1,625 matches
-
bac plus doi ani de postliceală le-ar fi prea destul pentru a putea manevra aparatele. „Ca să Înțelegi codul genetic, obișnuia să spună Desplechin, directorul departamentului de biologie din CNRS, ca să descoperi principiul sintezei proteinelor, pentru asta, da, trebuia să transpiri puțin. Observați de altfel că primul care a prins firul afacerii a fost Gamow, un fizician. Pe când decriptarea ADN-ului, uf... Decriptezi și iar decriptezi. Termini o moleculă, mai termini una. Introduci datele În computer, computerul calculează toate subsecvențele. Trimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deschis. Codurile tale de acces la rezultatele stocate pe server și la site-ul al centrului rămân valabile; pe timp nelimitat. Dacă ai nevoie de ceva, Îți stau la dispoziție.” După plecarea lui Djerzinski, se apropie din nou de ferestre. Transpira ușor. Pe cheiul din față, un tânăr brunet de tip nord-african Își scotea șortul. Rămâneau probleme reale În biologia fundamentală. Biologii gândeau și acționau ca și cum moleculele ar fi fost niște elemente materiale separate, legate doar prin atracții și respingeri electromagnetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și Începu să urce pe prima colină. Domeniul era format din mai multe coline Împădurite, cu luminișuri din loc În loc; ace de pin acopereau solul, grupuri sanitare comune erau diseminate ici și colo; locurile de camping nu erau delimitate. Bruno transpira ușor, era balonat; evident, mâncase prea mult la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înțeles bine dacă fraza aceea era adresată lui Baudelaire sau mie; În fond, luat ca un comentariu de text, nici nu era rău. Cum-necum, trebuia să intervin. Am spus simplu: „Afară!” Nu s-a clintit. Am așteptat treizeci de secunde, transpiram de frică, am crezut că n-o să mai pot vorbi; am avut totuși forța să repet: „Afară!” Ben s-a ridicat, și-a adunat lucrurile foarte Încet, a Înaintat către mine. În orice confruntare violentă există ceva ca un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea, Începea să bată prea tare, transpira mult dintr-odată, iar lui Bruno i se făcea frică. Atunci se opreau; ea se ghemuia În brațele lui, Îl săruta, Îi mângâia părul și gâtul. 21 Desigur, nici asta nu era o soluție. Obișnuiții localurilor pentru cupluri, bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amestecă de zor. M-am fript la mâna dreaptă de două ori, când am luat tăvile din cuptor. În bucătărie sunt întinse opt cărți de bucate, una pătată cu ulei, iar alta cu gălbenuș de ou. Sunt congestionată la față, transpir ca un porc și din când în când îmi bag mâna sub jetul de apă rece. Muncesc de trei ore. Și n-am reușit să fac nimic care să se poată mânca. Până acum am aruncat un sufleu de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o vreodată. Mai iau o gură mare și lacomă, apoi încă una. — Să știi că oferta încă mai e valabilă, adaugă după o pauză. Dacă vrei, mama e gata să te învețe. Serios ? Mă șterg la gură, îmi dau părul transpirat de pe față și-l privesc. Crezi că... ar face asta ? — E genul de om căruia îi plac provocările. Zâmbește. O să te învețe cum să descurci în bucătărie. Se uită ironic spre oglinda mânjită. Mă trece instantaneu un val de umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în sutien, la câțiva centimetri de el, cu pielea palidă și ca laptele pe lângă a lui. — Ajunge cât am cules ? Arăt spre lădiță, dar Nathaniel nici măcar nu se uită în jos. — Încă nu. Ceva din expresia lui mă face să transpir instantaneu și să înceapă să mă furnice în scobitura genunchilor. Îi întâlnesc privirea și e ca și cum am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de la intrare mă traversează un val brusc de uimire care aproape îmi taie picioarele. Chiar am de gând să fac asta ? Chiar încerc să pătrund incognito în birourile firmei Carter Spink ? Mda. Asta fac. Îmi tremură picioarele și mi-au transpirat palmele, dar pășesc fermă pe marmura strălucitoare, cu ochii în pământ. Mă îndrept către Melanie, recepționista cea nouă, care a început lucrul aici doar cu câteva săptămâni înainte de plecarea mea. Bună ziua, spun cu glasul de travestit. — Vă pot ajuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Siloa și despre cele ca ea. Moru s-a Încruntat și a Început să miște mărunt din buze. Eram pitiți Îndărătul unei stânci și ne uitam la ce făceau ceilalți, că asta ne plăcea cel mai mult. Era cald și transpirasem. - Femeie. Siloa e femeie, mi-a zis el În șoaptă, ca să nu-l audă nimeni. Ce-ar mai fi vrut Krog să poată să rostească și el un asemenea cuvânt: femeie. Krog, Însă, nu era În stare să vorbească. Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Sigur e viscol, râse Vindecătorul. Eu țin șirul soarelui pe un băț, că așa mi-a rămas de la bătrâni. Ei bine, am văzut că de la o vreme Încoace, frigul o ia din ce În ce Înaintea soarelui. Acum cinci veri, transpiram pe vremea asta, iar acum, uite, Îmi arătă el focurile aprinse În peșteră. Uite! - Îmi arătă și blănurile pe care le purtam cu toții pe spinare. La tine, acolo de unde vii, mai spuse el, trebuie că a Început viscolul. Siloa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pancovici, fost director al Direcției Financiare, suferise un infarct chiar în dimineața când se declanșase revoluția. Pancovici urmărise la televizor fuga Ceaușeștilor de pe acoperișul Comitetului Cental, năvala mulțimii revoluționare în clădire, ascultase uimit vacarmul revoluției și începuse să tremure, să transpire și să-l ruineze o diaree groaznică. Recunoscuse între cei care intraseră printre primii în sediu pe o veche cunoștință din vremea când fusese, pentru trei ani, instructor al ceceului pe probleme economice: Dominic Tănase, pe care îl știa încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândeam eu. Ia-ți un fâș pe tine, că iar te apucă oasele. - Mamă, mi-e bine așa. - Ia-ți, domnule, fâș! Am îmbrăcat o haină destul de groasă și am urmat-o jos. Până să cobor zece trepte, începusem să transpir. Lângă intrarea în beci l-am văzut pe domnul Neacșu, care ducea gunoiul. Ușa apartamentului său era deschisă și înăuntru mirosea a rahat de pasăre și a mâncare de cartofi. Avea niște canari care făceau mereu gălăgie și la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau tampoane igienice, are nevoie să creeze o lume paralelă, o lume de clipe înghețate, pentru că a descoperit că frumusețea nu poate dura mai mult de o secundă. Apoi, vântul încetează să mai fluture părul, femeia gâfâie și trupul ei transpiră, zâmbetul lasă loc unui gest de lehamite și vine realitatea unei fete obosite să mai pozeze, înfometate și doritoare să-și primească banii pentru munca ei, să se vâre în niște pantaloni murdari și să o șteargă cu logodnicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a plecat“ înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în capul gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele, încercând să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale. Un miros dezgustător a carne friptă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru întreținerea copilului. O să am grijă de el singură... Dar Jake a aruncat trandafirii cât colo, iar acum dansa de jur împrejurul biroului, chiuind și învârtindu-se, cu fața strălucindu-i de încântare. —Să înțeleg că ești fericit? a răsuflat Alice, aproape transpirând de ușurare. Mâna lui puternică și bronzată a pocnit masa ca să-și sublinieze sentimentul. —Fericit? Dumnezeule, nu afli în fiecare zi că urmează să fii tată. Apoi, spre frustrarea lui Sherry, care se ridicase de la birou și venise să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Aproape că-i venea să plângă atunci când se gândea la lumea stimulativă, stabilă din punct de vedere financiar, în care dormea cât avea nevoie în care trăise și care crezuse că i se cuvine. Hugo a întors fața roșie și transpirată către Jake. Pentru că anticipase prezența unui copil calm și bine-crescut undeva în preajma lui Jake, Hugo a fost surprins să vadă că cel mai priceput tată din univers ieșise la plimbare prin Bath de unul singur. Poate că ăsta era sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se înmoaie. De fapt, aproape că se oprise. Găuri zdrențuite apăruseră în norii cenușii, lăsând să se vadă cerul senin. Hugo simțea chiar și soarele mângâindu-l pe spate. Copertina fusese instalată la timp ca să fie strânsă. Cu Theo transpirând sub apărătoarea de plastic, Hugo s-a îndreptat grăbit către Chicklets. Clădirea era plină de oameni; coridorul era sufocat cu mame care se grăbeau să-și lase copiii și să fugă la serviciu înainte de termenul limită: ora nouă. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de mașini sau de stâlpi de telegraf, mor și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
faceți ca Iepurele. Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este doar mirosul inconfundabil al fricii. Temerile Iepurelui devin obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie tacâmul complet și dezastrul total, Iepurele acesta n-a mai scris un rând, de foarte multă vreme. Deși se iluzionează cu idea că va scrie romanul vieții. Dar este doar o altă eroare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Iepurele este pierdut. În Labirint. În Labirintul Propriilor Gânduri Absurde... Nu simțiți în aer mirosul? Este doar mirosul inconfundabil al fricii. Temerile Iepurelui devin obsesiile sale. El vede ceea ce nu vede nimeni, aude ceea ce nu aude nimeni, transpiră așa cum nu transpiră nimeni. Și, ca să fie tacâmul complet și dezastrul total, Iepurele acesta n-a mai scris un rând, de foarte multă vreme. Deși se iluzionează cu idea că va scrie romanul vieții. Dar este doar o altă eroare. De ce? Fiindcă nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
73 un agent secret al acestuia. Își Începe ședințele de redacție prin a‑și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fărĂ doar și poate adevărat, Îmi Închipui cum Îi transpiră picioarele În șosete. E genul căruia Îi put picioarele și căruia i se urcă sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n‑am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fără doar și poate adevărat, îmi închipui cum îi transpiră picioarele în șosete. E genul căruia îi put picioarele și căruia i se urcă sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai e ceva, ceva deosebit, cum n-am mai văzut niciodată. Îi plac jocurile diabolice
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]