1,221 matches
-
unirii politice a românilor: "Al doilea scop al meŭ aŭ fost ca studiul istorieĭ se presinte Românilor întărirea unireĭ lor politice adusă prin evenimentele istorice moderne" (Melidon, 1876, p. 4). În vederea atingerii acestui obiectiv, istoria (ca disciplină de studiu) este transfigurată deliberat într-un material ideologic de cimentare politică. În deplin acord cu pedagogia națiunii ale cărei principii le expune în Manualul invĕtietorului (1874), în manualul de Istoria națională (1876) Melidon concretizează proiectul său de educație militantist-naționalistă. Întreaga istorie națională are
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deceniului șase, când a început tranziția de la internaționalism la naționalism și de la sovietocentrism la autohtonism. Această considerabilă întorsătură doctrinară care a redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și politicile identității naționale a contorsionat la rându-i memoria istorică românească, transfigurată în formatul național-comunist. Turnura naționalistă operată în cadrul regimului comunist a provocat o revalorizare masivă a factorului național din istoria, devenită bimilenară, a statului român. Recursul la naționalism în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înstăpânit de crezul fanatic al ideii naționale (Goga, 1927). Al doilea ciclu, culminând cu dubla canonizare a lui Ștefan cel Mare și a lui Constantin Brâncoveanu, s-a încheiat după 1998, când modul de raportare la trecutul românesc s-a transfigurat radical. Invocându-l din nou pe F. Nietzsche cu ale sale foarte oportune concepte din faimoasele sale Considerații inoportune, situația poate fi descrisă ca o schimbare de paradigmă, de la "istoria monumentalistă" selectiv sacralizată la "istoria critică", o istorie nu atât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cineva s-ar fi așteptat să îl găsească pe X, Malcolm, arbitrar trecut în acest dicționar la M (Malcolm X), pe motiv că X nu e numele de familie, ci mai degrabă o literă simbolică atașată lui Malcolm, pentru a transfigura un nume altminteri foarte puțin misterios și conspirativ, Malcolm Little. Nu s-a urmărit cu orice preț realizarea unui echilibru între ponderea în ansamblu a unor secțiuni distincte (proză, poezie, dramaturgie, muzică, sport etc.) și nici o politically correct selecție de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din zone ale Munților Apalași. Capodopera sa este romanul Blood Meridian, or the Evening Redness in the West (1985), bazat pe o serie de fapte reale petrecute la mijocul secolului al XIX-lea în sud-vest, inclusiv Mexic, dar hiperbolizate și transfigurate într-o viziune metafizică despre violență ca mod de viață, în care "marele preot" este maleficul "judecător" Holden. Deși acesta este cel mai remarcabil personaj, protagonistul este un puști anonim, care nu știe să scrie sau să citească, dar e
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mică o persoană energică și foarte ambițioasă, stimulată de părinți să exceleze la școală. Și-a pierdut tatăl în 1940, moartea acestuia fiind evenimentul central al copilăriei, interpretat mai târziu prin prisma teoriilor psihanalitice, care i-au permis poetei să transfigureze persoana unui om muncitor și onest, profesor dedicat carierei, tată extrem de grijuliu, deși izolat datorită bolii de copiii săi timp de câțiva ani, în figura demonică a celebrului poem cu nume înduioșător, "Daddy". Admisă la prestigiosul Smith College, instituție din
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
totul inutile și lipsite de sens246 - dar atunci și moartea lui Hristos pe cruce părea 202 Suferința și creșterea spirituală așijderea pentru unii. Una dintre cele mai puternice intro‑ specții ale Evangheliei rezidă În aceea că Dumnezeu este capabil să transfigureze suferința care părea a fi lipsită de sens și scop și să obțină sau să dobândească ceva prin ea. „Poate nu știm ce se dobândește ; până la urmă cei care L‑au urmărit pe Hristos murind n‑aveau nici o idee despre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca o fereastră spre prezența lui Dumnezeu, În care vedem prin ea și dincolo de ea și surprindem o licărire a slavei și a prezenței lui Dumnezeu Care ne așteaptă la poarta ei. Din când În când, durerea noastră poate fi transfigurată de străfulgerări ale slavei Sale. Suferința nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Creștinul suferind nu e pără‑ sit În durere, nici nu sfârșește odată cu moartea. El are vie 204 Suferința și creșterea spirituală conștiința că nu are
