965 matches
-
Leydig ale testiculului la sexul masculin, fie în celule foliculare și celulele tecale ale ovarului la sexul feminin. SRY inițiază diferențierea testiculului prin activarea unor factori de transcripție specifici sexului masculin ce determină proliferarea și diferențierea celulelor bipotențiale. SRY activează transcripția genei "SOX9", genă ce codifică un factor de transcripție ce conține un situs de fixare la ADN similar celui al proteinei SRY. SOX9 la rândul său activează gena "FGF9" ("factorul 9 de creștere a fibroblastelor", "fibroblast growth factor 9" în
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
foliculare și celulele tecale ale ovarului la sexul feminin. SRY inițiază diferențierea testiculului prin activarea unor factori de transcripție specifici sexului masculin ce determină proliferarea și diferențierea celulelor bipotențiale. SRY activează transcripția genei "SOX9", genă ce codifică un factor de transcripție ce conține un situs de fixare la ADN similar celui al proteinei SRY. SOX9 la rândul său activează gena "FGF9" ("factorul 9 de creștere a fibroblastelor", "fibroblast growth factor 9" în engleză), FGF9 fiind necesar pentru buna diferențiere a celulelor
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
factorul 9 de creștere a fibroblastelor", "fibroblast growth factor 9" în engleză), FGF9 fiind necesar pentru buna diferențiere a celulelor Sertoli. Activarea continuă a genei "SOX9" este realizată de două boucle de feed-back pozitiv dependente de proteinele FGF9 (ce activează transcripția genei SOX9) și de proteina SOX9 (ce se poate fixa pe promotorul genei "SOX9" determinând activarea lui). În momentul în care activarea corespunzătoare a genei "SOX9" este realizată, celulele bipotentiale ale gonadei primitive încep să se diferențieze în celule Sertoli
SRY () [Corola-website/Science/321718_a_323047]
-
evenimente semnificative în viața bisericii creștine: Cenaculum se află la sud de Poarta Sion din zidul orașului vechi și în spatele casei franciscane (Ad coenaculum) de pe Muntele Sion, la etajul al doilea al unei clădiri aflate lângă Biserica Adormirii (numită în transcripția ebraică devenită tradițională Dormitzion), deasupra locului unde, după unele cutume evreiești, începute din secolul al XIII-lea, se afla mormântul regelui David. Pe acoperișul său se află minaretul moscheii Nabi Daud (Profetul David). După arheologul Bargil Pixner, avatarurile locului s-
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
de nucleotide (A, T, G și C), iar secvența nucleotidelor stochează informatia într-un alfabet numit cod genetic. Când o genă este citită de o celulă, secvența ADN e copiată într-o moleculă asemănătoare numită ARN (acest proces se numește "transcripție"). Transcripția e controlată de alte secvențe ADN (cum sunt "promotorii"), care indică celulei unde se află genele și controlează cât de frecvent sunt ele copiate. Copia de ARN făcută după o genă este apoi trecută printr-o structură numită ribozom
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
nucleotide (A, T, G și C), iar secvența nucleotidelor stochează informatia într-un alfabet numit cod genetic. Când o genă este citită de o celulă, secvența ADN e copiată într-o moleculă asemănătoare numită ARN (acest proces se numește "transcripție"). Transcripția e controlată de alte secvențe ADN (cum sunt "promotorii"), care indică celulei unde se află genele și controlează cât de frecvent sunt ele copiate. Copia de ARN făcută după o genă este apoi trecută printr-o structură numită ribozom, care
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
versiunea inițială תכניון, a fost dat institutului tehnic, la propunerea poetului Haim Nahman Bialik pe baza unei presupuse înrudiri dintre cuvântul de origine grecească "techne" și cuvântul ebraic תכן. În 1946, însă, s-a optat pentru ortografierea טכניון, care corespunde transcripției în ebraică a cuvântului „tehnic” din alte limbi. Albert Einstein a vizitat clădirea în construcție în anul 1923 și a acceptat să fie primul președinte a comitetului de conducere. Campusul principal al Technionului se află în cartierul Neve Shaanan. Technionul
Technion () [Corola-website/Science/324027_a_325356]
-
intrat în vigoare în timpul Guvernului Nicolae Crețulescu (2). Codul Civil a fost elaborat după modelul Codului Civil Napoleonian din 1804, luându-se în considerare și modificările aduse între timp acestui cod, precum și proiectul de Cod Civil italian, legea franceză asupra transcripției din 23 martie 1853, legea ipotecară belgiană din 10 decembrie 1851, dispoziții din vechiul drept românesc. Codul a fost promulgat în anul 1864 și a intrat în vigoare la 1 decembrie 1865. De la acea dată, Codul Calimach aplicat până atunci
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
