3,564 matches
-
membrana. Aceasta este setată în funcție de specia pe care trebuie s-o ocrotească. Prin ea trece doar atât dioxid de carbon cât îi trebuie plantei și doar necesarul de radiații. E ca un filtru. Totuși, e proiectată în așa fel încât transpirația și oxigenul să poată ieși. E chiar uimitor! Cu toate astea, a împărtășit soarta tuturor invențiilor ingenioase elaborate după Anii Împărăției. Guvernul a pus mâna pe proiect imediat și de atunci tot încearcă să facă la fel, dar fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peste ochii mei cu o repeziciune incredibilă și, la fel cum se pogorî orbindu-mă, se ridică. Îmi simțeam gura uscată și căscată. Nu mai țipam. Deschisesem ochii și îl văzui pe Sergiu privind în gol, încruntat, cu picături de transpirație ce abia începeau să curgă pe pielea sa, udându-i fruntea. M-am uitat la umărul care mă durea și-l văzui pe Vladimir cu o mâna pe el, strângând ușor. Văzând că mi-am revenit, mi-a dat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dor gleznele. De ce trebuie să dureze atât? Nu mai e în stare să stea la nesfârșit în picioare. Și alte vestale își foșnesc fustele și tropăie mărunt. S-au plictisit săracele. Mai ales cele tinere. O recunoaște după mirosul de transpirație pe cea de lângă ea. E Asinia Galla. Locul ei n-ar trebui să fie printre profesoare, dar așa s-a obișnuit, să-i stea tot timpul în preajmă. Se agață de ea precum iedera de casă. O bate liniștitor cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin zonă înainte să se înscrie, pentru că dacă ar fi văzut ce fel de persoane frecventează sala, ar fi fugit afară cât ai zice pește. Ar fi văzut atunci oamenii frumoși strălucind pe benzile de alergat, cu o urmă de transpirație arătându-le bronzul la potențial maxim. Le-ar fi văzut pe femeile din vestiar cum își aplică cu grijă machiajul înainte să se încumete să iasă, doar în caz că bărbatul visurilor lor ar exersa cumva la bicicleta ergonomică, chiar lângă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sală, unde îl urmez sfioasă. Paul începe să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape ai terminat. Doamne, vreau să mă opresc, deja îmi pot simți mușchii, câți or fi acolo, în picioarele mele, simt cum mă dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
echipată și nici oameni care să arate așa de bine. Sala e plină de forfotă: muzică hip-hop adevărată, o melodie pe care-o recunosc vag, răzbate din fiecare colț. Deși toți cei de aici transpiră din greu, toți arată fantastic, transpirația nu pare decât să le scoată în evidență bronzul lucitor și corpurile perfecte. ― Doamne, șoptesc eu uluită. Nici nu se compară cum sala la care merg eu, unde cei mai mulți oameni sunt acolo fie pentru că sunt la nivelul de dinainte de slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cei mai mulți oameni sunt acolo fie pentru că sunt la nivelul de dinainte de slăbit și arată oribil, fie din cauză că sala e un loc unde poți admira și fi admirat. Oamenii de acolo n-ar accepta niciodată ca ceva atât de murdar ca transpirația să le strice machiajul sau freza. ― Îți place? întreabă Brad, evident mândru de această afacere înfloritoare. El e Jimmy, unul dintre instructorii de aici. Jimmy e înalt, bronzat și pleosc, Jimmy îmi strânge mâna. ― Este grozav să te cunosc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul și unde bătrânii și femeile erau mereu beți, după ce beau vin și rachiu prost; și copii cu muci la nas, În frig; mirosul de transpirație jegoasă și sărăcie și beție de la Café des Amateurs și curvele de la Bal Musette, deasupra căruia locuiau ei. Administratoarea care se ținea cu un jandarm din Garde Republicaine și casca lui cu coadă de cal trona pe un scaun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În spate și-l vedeam că s-a oprit lângă un copac, cu prosopul pe care-l lega de talie În jurul gâtului. Mă-ntorceam lângă el și scotea din buzunar o coardă, Începând apoi să sară În plin soare, cu transpirația curgându-i șiroaie pe față și el tot sărind coarda În praful alb și coarda vâjâind, vâjj, vâjj, vâjj, și soarele era tot mai fierbinte, iar el se muncea și mai tare, În sus și-n jos, pe peticul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și intrarăm; toți Își făceau treaba pe-acolo, se-mbrăcau, Își trăgeau bluze peste cap, alții Își trăgeau cizmele și mirosea fierbinte, a transpirație și a vaselină. Lumea se adunase afară și privea Înăuntru. Bătrânul se așeză lângă George Gardner, care-și trăgea pantalonii, și-l Întrebă „Care-i treaba, George?“ pe cel mai firesc ton, pentru că n-avea sens să-l bată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
John și dădu din cap. — Hai Încoace, polonez de căcat ce ești, Îi zise Jack lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi, dar soarele ne obosise. Nu puteai să te odihnești În soare. Mă bucuram să fiu din nou jos, departe de zăpadă. Primăvara venise de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sau foraje (fântâni). Apa este consumată de organismele vii. O parte este utilizată și reținută în corpul lor. Se poate spune că apa „spală” interiorul organismelor vii. În apă sunt dizolvate deșeurile metabolice, care se elimină prin urină, fecale, prin transpirație (prin piele) și sub formă de vapori de apă, prin aerul expirat. Deșeurile ajung în aerul atmosferic (vaporii de apă) și pe suprafața solului, formând apele uzate sau de canalizare. În orașe, apele uzate sunt dirijate, prin rețeaua de canale
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