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să ajungă la dumnezeiasca milostivire și să se arunce la picioarele Celui Răstignit. Rugăciunea lui atrage privirea miloasă și compătimitoare a lui Dumnezeu, și‑L cheamă pe Fiul Său să Se Întrupeze În el, să‑l vindece și să‑l transfigureze până la statura bărbatului desăvârșit. X.3. Fă‑te sănătos, strigând la El ! Nu este Îndeajuns doar să conștientizăm că avem nevoie de ajutorul Lui și nici doar să intenționăm să‑L cerem, ci e imperios necesar să Începem efectiv rugăciunea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
chiar Vechiul Testament, prin acea Întâm‑ plare minunată când trupul unui mort, fiind aruncat peste osemintele proorocului Elisei, Își redobândește viața (II Regi 13, 21), dovadă că virtuțile sufletești ale dreptului au animat și natura sa umană În forma ei materială, transfigurând‑o. În acest sens, Sfântul Chiril al Ierusalimului scrie : „... Elisei a Înviat doi oameni, pe unul pe când trăia (IV Regi 4, 20‑35), iar pe altul după moartea lui (IV Regi 13, 21). Pe când era viu a săvârșit Învierea prin
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decât îl provoacă în Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri în relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
altă parte, spațio-timpul Părintelui Stăniloae nu e niciodată pur fizic, ca în mitologiile materialiste și postmoderne. Un spațio-timp doar fizic nu poate avea realitate în sine. El apare omului în perspectivă fenomenologică, adică în mișcarea spre comuniunea treimică, unde se transfigurează în eternitate, dobândind consistență ontologică. Altminteri, omul se împotmolește în moartea fără rest, în nimic. Părintele Stăniloae zice: "atunci când nu te iubește nimeni nu mai simți decât spațiul, te mănâncă urâtul în spațiu. Iar când o persoană te urăște, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să suporte supraumanele chinuri de pe Golgota. Însă cei care fac din trup un idol sunt și cei mai nepregătiți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
adevărurilor pe niște băieți de cincisprezece ani". Delirul acesta se pare că a sosit: "Conglomerat dezinvolt al nevoilor pasagere și întâmplătoare, individul postmodern a uitat că libertatea era același lucru cu puterea de a schimba bestia și că însăși cultura transfigura instinctele"80. Era postmodernă, avertizează filosoful francez, este a vidului existențial, ca ultimă fază a democrației. Delirul mascator al nimicului a apărut din lungul hedonism al consumatorismului occidental, culminând în "idolatria valorilor juvenile". Dacă burghezul a fost figura centrală a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
familia creștină, departe de a o submina, de vreme ce și în atare context căsătoria ar fi valoarea supremă. În asemenea caz, Treimea este net superioară simplului dualism sexual, fie și într-un cadru "matriarhal", din fundamentala pricină că unitatea naturală se transfigurează în Duh. Altfel spus, o veritabilă revoluție a omenirii nu poate fi ruptă de întoarcerea la familia creștină, de care lumea postmodernă s-a depărtat sinucigaș. E o naivitate crasă să crezi că unul dintre sexe poate decide în fața Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe Ion Heliade Rădulescu, autorul teoriei echilibrului între antiteze, cu punct de plecare în filosoful francez Pierre Joseph Proudhon (1809-1865), dar prelucrată în chip original de pașoptistul român, în spiritul dualității ontice din gândirea populară. Însă marele precursor care a transfigurat esențial antitezele lui Heliade (nehegelian) este Eminescu, din păcate rămas necunoscut lui Ștefan Lupașcu. Propoziția eminesciană antitezele sunt viața, care ne introduce într-un univers