1,137 matches
-
natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or, acest "amestec" a avut loc ca urmare a atacului lui Ahriman. Prin urmare, sacrificatorul contribuie la restaurarea situației primordiale, la "transfigurarea" (fraso-keretî) lumii, operă răscumpărătoare inaugurată de preotul exemplar Zarathustra. S-ar putea spune chiar că sacrificatorul ia parte deja la lumea transfigurată 21. Starea de maga este dobândită în special prin sacrificiul haoma, al "băuturii nemuririi" pe care preotul o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
posesorul, prin excelență, de xvarenah; dar această "flacără" divină țâșnește și din fruntea lui Mithra (Yast, X, 127) și emană, ca o lumină solară, din creștetul suveranilor 23. Totuși orice ființă omenească are un xvarenah al său, și în ziua transfigurării, i.e. a Reînnoirii finale, "lumina cea mare părând că emană din corpuri va străluci tot timpul pe acest pământ"24. Bând ritualic haoma, sacrificatorul își depășește condiția umană, se apropie de Ahură Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eternei retour (ediție nouă, 1969), pp. 51 sq. și ale morții și contribuia la triumful vieții, al fecundității și al Binelui. Zarathustra aștepta Renovarea universală prin intermediul Bunei Religii. La urma urmei, orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea eshatologică. Ceea ce regii împlineau la început și-n fiecare an, preoții sperau să realizeze în fiecare an, iar Saosyant îl va săvârși în chip definitiv la înnoirea finală. Nu știm dacă exista, în vremea ahemenizilor, un conflict sau o tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
așa cum o descria Ion Barbu. De ce totuși, pe planul receptării, ea interesează pe mai mulți decît poezia acestuia? Un răspuns ar fi că emoția, ceea ce „izvorăște din inimă”, are un impact mai puternic și e mai rezistentă decît „experiențele și transfigurările” intelectuale, aluziile mitologice ori de alt gen, care adesea nu sînt pricepute ori se uită repede. Alt răspuns ar fi că Bacovia e mai comprehensiv în fața lumii, pe care o integrează mai larg în versurile sale, cu aspirațiile și dezamăgirile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gonit se leagă clevetirea și minciuna.” (B. P. Hasdeu) GENURILE LITERARE GENUL LIRIC Genul liric cuprinde operele literare În care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici asociative, creând un univers sugestiv ce se adresează sensibilității cititorului. Lirismul este genul discursului subiectiv, exprimă sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. Discursul liric este rostit la persoana Întâi. Uneori este folosită și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale poetului nu sunt neliniștitoare, ci dimpotrivă „leagăne urmașilor stăpâni” Frământându-le „mii de săptămâni”, poetul a dat cuvintelor sale puterea de a reprezenta pe cei din viitor: „Le-am prefăcut În versuri și-n icoane”, printr-un proces de transfigurare a materialității lor: „Făcui din zdrențe muguri și coroane” dar și printr-o mutație adâncă, anume aceea a substanței generatoare. Mutația rămâne Însă incompletă: „Veninul strâns l-am preschimbat În miere, / Lăsând Întreagă dulcea lui putere. / Am luat ocara, și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Existența lor poate fi demonstrată, deși vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță și chiar Spancioc nu mai existau, după afirmațiile lui Ureche. Se găsesc În nuvelă și personaje Închipuite, cum ar fi Stroici. Personajele cu existența istorică au suferit un proces de transfigurare, știindu-se că Într-o carte de literatură, imaginarul joacă un rol primordial. Toate acestea dau nuvelei autenticitate. Pentru a demonstra această afirmație se pot compara textele unde este evocată uciderea celor 47 de boieri la ospațul organizat de domnitor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
exemplară a conștiinței devine vector imanent al pasului altruist către semen și principiu unificator al unei țesături sociale care universalizează spiritul virtuții individuale. Apoi, într-un sens reconstructiv care definește raportarea la lume specifică valorii teoretice, reflexivitatea suferă o nobilă transfigurare și se convertește paradoxal în cunoaștere abstractă, împletindu-se în primul rând cu demersurile de natură obiectivă care construiesc conceptele metodologice și regăsindu-se apoi la punctele de răscruce ale traiectoriei oricărei cercetări. Există un ingredient auto-referențial de fundal în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Michael Jackson a funcționat asemenea unui veritabil terapeut național. Muritorul de rând și-a proiectat în mesagerul "Noului Olimp" ambițiile, dorințele ascunse, trăirile îndelung cenzurate, frustrările și neîmplinirile. Fanul Jackson de oriunde trăiește prin delegație, grație muzicii, deliciile imaginare ale transfigurării condiției lui de om normal. Vrea să experimenteze misterul dansului, magia ritmului, frenezia aproape extatică a dezlănțuirii totale a trupului. Provocând prin concerte asemenea trăiri, cântărețul american a stat el însuși sub semnul unor fantasme mitice. A dorit, de exemplu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
