1,604 matches
-
strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă dur al acestei dimineți. Un aer încă somnoros, lăsându-se greoi despicat de fetișcana zorind în fața mea. O perdea de aer încă rigid, refuzând să se mlădieze după acest trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi explicase cîndva că, În viață, nu există nici o experiență comparabilă cu aceea cînd dezbraci o femeie pentru prima oară. Înțelept cum era, nu mă mințise, Însă nici nu-mi spusese tot adevărul. Nu-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi zisese nimic despre acea vrajă a pielii palide și tremurătoare, de acea primă atingere a buzelor, nici de acel miraj ce părea să ardă În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea În acea Încăpere Îți tăia respirația. În față se ghicea o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul lîngă celălalt, mi se păru că recunosc două obiecte similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai intens decît restul sălii și mi-am Închipuit că era vorba de lemn smălțuit. Am făcut Încă un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
plus picura În glasul lui, ceva ce el Însuși n-ar fi putut explica. Primisem telefonul În biroul domnului Cabestany. Slavă Domnului, Álvaro ieșise să ia masa și eram singură, altminteri mi-ar fi fost greu să explic lacrimile și tremurul mîinilor În timp ce țineam telefonul. Gutiérrez Fonseca mi-a spus că găsise de cuviință să ne informeze asupra celor petrecute. I-am mulțumit pentru telefon cu acea formalitate falsă a conversațiilor codificate. De cum am pus telefonul În furcă, am Închis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fapt, nici el nu știa prea bine cum ajunsese În gară. Căutând-o prin casă pe Mathilda, se trezi la un moment dat umblând haihui pe Karl Marx (capul Îi vuia ca o morișcă, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur Îngrozitor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască); de aici, trecând prin Piața Sfântul Spiridon, ieși pe Independenței, după care se trezi mergând pe Lăpușneanu. Ținea minte că la un moment dat totul a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stat la aceeași masă, privindu-se tăcuți din timp În timp, fiecare adâncit În propria sa lume... ...Nici el nu știa cum, stomatologul Paul se trezi umblând hai-hui prin gară. Capul Îi vuia Îngrozitor, urechile Îi zvâcneau, mâinile aveau un tremur ușor, iar cerul gurii Îi era amar și aspru ca o iască. De cât timp hălăduia aici, medicul nu-și dădea seama. Ținea minte, ca prin ceață, cum, tot căutând-o pe Mathilda, ieșise din casă, cum trecuse pe Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pierdut, dar din fericire și-a amintit că avea scutul luiAtlantes pe care-l purta agățat de gât. L-a dezvelit și farmecul acestuia a făcut minuni. Vânătorul, câinele și calul au căzut la pământ; aripele șoimului, cuprinse de tremur, nu-l mai puteau susține, prăbușindu-se și el. Văzându-se scăpat de acești trei agresori, Rogero i-a lăsat în transa lor și a pornit mai departe. Între timp Alcina, cu toate forțele pe care le putuse aduna, și-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spatele ca să ies de pe aleea cu pietriș, am văzut o siluetă apropiindu-se de mașină. Vorbea, dar nu-l auzeam prin geamul Închis. L-am deschis și am apăsat pe frână. — Ai uitat ceva? am Întrebat, Încercând să-mi controlez tremurul din voce. — Da. — Păi, stai o secundă. Uite, am deschis ușa din spate, așa că... N-am apucat să termin. Își Întinse mâna prin geamul de pe partea șoferului, pe lângă genunchii mei și m-am speriat o clipă, Înainte ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui Dumnezeu, și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La fel, oastea legionară a înscris în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de unde s o pornesc? Da’ fie ce-o fi. Am să văd eu ce vrea locotenentul”. În fața intrării în camera ofițerului, s-a oprit. Și-a aranjat ținuta și a bătut în ușă. ― Intră! - s-a auzit glasul locotenentului. Cu tremur al brațului, a pus mâna pe clanță și a apăsat. După ce a pășit pragul, a dus mâna la chipiu, încercând să se prezinte regulamentar. ― Lasă astea, intră și ia loc. ― Mulțumesc, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, așezându-se pe un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că avem o patrie care este mama noastră a tuturor; de la pălmaș până la însăși Majestatea Sa Regele! Și drept urmare avem datoria sacră de a o apăra! Vă urez sănătate și spor în tot ce veți face! Ultimele cuvinte purtau un tremur al glasului ce trăda emoție sau chiar părere de rău că se desparte de ei. Asta dovedea că acest ofițer era un om cu suflet mare, suflet care nu a putut fi măcinat de malaxorul educației și atmosferei cazone... A
