există totuși în limba-sursă. Desigur, se pot face numeroase constatări și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Books Ltd., Harmondsworth, Middlesex, 1983 de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, Polirom, Iași, 1998 de Saussure, Ferdinand, Scrieri de lingvistică generală,, Polirom, Iași, 2004 Schaff, Adam, Introducere în semantică, Editura Științifică, București, 1966 Schelling, Friedrich Wilhelm Joseph, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995 Schifko, Peter, Aspekte einer strukturalen Lexikologie. Zur Bezeichnung räumlicher Beziehungen im modernen Französisch, Francke Verlag, Bern, 1977 Searle, John R., Les actes de langage, Hermann, Paris, 1972 Searle, J. R., Realitatea ca proiect social, Polirom, Iași, 2000
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
il linguaggio, în Eugenio Coseriu, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Laterza, Bari, 1971, p.10. 128 Vezi Noam Chomsky, La linguistique cartésienne, Editions du Seuil, Paris, 1966, p. 18. 129 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995, p. 218 ș. u. Vezi și Eugenio Coseriu, L'Uomo e il linguaggio, p. 9. 130 Eugeniu Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie, p. 45. 131 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p.161. 132 Ibidem, p. 10. 133
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sunt nici pe departe atât de mari ca și deosebirile față de legendele vündünilor. Cel puțin așa pretinde Academia de Înalte Studii Mitologice. Desigur, admite înaltul for, și vündünii trăiesc tot timpul pe două planuri, cel al realității și cel cunoștințelor transcendentale, însă pentru ei, de exemplu, Blunk este Blőnk, spiridușii sunt personaje pozitive, iar fiara din Apocalipsa Sfântului Ioan, descrisă chiar de Acesta în moduri diferite, este văzută ca ieșind din mare și nu din pământ, așa cum o știe orice copil
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
tot ceea ce e dincolo de sfera și cuprinderea conștiinței intelectuale din zona obscură, sublunară. Transcendentul e, în termeni metafizici, înălțimea de dincolo de înălțime și profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra înseamnă "cel puternic", deci scopul suprem al sacerdoțiului era puterea, puterea transcendentală, cunoașterea modului de a o pune în slujba ta, în forme multiple, dar în numele celui Atotputernic, a lui Brahman, care e sakti, adică "energic, puternic, potent". Cine nu-și dorește puterea ? Și cel mai umil sau mai smerit. Diferența se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ea nu are ce face într-un "dincolo" care îi oferă, ca unică șansă a manifestării propria noastră "aruncare" (op cit, p.137-138). Profesorul român a stabilit astfel și granițele filosofiei, lipsind-o de orice fior metafizic, de orice perspectivă transcendentală, de detașarea, naturalețea și fecunditatea "liberei plutiri", a liberei cugetări. Un singur lucru vreau să mai spun: acest "aici", atît de drag d-lui profesor, nu poate exista fără "prezumatul" dincolo. Dacă ține atît de mult, domnia sa poate să rămînă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
definirea unei identități ; lupta împotriva unui șomaj structural ; dezvoltarea corupției. Statul este deci incapabil să producă un sens, iar subiectele sale se întorc, în compensație, spre forme vechi sau noi de repliere : identitară (naționalism exacerbat), parohială (regionalism agresiv), religioasă sau transcendentală (extremism religios și o multitudine de secte) ; • Multiplicarea violențelor interne și mai ales a celor urbane, cărora Statul nu le poate face față pe deplin, ceea ce conduce la proliferarea societăților de securitate private, care concurează Statul în combaterea violenței publice
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a eticii, economiei, sociologiei și istoriei religiilor, printr-o alchimizare perfectă, principiu foarte prolific și în actualitate. Ca și Heidegger prin filosofie, el a modificat starea mentală a lumii. Precum ilustrul său compatriot, în felul său, el a utilizat fenomenologia transcendentală ca metodă de a pătrunde structurile ultime ale existenței. Cum spunea Husserl, în Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală, datorită succeselor lor permanente, științele au intrat în criză, deci se caută altceva. Utilizat pentru prima oară în secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Heidegger prin filosofie, el a modificat starea mentală a lumii. Precum ilustrul său compatriot, în felul său, el a utilizat fenomenologia transcendentală ca metodă de a pătrunde structurile ultime ale existenței. Cum spunea Husserl, în Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală, datorită succeselor lor permanente, științele au intrat în criză, deci se caută altceva. Utilizat pentru prima oară în secolul al XVIII-lea, în școala lui Christian Wolff, termenul de fenomenologie este utilizat și de Kant, dar cel care avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la faptul că li se poate întîmpla și lor, au preferat să se viseze deasupra istoriei. Numai că nimeni nu e infailibil pe pămînt. Și șocul a venit cînd le era lumea mai dragă, poate prea dragă în raport cu uitatele valori transcendentale. Iar măsurile adoptate la Consiliul European din decembrie 2011 rigidizează atît de mult sistemul, încît, întins prea mult, hamul va plesni și se va rupe în bucăți. Sunt idei aprioric eșuate. De ce ? Pentru că piețele nu mai cred în ele, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, Ed. Herald, București, 2010; * Hick John, Filosofia religiei, Herald, București, 2010; * Hobsbawm, L'Age des extrêmes, Complexe, Paris, 1999; * Huntington Samuel, Ciocnirea civilizațiilor, Antet, București, 1998; * Husserl Edmund, Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală, Humanitas, București, 2011; * Huxley Aldous, Perennial Philosophy, Harper and Brothers, London and New York,1945; * Huxley Aldous, Minunata lume nouă, Polirom, Iași, 2011; * Jung Carl Gustav, Syncronicity: An Acausal Connecting Principle, Princeton University Press, Princeton, 1960; * Laszlo Ervin, The Creative Cosmos