guvernamentală. Modificările produse în România în plan social, politic și economic după 1918 au impus și o adaptare la nivel doctrinar. Aceasta s-a produs în interiorul doctrinei liberale, care a acceptat "amendamentele" aduse de neoliberali. Nu era însă vorba de transfigurarea "liberalismului național" sau de prefigurarea unui "alt liberalism", ci mai degrabă de accente noi, care vizau adpotarea unui "dirijism economic", sau o ușoară glisare a liberalismului spre stânga 74. Încercând o sinteză asupra principalelor direcții pe care era cantonată ideologia
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
puțini se interesează de trecutul țării lor"411 și că ignorarea experienței înaintașilor împiedică procesul de modernizare a țării. În publicistica eminesciană, trecutul este ilustrat de figuri istorice memorabile, de fapte de eroism care dobândesc valoare exemplară pentru generația contemporană. Transfigurarea utopică a trecutului, trecerea sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești, gazetarul se întoarce spre trecut ca spre un spațiu compensatoriu și nu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ajungând la concluzia că "acel pământ nu l-am cucerit, n-am alungat pe nimenea de pe el, că e bucată din patria noastră străveche, este zestrea împărțitului și nenorocitului popor românesc"433. Pe aceeași linie, a logicii exemplului, se înscrie transfigurarea hagiografică a destinului unor personalități istoric atestate 434. Nume precum Matei Basarab, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare sau Al.I.Cuza sunt invocate frecvent de Eminescu în cadrul articolelor, fiind oferite drept modele contemporanilor: Până la sfârșitul sutei XV-a românii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
multiplicității. A fi liber, în termenii lui Berdiaev, înseamnă a învinge sau a absorbi obiectivările, a-ți realiza subiectivitatea de om total, microcosmos și microtheos totodată Acesta este pentru el sensul creației. Activitatea creatoare a omului constă în trans-obiectivare, în transfigurare a realului. Credinciosul care face din credința lui un act creator realizează în mod acut, potrivit lui Berdiaev, incompatibilitatea între ideea creștină despre împărăția lui Dumnezeu și cultul idolatru al sfintelor tradiții 2, cult care este echivalent cu a înțelege și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tale, pentru a descoperi acolo punctul de răsucire care schimbă perspectiva, astfel încît ochiul sufletului să ajungă să privească lucrurile din polul superior. E vorba, spune Andrei Pleșu, de a obține o răsturnare a amplasamentului tău intelectual, o conversie, o transfigurare : ceea ce era interior devine exterior și ceea ce era exterior devine lăuntric. Ajungi în altă dimensiune, una în care nu mai ești distinct de ceea ce percepi, ca în lumea fizică, ci percepi contopindu-te cu obiectul experienței tale. Cum se poate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
într-o lume care e, cultural și politic, deja constituită. Mesajul christic anunță sfîrșitul iminent al istoriei, apropiata desăvîrșire a creației în împărăția cerurilor. Primele veacuri creștine au trăit de aceea în distanță față de ordinea instalată a Imperiului, cu speranța transfigurării, a unei alte lumi. Societatea și istoria concretă nu erau decît o variantă perisabilă a lumii, lăsată de Dumnezeu în puterea legilor și a cutumelor vechi, dar, prin însuși acest fapt, învestită cu o anumită, relativă, legitimitate. Totuși, din secolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individual, sensurile simbolice au tins din ce în ce mai mult să se lipească de nivelul unde se înscriau, să reflecte acolo o economie superioară, fără ca mișcarea complementară, de întoarcere a actelor umane către ordinea divină, să mai aibă preponderență. Foarte schematic spus, era transfigurării a fost urmată de era edificării : simbolismul religios nu mai slujea la convergența omului spre