Deși uneori este foarte interesat de culoare, principalele efecte le obține prin simboluri de factură literară, subliniate de contrastele alb-negru și de mișcarea în care sunt antrenate personajele. Artistul este convins că profunzimea și plasticitatea formelor sunt expresia modalității de transcripție a forței vitale și a stilului său personal. Dacă imaginea nu poartă totdeauna un mesaj evident, cum ar fi spaima sau revolta, ea rămâne totuși bogată în simboluri. Prin aceasta el nu acceptă concepțiile picturale de avangardă, care preconizează reducerea
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
Steagul Coreei de Sud, (în romanizarea revizuită actuală: Taegeukgi,în romanizarea McCune-Reischauer T'aegŭkki, în alfabetul Hangul:태극기, în scrierea sino-coreeană Hanja: 太極旗, adică Steagul Marilor Extreme, Steagul Marii Polarități sau Steagul Marilor Principii, în transcripția din rusă: Thegâki, cuvântul „gi” sau „ki” de la sfârșit însemnând „steag”) este format din 3 părți: fundalul alb; în centru - un „taegeuk”, cerc împărțit de o linie sinuoasă în două jumătăți egale:roșie și albastră, iar în jurul acestuia - patru trigrame
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
pe seama poziției sale de secretar voluntar al unei “sărmane vizionare” câștigat în cercurile literare înalte unde până atunci era primit cu omagii și adulare." În timp ce ea vorbea, Brentano nota principalele idei pe hârtie, completând ulterior din memorie, iar apoi aducea transcripțiile Anei pentru a fi revizuite, corectate și completate conform indicațiilor ei, anulând orice cuvânt care nu era în perfectă concordanță cu propriile sale viziuni." Ana Ecaterina a început să fie și mai slăbită în timpul verii anului 1823. A murit pe
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
de către Liszt a fost opera "William Ratcliff" a lui Cui. Cartea lui Cui "La musique en Russie" și lucrarea "Suite pour Piano", Op. 21, sunt dedicate lui Liszt. În plus, lucrarea "Tarantelle" pentru orchestră, Op. 12, a format baza ultimei transcripții pentru pian a lui Liszt. În viața sa muzicală îndelungată și activă Cui a primit numeroase distincții. La sfârșitul anilor 1880 și începutul anilor 1890 câteva societăți muzicale străine l-au onorat pe Cui făcându-l membru. La puțin timp
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
mecanismelor de regulare a expresiei genelor la bacterii și care a fost la originea dezvoltării ingineriei genetice. În concluzia acestor lucrări, Jacob și Monod au pus la punct un model care descrie interacțiunea diferitelor tipuri de gene și proteine în timpul transcripției acidului ribonucleic (ARN). A fost membru al Centrului Royaumont pentru o Știință a omului ("Centre Royaumont pour une Science de l’Homme"). Onoruri militare i-au fost aduse pe 24 aprilie 2013 în Curtea de Onoare de la Hôtel des Invalides
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
Област). În perioada dominației otomane și habsburgice, zona era cunoscută oficial pe plan internațional că "Sângeacul Novi Pazar", sangeac fiind echivalentul cuvântului district. În Șerbia medievală și în statul-națiune ulterior independent, regiunea era mai cunoscută cu numele "Raška". "Sandžak" este transcripția slavica a cuvântului turcesc "sancak", literalmente însemnând „drapel” sau „drapel național” fiind folosit ca un termen pentru a reprezenta „provincia” sau „districtul”. Sandžak se întinde de la granița cu Bosnia și Herțegovina până la Kosovo pe o arie de 8.403 km²
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
146 și 188). Originalul este probabil unul dintre primele concerte ale lui Bach și este foarte virtuoz, asemănător concertului pentru vioară "Grosso Mogul", RV 208, al lui Antonio Vivaldi pe care Bach l-a transpus pentru orgă solo (BWV 594). Transcripția pentru clavecin a fost realizată prin transferul părților de coarde ripieno fără alterații și amplificând considerabil partea pentru clavecin solo pentru a-l face la fel de virtuoz ca și originalul, adăugând de asemenea acorduri pentru a umple armonia și părțile pentru
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
este bazat pe un concert pentru un instrument de suflat din lemn, probabil pentru oboi sau oboe d'amore și a fost probabil compus de Bach în timpul șederii sale în Leipzig. La fel ca și BWV 1052, există într-o transcripție pentru orgă în cantatele BWV 169 și 49. Bach a schimbat modalitatea de aranjament al acestei lucrări, alterând pentru prima dată părțile ripieno din concertul original. Părțile grave ale instrumentelor cu coarde au fost limitate pentru a permite registrului grav
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
încă există, a servit ca model pentru această lucrare care a fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota superioară "mi" să fie interpretată pe nota "re", limita superioară a clavecinelor de la vremea respectivă. Procesul de transcripție a urmat același model ca și în cazul concertului BWV 1053. Probabil bazat pe un concert pierdut pentru oboe d'amore, acest concert este o lucrare matură și concentrată din punct de vedere formal. Pentru acest concert există un continuo
