999 matches
-
deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de smarald a lagunei Viracocha și se lansă în josul cordilierei, în căutarea mării. Peisajul era altul, de parcă și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rândul lor trezeau gaițele din subarboret, și acestea, curcanii din arborii de capoc, care strigau la somnoroasele maimuțe araguatos... Își aminti, în sfârșit, alt răsărit de soare de la poalele vulcanului Liniștit, când s-a oprit peste noapte la cocioaba de pe Trecătoare, în drum spre Amazonia, și soarele a apărut la patru mii de metri mai jos, la capătul imensei întinderi de coroane de copaci cenușii în lumina zorilor. Primele lui raze au rănit zăpezile vulcanului și culmea Muntelui Strălucitor, iar zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără margini a verdelui amazonian. Părintele Carlos își închise cartea de rugăciuni și se întoarse să-l privească: — Ți-ai făcut o idee clară? întrebă el. Ridică din umeri și continuă să privească mișcările unei turme de oi care traversa Trecătoarea, exact în spatele refugiului în care a dormit o noapte, cu ani în urmă. Dacă nu s-ar fi grăbit să se întoarcă la coliba și la selva lui, i-ar fi plăcut să meargă din nou pe drumul acela, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fierbinte... Soarele arde tare... Deodată, rămase tăcut și observă cu atenție, unul după altul, cele șase enorme tractoare împrăștiate pe terenul nivelat. — Nu e ușor să aduci aici șase monștri ca ăștia. Trebuie să-i urce de la Santa Cruz până la Trecătoare pe șoseaua veche, să-i coboare apoi pe drum până la Santa Marta și să-i facă să urce cu bacul pe râul San Pedro. Nu, nu poate fi ușor și va dura luni de zile. Se întoarse sub parasolar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să fim siguri că ne pierdem urma de tot. - E acolo o apă Învolburată foarte, dar dacă ne punem cu bulumacii pe ea, ne scoate În cel mult două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
curând o să-i vedem și pe cei aduși de Vinas, zise Runa deodată, arătându-ne malurile ce se apropiau, gâtuind apa care curgea. Bătrânele spun că apa se liniștește și că poți să intri În ea fără frică după o trecătoare la fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecătoare la fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă nu știa cum se ridică o casă. Atunci, le-am arătat cum se face o casă, iar ei au văzut ce lucru bun e și s-au veselit și mai tare. Ne-au arătat drumul spre Miazăzi, printr-o trecătoare Înaltă și a doua zi am luat-o din loc, mai ales că vremea Începea să se strice și văzusem eu că pe măsură ce te duceai spre Miazăzi, se Încălzea din ce În ce. Nu știu cum de a potrivit Tatăl lucrurile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zidurile extrem de groase își arăta temeinicia. De multe ori copiii îi spuneau Bastilia însă orice clădire poartă amprenta oamenilor care viețuiesc în ea și niciodată nu a avut motive reale s-o numească astfel, cu toate că de multe ori supărările lui trecătoare de elev îl îndreptățeau. Liceul mărginea într-o parte marea și străzile, în cealaltă parcul plin de castani bătrâni și teatrul în fața căruia se găsea un bazin dreptunghic din beton având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și foșnăitoare care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele ei de consum intens? Cât durează în „memoria vie” a fiecăruia: plăcerea devoratoare și gemetele (excitante!) din timpul orgasmului; beatitudinea revărsării unul în celălalt și iluzia trecătoarei contopiri trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar reține între petale, încă o secundă sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
expune niciodată decît idei mici: mintea lui nu îmbrățișează decît subiecte potrivite pentru politica principilor mărunți; nimic mai slab ca motivele de care se servește pentru a recomanda principilor vînătoarea: crede că ei vor învăța, în acest mod, locurile și trecătorile din țara lor. Dacă un rege al Franței, dacă un împărat ar dori să ajungă în acest fel la cunoașterea statelor lor, le-ar trebui, pentru vînătoare, cam tot atîta timp cît îi trebuie Universului în marea mișcare de revoluție