vădit nehegelian, cu consecințe onto-gnoseologice fundamentale, stă și la temelia gândului lupascian. Altminteri, propoziția fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în tensiune dualitatea yin-yang: "cuplul Yin-Yang poate să funcționeze, și ființele să-și afle Armonia, numai datorită unui al treilea factor, și anume Vidului mediu", precizează François Cheng 329. Artistul creează și el din oglindă 330, din "nimic", adică "transdisciplinar", transfigurând. În limba franceză, cuvântul oglindă miroir vine din latinescul mirare ("cel ce privește cu mirare"). Iar mirarea nu-i altceva decât includerea terțiului, împlinirea Treimii. Orice privire în oglindă produce mirare. Cel dintâi pare s-o fi aflat Narcis, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Pintilie redescoperă în Duminică la ora 6 atitudinea artistică a lui S.M. Eisenstein din Lunca Bejinului (1937). O tragedie familială, tatăl, culac (chiabur), își ucide fiul care a trecut de partea colhoznicilor. Acest caz (real) de luptă de clasă este transfigurat de Eisenstein prin mijloacele sale subiective de a filma - unghiuri neobișnuite ale camerei, atmosfere luminate straniu, stop-cadre, compoziții bizare în cadru, măști în locul caracterelor realiste - într-o tragedie greacă în sensul lui Nietzsche, o revoltă oedipiană a fiului curmată de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
factor fundamen- tal al echilibrului și armoniei. Propunem în ceea ce urmează pătrunderea în labirintul fiecăruia din tablourile lui Stahi, ale- se spre a fi comentate printr-o imaginară substi- tuire a autorului. Ne vom strădui ca, aflându-ne în fața obiectelor transfigurate în imagini pictural-compoziționale ale armoniei și echilibrului dintre ele, să descifrăm secretele acestor faceri dincolo de aparențe. Ceea ce ni se pare a fi mister și de nepătruns, va deveni revelație prin simplitatea în sine a retoricii autorului. Nu dezordine vom descoperi
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și har, între umanitate și divinitate. Chiar în momentele agoniei din gră‑ dina măslinilor și de pe cruce, când nu avea nici frumusețe nici strălucire, când trupul și psihicul erau zdruncinate, El nu‑și pierde frumusețea, dimpotri‑ vă, infirmitățile sale sunt transfigurate și putem vorbi aici de o frumusețe a durerii. Această frumusețe apare, de exemplu, în tablourile lui Beato Angeli‑ co90, unde chipul său calm, exprimă o stăpânire de sine desăvârșită și o fasci‑ nație misterioasă a Mântuitorului răstignit. Cât privește
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
aș numi o joncțiune compozițională. Femeia încearcă să străpungă bariera verticală pentru a se alătura copilului ei, dar apropierea nu mai permite comunicarea. Capul aplecat îi ascunde ochii și gura. Prin contrast, profilul fetei se dezvăluie în întregime, dar este transfigurat de lumina care detașează perna pătrată de fundalul întunecat din jur. Într-un cadru restrâns, această centricitate zonală exclude acțiunea într-un mod și mai radical. Capul fetei este stabilizat prin poziția sa centrală, dar, deși ochii îi sunt deschiși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă destinul și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii în om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de întâlnire al datului natural cu datul, tot natural, al libertății sale. Și dacă natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare, nu reprezintă decât expresia mersului naturii între entropie și plenitudinea divină. În acest
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sa. Libertatea e legea naturii în om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de întâlnire al datului natural cu datul, tot natural, al libertății sale. Și dacă natura se transfigurează în noi (ca libertate), ea se transfigurează totuși ca natură. De aceea, secvența „de depășit-de atins“, prin care se manifestă libertatea și prevalența ei asupra limitei interioare, nu reprezintă decât expresia mersului naturii între entropie și plenitudinea divină. În acest cadru de referință lărgit, destinul nu mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]