absolut, ci era de descoperit, de realizat, dacă nu cumva de obiectivat în lumea istorică, socială și psihică a umanității. Inspirîndu-mă din frumoasa carte a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sub un cer îndepărtat, de care a avut din ce în ce mai puțină nevoie pentru a-și organiza concepția despre lume și activitatea în interiorul ei. însă, pentru privirea spirituală, modernitatea tîrzie nu e mai săracă decît alte epoci în sensuri mobilizatoare, apte de transfigurare. Numai că ele și-au schimbat regimul de manifestare, ceea ce cere, poate, din partea privitorului o schimbare de perspectivă. Asemenea sensuri au încetat să facă parte din vocabularul comun al societății mari. Nu mai sînt livrate de-a gata, explicitate de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o tăcere orgolioasă, poetul încetând să evoce sau să-i deplângă absența. Spațiul ce îi era destinat e umplut de alte pasiuni: iubirea de adevăr, de creație în Cântec de început. Starea de dragoste provoacă poetului o senzație de diafană transfigurare a lucrurilor, făpturile sînt transmutate într-un domeniu al cântecului și al reflexivității eufonice: „Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
înlocuirea lor cu cele șapte virtuți și cu cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, câte unul pentru întărirea fiecărei virtuți. Faza a treia, culminantă, este unirea mistică, „participarea harică și personală la viața intimă și tainică a lui Dumnezeu”, e „transfigurarea trupului nostru din omenesc în duhovnicesc”, a naturii noastre „din creată în divină”. E inundarea ființei noastre de lumina dumnezeiască a Taborului. „Lumina taborică e centrul de atracție al acțiunii și al contemplației ortodoxe” (Op. cit. pg. 218). Faza aceasta se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
purificări și iluminări, este vederea lui Dumnezeu în lumină. Ființa întreagă este umplută de lumină, este ridicată în oceanul de lumină divină, care se răspândește apoi și pe fața sfântului, pe trupul lui, în toată împrejmuirea lui. Acesta e fenomenul transfigurării propriu-zis, cunoscut numai misticii ortodoxe, e anticipația trupului înviat și a cosmosului de după judecata din urmă, a paradisului. în contemplație, care poate fi socotită și starea de rugăciune cea mai înaltă, Nichifor Crainic, urmând clasificările consacrate, distinge două etape: una
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu toate elementele, față de care el rămâne totdeauna eminamente distinct”(Ierarhia cerească, p.61 ). Lumina transcendentă a focului imizibil constituie obiectul sublim al contemplației mistice ortodoxe. Ea se poate experimenta în viziunea suprasensibilă a sfinților. Ea s-a descoperit în transfigurarea Mântuitorului pe muntele Taborului. Dacă natura acestei lumini este creată sau necreată, această chestiune a iscat marea dispută teologică din veacul XIV, care a dat prilej sfântului Grigore Palama să demonstreze în chip genial că ea e de natură necreată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământești. E un ideal religios, mai mult estetic decât etic, ideal situat dincolo de bine și de rău, ca entități separate. E lumina ce luminează drumul pelerinilor pe acest pământ. Acest ideal ne cheamă dincolo de marginile vieții noastre, el cheamă la transfigurare”(*Sergiu Bulgakov: Ortodoxia, p. 194 ) Sub forma ei cea mai înaltă deci, contemplația creștină, care este îmbrățișarea extatică a dragostei lui Dumnezeu față de om și a omului față de Dumnezeu, are un caracter mai mult estetic decât etic. Când o definește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci într-un exces de puteri spirituale. Ele nu înseamnă disproporție raportate la simțul comun de armonie, ci supraproporția unei noi și sublime armonii. Ele nu înseamnă desfigurare ci transfigurare. Ele nu sunt deficiențe, ci plinătăți maxime sau desăvârșiri ale frumuseții și ale bunurilor morale. Rămânând profund omenești în esența lor, geniul e mărimea maximă a vieții naturale, sfântul e mărimea maximă a vieții spirituale. Istoria lumii capătă un înțeles
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia trufiei simbolizate în povestea Turnului Babel. Paradisul nu mai e cu putință decât în cerul și în pământul cel nou al transfigurării finale. Dacă în acțiunea de civilizare se manifestă apriga voință de a intensifica viața aici și acum, în marginile imanenței, dimpotrivă, în orice creație înaltă de cultură, în orice plăsmuire genială de poesie și de artă, se manifestă tendința fundamentală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]