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sunt nici pe departe atât de mari ca și deosebirile față de legendele vündünilor. Cel puțin așa pretinde Academia de Înalte Studii Mitologice. Desigur, admite înaltul for, și vündünii trăiesc tot timpul pe două planuri, cel al realității și cel cunoștințelor transcendentale, însă pentru ei, de exemplu, Blunk este Blőnk, spiridușii sunt personaje pozitive, iar fiara din Apocalipsa Sfântului Ioan, descrisă chiar de Acesta în moduri diferite, este văzută ca ieșind din mare și nu din pământ, așa cum o știe orice copil
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
această perioadă, deci nu poate rezulta decît o sinteză superioară. "Iată, Eu voi fi cu voi pînă la sfîrșitul veacurilor", a promis Iisus, cu referire desigur la toți creștinii. Schismele sunt ale lumii căzute. Adevărul e pretu tindeni. Modelul ceresc, transcendental, al Ierusalimului ceresc impune mai mult, impune unirea tuturor celor trei religii abrahamice, care au același filon de credință și care, în plan subtil sunt conciliabile, în pofida animozității și a conflictelor exterioare. Dar chiar în istoria factuală, acestea trei s-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
esența lor intimă este unitatea. Tat twam asi (asta ești), ne spun hindușii. Din fii ai îndoielii putem deveni Fii ai lui Dumnezeu, ne învață creștinismul. Există, dincolo de toate diferențele de la poale, o unitate în vîrful muntelui. Există o unitate transcendentală a religiilor, cum pleda Frithjof Schuon în superba sa carte cu același titlu. Suntem împreună dacă suntem în Duh, sculptînd în Duh matrice perfecte, întru slava lui Dumnezeu. 5.8. UN CER DE SENS Cartea lui Frithjof Schuon, Despre unita-tea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să ocolească problema reîncarnării, „noțiune extremă, ultimă, aflată la granițele cele mai îndepărtate ale rațiunii”. Legată deopotrivă de credința în viața de apoi și de mitul imortalității, ea nu poate fi disociată de „unele sentimente ancestrale ale comunicării cu sfera transcendentală”, ca un ecou al „paradisului pierdut”, ecou inseparabil de cultura noastră în pofida acceselor (și câteodată a exceselor) unui „necruțător spirit critic și sceptic”. „Ceea ce explică și acea nostalgie pe care am păstrat-o în noi, ca pe o conștiință a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mod semnificativ adică), pe de o parte, paradigmei fizice (la un loc modelul și mecanismul, ca paradigme ale cogniției contingente și, respectiv, cogniției arhetipale) și, pe de altă parte, paradigmei antropice (sugerată de sinteză și sistem, ca paradigme ale cogniției transcendentale și, respectiv, cogniției contextuale). Sunt în esență sursele de demarcație a semnelor, semnificațiilor și consecințelor a două tipare de modernitate, una născută din iluminismul rațional (prima modernitate) și alta născută din conștiența globalității (a doua modernitate). Cele două paradigme sunt
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dramei permanente a cunoașterii ca luptă pentru depășirea limitelor înțelegerii și a insuficiențelor explicației. Adică exprimă preocuparea de a nu închide cunoașterea, fie în sens metafizic ca evadare a omului din condiția umană prin forțarea naturii umane de a fi transcendentală, fie în varianta iluminismului rațional care pentru ca gândirea să nu aibă limite omul (care gândește) a fost deposedat (a fost alungat) de (din) natura umană! Cezura semnifică renunțarea la situarea ad absurdum pentru a înțelege și explica, la unilateralizarea pornită
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Se știe (fără să fac apel la o simbolistică prea contestată de pozitivismul scientist care încă configurează comunitatea teoreticienilor) că formele perfecte (ce sugerează substanțierea perfecțiunii) sunt în natură cristalele, care nu cunosc forme tetraedrice. Sugestia cuplării căilor de cogniție transcendentală și contextuală specifice magistralei complexității ar ajunge la completitudine doar dacă ar face posibilă o cristalizare naturală, adică la apariția unor forme cu mai multe elemente caracteristice decât tetraedrul. Desigur, această constatare a neterminării lucrării reprezentată de cunoaștere, a imposibilității
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o spirală preformată a unui pattern autodefinit, lumea fiind, până la urmă și în definitiv, ceea ce îi permite modelul să fie. (Dinu, 2006c) În aceste determinări orice concept este egal cu formele lui istorice, acestea fiind aproximări progresive ale unei esențe transcendentale, la care are acces doar puterea în forma ei sublimată și în consecințele căreia îi suntem captivi. Triumful cunoașterii Blocarea în acest model explicativ al constituției lumii și al validării adevărului ca exercițiu de putere nu are cum să stăruie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]