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
finalul "este, fără îndoială, una dintre cele mai bune și perfecte părți pe care le-a compus vreodată Bach" - EMI Compact Disc, CD-CFP 4571. Probabil prima tentativă a lui Bach de a compune un concert pentru clavecin, aceasta este o transcripție a Concertului pentru vioară în La minor, BWV 1041. Se pare că Bach a fost nemulțumit de această lucrare, motivul cel mai probabil fiind faptul că nu a modificat prea mult părțile ripieno și, prin urmare, clavecinul era prea mult
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
sigur că Bach, care era un virtuoz atât al orgii cât și al clavecinului, a fost interpretul la clavecin de la premieră. Deși partitura existentă este sub forma unui concert pentru clavecin și coarde, cercetătorii sunt de părere că este o transcripție a unui concert dublu în Re minor pierdut; există un aranjament al acestui concert pentru două viori sau pentru vioară și oboi încadrat BWV 1060R. Modalitatea subtilă și maestoasă în care cele două instrumente melodice se îmbină cu orchestra face
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
un rol independent și apare doar pentru a îmbogăți cadențele; în partea a doua este absentă. Clavecinele sunt într-un dialog unul cu celălalt în această lucrare. Celebrul Dublu concert pentru două viori în Re minor, BWV 1043, este baza transcripției. A fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota "mi" să fie interpretată prin "re". Este posibil ca fiii lui Bach să fi fost implicați în compunerea acestei lucrări. De asemenea, fiii lui Bach ar fi
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
concert în Re minor pentru trei viori. Un aranjament reconstruit al acestei lucrări este clasificat drept BWV 1064R. În ambele forme acest concert este ușor similar cu concertele pentru două viori/clavecine, BWV 1043/1061. Bach a realizat mai multe transcripții ale concertelor pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi, în special din setul Opus 3 "L'estro Armonico"; le-a adaptat pentru clavecin solo și pentru orgă solo iar pentru concertul pentru patru viori în Si minor, Op. 3, Nr. 10
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
silabe. Vocea naratorului în multe dintre cântece descrie o relație de iubire, în moda trubadurilor, cu divinul. Muzica este scrisă într-o notație asemănătoare celei folosite în muzica medievală bisericească, însă conține de asemenea, indicii cu privire la duratele notelor. Există câteva transcripții. "Cantigas" sunt deseori înregistrate și interpretate de grupuri de muzică veche și sunt chiar câteva CD-uri disponibile cu muzică din "Cantigas". "Cantigas" sunt păstrate în patru manuscrise: "To" ("códice de Toledo", Biblioteca Nacional de España, MS 10069), "T" (Biblioteca
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
al lui Isidor Lotto la Paris iar în 1892 a studiat la Berlin sub îndrumarea lui Joseph Joachim. Deși avea doar zece ani, l-a uimit pe Joachim cu interpretarea unor lucări ale compozitorilor Louis Spohr, Henri Vieuxtemps și pentru transcripția unei nocturne de Frederic Chopin. Cu toate acestea cei doi nu s-au înțeles bine iar după ce Huberman a împlinit 14 ani nu a mai luat lecții. În 1893 a realizat turnee în Olanda și Belgia ca un interpret virtuoz
Bronisław Huberman () [Corola-website/Science/328420_a_329749]
-
centrală a virionului este ocupată de un complex ribonucleoproteic (RNP) care este constituit dintr-o catenă ARN înconjurată de nucleoproteină (NP) ea însăși fiind legată de proteinele matricei VP30 și VP35 și de ARN polimerază. Acest complex este implicat în transcripția și replicarea virionilor. Compararea acestor secvențe ale genomului cu genomul altor mononegavirale a arătat o organizare genomică foarte apropiată de cea a Paramyxoviridae și Rhabdoviridae și sugerează mecanisme de transcripție și replicare similare. Compus de aproximativ 19000 de baze, genomul
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
VP35 și de ARN polimerază. Acest complex este implicat în transcripția și replicarea virionilor. Compararea acestor secvențe ale genomului cu genomul altor mononegavirale a arătat o organizare genomică foarte apropiată de cea a Paramyxoviridae și Rhabdoviridae și sugerează mecanisme de transcripție și replicare similare. Compus de aproximativ 19000 de baze, genomul filovirusurilor posedă dimensiunea genomică cea mai importantă în ordinul Mononegavirales. Genele virusului Ebola și funcțiile lor: Genomul are succesiv genele nucleoproteinelor NP, VP35, VP40, glicoproteinelor GP, VP30, VP24 și polimerazei
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]