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cum stă În camera aia, așteptând să și-o ia pe coajă. E prea aiurea să mă gândesc. — Păi, spuse George, mai bine nu te-ai gândi. Che ti dice la patria? În primele ore ale dimineții, șoseaua care străbătea trecătoarea era lină și neprăfuită Încă. Mai jos, În vale, se vedeau dealurile acoperite cu stejari și castani, și Încă și mai jos, departe, era marea. De cealaltă parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ale dimineții, șoseaua care străbătea trecătoarea era lină și neprăfuită Încă. Mai jos, În vale, se vedeau dealurile acoperite cu stejari și castani, și Încă și mai jos, departe, era marea. De cealaltă parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un canar pentru cineva Trenul trecu-n viteză pe lângă o casă lungă din piatră roșie, cu o grădină În care erau așezate mese la umbra a patru palmieri groși. Pe partea cealaltă se vedea marea. Și apoi intrarăm Într-o trecătoare mărginită de mormane de argilă și piatră roșie, și marea se mai vedea doar câteodată, mult dedesubtul stâncilor. — L-am cumpărat din Palermo, spuse doamna din America. Stăteam doar o oră la țărm și era duminică dimineața. Omul de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ție. — E normal să fie așa. Poate pentru tine. — Mai tacă-ți fleanca aia Împuțită. SÎnt doar un tip care spune adevărul. Era o zi strălucitoare de aprilie și vîntul bătea sălbatic, așa că-n urma fiecărui catîr care mergea prin trecătoare rămÎnea un nor de praf, iar cei doi brancardieri care duceau cîte o targă mai ridicau și unul; vîntul le amesteca Într-unul singur și jos, peste cîmpie, trîmbe mari de praf se ridicau În urmau ambulanțelor și se duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Extremadurianul mă privi În tăcere, fărĂ să mai zică nimic. MĂ gîndeam c-o să fie mai simplu dacă Începea bombardamentul. Dar n-a Început. Cei doi tipi cu beretele civile și hainele de piele reapărură de după spinarea dealului, mergînd prin trecătoare unul lîngă celălalt - coborau dealul cu genunchii Îndoiți În felul Ăla ciudat, cum fac toate animalele bipede care coboară o pantă. Priviră În susul trecătorii și se dădură Într-o parte cînd un tanc trecu vîjÎind și zornăind. Tancurile eșuaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe seară, Înainte să aflăm că se va da atacul de azi... Ieri, Înainte s-apună soarele, cînd credeam ziua de azi o să fie ca orice altă zi, vedem că-l aduc pe poteca aia din cîmp care dă-n trecătoare. Pregăteam masa de seară cînd l-au adus. Erau doar patru. Era băiatul, Paco, Ăia doi pe care i-ai văzut mai devreme, cu beretele și cu hainele de piele, și un ofițer de la brigadă. I-am văzut pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
seară cînd l-au adus. Erau doar patru. Era băiatul, Paco, Ăia doi pe care i-ai văzut mai devreme, cu beretele și cu hainele de piele, și un ofițer de la brigadă. I-am văzut pe toți patru urcînd prin trecătoare și am văzut că Paco nu era legat În nici un fel. CÎnd s-au apropiat ne-am strîns toți În jurul lui: „Salut, Paco. Ce mai faci, Paco? Paco, cum Îți merge, Paco, băiete?“. Și el zice: „Totu-i În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
privi o dată și se mai uită și la umflătura uriașă care i se vedea pe sub haină din cauza tocului. — Cu tunu’ Ăla de-l porți sub braț ai omorît elanu’? Delegatul Îl privi vag disprețuitor. — Nu. L-am omorît Într-o trecătoare din Wyoming cu un Winchester de 45. — Ești un mare vînĂtor, Ă? spuse domnul John, după care se uită pe sub tejghea.VĂd că ai și picioare mari. Ai nevoie de tunu’ Ăla cînd mergi la vînĂtoare de copii? Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stau lucrurile În sud - Înțelegea doar că rebelii vor trebui să vină dinspre valea Tagusului ca să atace Madridul, chestie pe care probabil că o vor Încerca și cei din nord. Ar trebui să Încerce asta cît mai repede, să forțeze trecătorile de la Quadarramas, așa cum a făcut Napoleon.“ „PĂcat că am stat cu copiii“, Își spuse. „Tare mi-aș dori să fi fost acolo. Nu, nu-ți dorești asta, să nu fi stat cu copiii. Nu poți fi În toate locurile deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu avea decît Saul și fiul său Ionatan. 23. O ceată de Filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului. $14 1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul i-a zis tînărului care-i purta armele: "Vino, și să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta." Și n-a spus nimic tatălui său. 2. Saul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de stîncă de o parte și un pisc de stîncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțeț și celălalt Sene. 5. Unul din aceste piscuri este la miază-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre apus cu grosul efectivelor lor prin pasul nordic Verecke-cale tradițională de trecere ale migratorilor nord-pontici spre Europa centrală. Alți istorici susțin, puțin verosimil, că ungurii n-au ocolit pe la nord, ci au trecut de-a dreptul spre apus, prin trecătorile Carpaților răsăriteni și au ajuns, astfel, străbătând Transilvania, în câmpia panonică. Acești istorici afirmă că încă de la sfârșitul secolului al IX-lea, prin 884, o parte din unguri ocupaseră estul Transilvaniei și se așezaseră acolo-din acești unguri ar proveni secuii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]