consumate de oameni, sunt supuse digestiei, în tubul digestiv al oamenilor și metabolizării, în corpul animalelor și al oamenilor (în organe și în celule). Din organismele umane și animale sunt eliminate deșeurile: solide, prin fecale, lichide, prin urină și prin transpirație și gazoase, prin aerul respirat (bioxidul de carbon, vapori de apă, etc.) Deșeurile evacuate, după anumite procese de descompunere, se reintegrează în circuitul natural. La circuitul apei, am arătat că deșeurile solide (fecalele) și lichide (urina), eliminate de oameni, se
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
un păr groaznic - nespălat de trei zile. Părul Îngrășat Îmi atârna În șuvițe lungi, În vârful capului era lipit de scalp, iar În jurul frunții aveam un fel de șanț acolo unde-mi stătuse lipită de cap, din cauza căldurii și a transpirației, o pălărie de soare. Himalaya, mda... Cine ar fi crezut că se va face atât de cald În timp ce urcam? Cine ar fi crezut că Bennie Îi va da tocmai această fotografie fetei de la pompe funebre ca ilustrare a felului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urgent. Era sigură că femeia pornise spre ea, dar apoi văzuse, pe partea umbrită a străzii, doi polițiști militari În uniformele lor de culoarea pieii de broască. Tânăra clipi repede din ochi, se Întoarse și o luă la fugă. Era transpirație sau erau lacrimi ce se vedea pe fața ei? Ce voise să-i spună femeia? Era un avertisment? Wendy Îl trase pe Wyatt de cămașă. —Vreau să merg după femeia aia. —De ce? Voia să-mi spună ceva. Are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înăuntru se găsea simbolul umanității dăruit de bătrâna smochinită din piață, o sută de grame de napi murați și picanți băltind În propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore, ultima jumătate de oră fiind petrecută În dureri Însoțite de o transpirație rece. Bennie uitase de umanitate și murături. Mintea lui era concentrată În totalitate asupra tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
averi, fiica regelui țevilor de PVC. Astfel apăru o poză cu Wendy Brookhyser făcută cu ani În urmă la un bal pentru debutante. Roxanne era prezentată când i se Înmâna un premiu, cu o expresie inteligentă și fața acoperită de transpirație. Mai era o poză cu Marlena și cu Esmé când avea opt ani, Îmbrățișându-se la Disneyland, lângă un Mickey Mouse care făcea cu mâna. Heidi era surprinsă pe veranda unui prieten mâncând o Înghețată pe băț. Chiar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de safari de acum mai bine de două săptămâni. De data aceasta, Își aplicase cu măiestrie o urmă de noroi pe pometele stâng. Cele două echipe rivale construiau canoe cioplindu-le În lemn de balsa. Hainele le deveniseră transparente din cauza transpirației și, astfel, observă Bennie, toate umflăturile, pliurile de piele sau părțile mai flasce erau la vedere. Se vedea clar că „supraviețuitorii“, ale căror trupuri erau exemplificări ale unei vieți sănătoase, fără urmă de grăsime, erau urâți de ceilalți, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lumina soarelui, examinând-o ca un giuvaiergiu un diamant. Își dădu seama că transpira abundent, dar spre deosebire de platoul de filmare al propriei emisiuni, aici nu exista un makeup artist care să vină cu un puf de pudră să Îndepărteze luciul transpirației. Singurele pufuri din zonă erau vălătucii de fum scoși de țigările de foi fumate de călugărițe, călugări sau copii. Se uită În jur după ceva cu care să-și șteargă transpirația și se hotărî asupra mânecii propriei cămăși. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vină cu un puf de pudră să Îndepărteze luciul transpirației. Singurele pufuri din zonă erau vălătucii de fum scoși de țigările de foi fumate de călugărițe, călugări sau copii. Se uită În jur după ceva cu care să-și șteargă transpirația și se hotărî asupra mânecii propriei cămăși. La naiba, filmau În continuare. Ce să facă? Ținu statueta drept În fața camerei. —Sculptată Într-un mod inteligent, În maniera primitivă atât de apreciată de colecționarii de artă contemporani. O Întrebă pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu mi-au făcut nici un fel de tratament. Nici măcar testul enzimei colinesterază. În ziua atacului am muncit până la 17:30. De rău ce-mi era, nu am putut lua masa de prânz. Nu aveam poftă de mâncare. Mi-era frig, transpirația îmi curgea șiroaie, aveam frisoane. Colegii mi-au spus că eram palid la față. Încă mă mai puteam ține pe picioare, altfel probabil că m-aș fi întors acasă, dar nu s-a întâmplat așa... Toți se întrebau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mă uitam pierdut pe geam. S-a terminat ședința de dimineață și am mers cu ceilalți la masă. Nu aveam poftă de mâncare și nici chef să vorbesc cu nimeni. Am luat ceva în gură fără să scot nici o vorbă. Transpirațiile îmi curgeau șiroaie. La televizorul din restaurantul de rămen erau știri în exclusivitate cu atacul de la metrou. Colegii mei îmi spuneau în glumă: „Poate că ești intoxicat cu gaz sarin“. Atunci eram convins că e din cauza medicamentelor, așa că am râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația îmi curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că trebuie să mă duc la serviciu. Când a auzit că mi-e rău, mi-a spus să aștept puțin și a adus un prosop nou din portbagaj. L-am ținut l-a gură să nu cumva să murdăresc mașina. Transpirația îmi curgea șiroaie, șiroaie. Eram trei persoane urcate în mașină. În afară de mine, mai erau un bărbat și o femeie. Doamna stătea pe scaunul din față, iar noi doi în spate. Nu aveam nici o informație. Mașina s-a oprit la Hatchōbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]