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
20. (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: "Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata." 21. Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare, încît Moise a zis: "Sunt îngrozit și tremur!"). 22. Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23. de Biserica celor întîi născuți care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
sau de-acum, dar nici măcar colaborarea la corespondența amoroasă. Aceasta îl ridicase mult în ochii mei și începusem să-l stimez. Așa că m-am mirat foarte mult când l-am văzut că mă cheamă discret deoparte și-mi șoptește cu tremur în glas: ― Vreau să te rog ceva!... Știi că vorbesc: c-o fată de la Centrală și că lucrurile mergeau foarte bine... ("Aha!" îl întrerupsei eu în gând, "să știi că și Nea Stelică vrea s-o atace în poezie pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei care Îl vor fi văzut și ascultat să plece mai departe ducând o singură veste care nici măcar nu era o veste, ci doar o mărturie de suflet: În ochii măriei sale nu exista Înfrângerea. În vocea măriei sale nu exista nici un tremur. În privirile căpitanilor săi nu se vedea nici o retragere din fața oceanului de oameni care se pregăteau de invazie. Cei ce plecau spre taberele de luptă și cei care plecau mai departe, În pribegie, aveau să le spună celorlalți, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zidul? - Da. Sunt convins că fratele tău trăiește și că se apropie de noi. Dar e foarte departe. Alexandru rămase nemișcat. Din Întunericul nopții Începeau să cadă fulgi mici și ușori de zăpadă. După câteva clipe lungi, murmură cu un tremur de bucurie: - Știam... 15 decembrie 1474, Vaslui, Moldova Zăpada se așternuse temeinic și continua să ningă. Pădurile erau albe. Albă era și valea Bârladului peste care trecea podul de lemn. Apa râului Înghețase. Seara viscolise, iar oștenii și curtea domnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că cei doi căpitani Pietro și Gâlcă se retrag, sau execută o manevră stranie, prin care Îl lasă pe tatăl său singur În fața agresorilor. În acea clipă simțise Încordarea Erinei, care se afla lângă el, Îi văzuse mâinile strângând până la tremur frâul calului, simțise neliniștea lui Ștefan, grăbit să intre În luptă, dar conștient că momentul era mult prea riscant, dar, În același timp, remarcase cu colțul ochiului atitudinea sigură, calmă, a celor cincizeci de Apărători care formau careul În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
loc și Încercă să-și amintească ordinea În care le deschisese Nogodar. Da. Aici greșise. Reluă operațiunea, mai Încet. Sub cel de-al treilea cufăr se deschise o trapă. Amir Întinse mâna, simțind cu mirare că e cuprins de un tremur ușor. Degetele Îi atinseră sulul de hârtie. Îl scoase și Îl desfăcu, nerăbdător. Da. Totul era adevărat. Portretul lui Anda Îl privea cu aceeași intensitate. Potretul lui Anda așa cum i se spusese că va fi peste aproape douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul simți un tremur În tot corpul și, pentru câteva clipe, fu incapabil să ia vreo decizie. Ceea ce vedea nu putea fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de sânge. Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ. Vântul creștea repede În intensitate. Nu se vedea nici un nor, dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-un geamăt uriaș, iar geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai că atunci era dimineață. O dimineață vânătă de ger, pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care intra totuși hotărârea de a-1 înfrunta cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu mai vine niciodată...“ O femeie de la masă apropiată, fluieră aprobator. O privește pe Star și-i spune ceva prietenul ei care râde. Jonathan îi privește, dar Star nici nu-i observă. Ascultă ca vrăjită muzica. — Nu-ți produce un tremur interior? Este atât de trist! Nici nu știi cât au suferit. — Cine? — Negrii, prostuțule. Ei nu sunt ca mine, sau ca tine. Ce-am avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]