5,174 matches
-
un radio care dă multă muzică românească. Acolo a auzit soțul meu celebra piesă de mai jos. Din când în când îl aud fredonând prin casă “Ale tale, ale taleeeeee’. Iar, dac-o aude în vreun magazin sau în taxi, tresare imediat, fericit. În același context al renovării, am făcut multe drumuri la Dedeman. Într-o zi, așteptam nu știu ce la raionul televizoare. Și am văzut următorul clip, plăcerea mea vinovată din vara asta. Râdeți, știu. Dar, după ce vă săturați de râs
Guilty pleasures de-o vară by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19081_a_20406]
-
a cam sleit supă... MAMA Vai, da, ne scuzați, stiti, așa e când ai copilași. TATA (către copil) Hai, tăticule, să mâncăm. Uite, mănâncă taticu primul. (ia ostentativ o lingură de supă) Mmmm, ce bună e! COPILUL Vreau cașcaval! Toată lumea tresare. Doamna Gazdă se repede și ia cașcavalul de pe masa alăturată. Da să i-l dea. COPILUL (sec) Am glumit. Părinții încep să râdă, mândri. Gazdele sunt epuizate nervos. MAMA E glumeț, manca-l-ar mama. TATA De când l-am adus
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
mă lepăd de sentimente împrăștiate fără apărare, să-mi văd sensul -doar al meu-. Încă mai am timp să rezist, să ridic firescul până la sublim. Nu mai aparțin întunericului! De-ar fi să-ți fur un gând, cheia porții mele tresare-n mâna mea. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎNCĂ MAI AM TIMP / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNCĂ MAI AM TIMP de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385256_a_386585]
-
a rostogolit Luna în lacul cu nuferi, iar florile par lumânări aprinse-n altar, când diva se golește înfloresc luceferi și luciul apei se preschimbă-n cleștar. Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri, iar miresmele se-mpânzesc involuntar, dar lacul tresare sub eolienele atingeri, apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar. Iar un sticlete trist orchestrat de greieri își cântă oful precum un vechi flașnetar, nuferii luminează ca și-o aură de îngeri și Luna se-ndrăgostește de tristul-lăutar. În
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi,iar florile par lumânări aprinse-n altar,când diva se golește înfloresc luceferiși luciul apei se preschimbă-n cleștar.Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri,iar miresmele se-mpânzesc involuntar,dar lacul tresare sub eolienele atingeri,apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar.Iar un sticlete trist orchestrat de greieriîși cântă oful precum un vechi flașnetar,nuferii luminează ca și-o aură de îngeriși Luna se-ndrăgostește de tristul-lăutar.În bătaia Lunii
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm, ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm, și anotimp, când vântul împărțea-aromele la doi, azi, amintirea oftează și prin timp privesc înapoi. Fruntea-mi tresare, năpădesc aducerile-aminte, și când nu revin, te caut printre ramuri de cuvinte, ai rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie, și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
clipa-i nebună-o-ascund printre rânduri, ... Citește mai mult Pe sub tâmple adie mireasma florilor de salcâm,ghirlandele parfumate m-au purtat spre alt tărâm,și anotimp, când vântul împărțea-aromele la doi,azi, amintirea oftează și prin timp privesc înapoi.Fruntea-mi tresare, năpădesc aducerile-aminte,și când nu revin, te caut printre ramuri de cuvinte,ai rămas ce niciodată un altul nu ar putea să fie,și sub salcâmi-n floare, inspir parfum de nostalgie. Când tăcerea-ntâlnește sub tâmple dorul de tine
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită, iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii, insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită. Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbe și tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc, sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc. În palmă ard clipe și presar cenușa peste piese, iar gându-mi ca un șarpe, se târăște prin
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ca în frunziș.Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii,unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherită,iar câte-o piesă scorojită de schimbarea vremii,insistă să-și netezească ținuta deja,-ngălbenită.Aleg piesă cu piesă, le-mperechez după curbeși tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc,sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc. În palmă ard clipe și presar cenușa peste piese,iar gându-mi ca un șarpe, se târăște prin
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
simți mereu,de Crăciun, la fereastra sufletului meu.21 Decembrie 2016 - MIT... XXVIII. ROLUL VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Simt adieri prin faldurii de perdea, apoi am văzut fereastra deschisă, am tresărit, căci vântul se trudea să-mi prindă în păr o stea prezisă. Închid pleoapele sub palida-adiere, gândurile-mi rătăcesc, fără adresă și dincolo de-a vântului mângâiere, sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe, nu există
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-mi ofere rolul vieții, totdeauna trebuie să crezi în șansă și chiar dacă sunt necesare repetiții, timpu-i va dărui vieții o recompensă. 10 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Simt adieri prin faldurii de perdea,apoi am văzut fereastra deschisă,am tresărit, căci vântul se trudeasă-mi prindă în păr o stea prezisă.Închid pleoapele sub palida-adiere,gândurile-mi rătăcesc, fără adresăși dincolo de-a vântului mângâiere,sub pleoape se joacă ultima piesă. Viața oferă uneori, roluri complexe,nu există sufleur chiar, de
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
strigă depărtarea, Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Filă vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doinește A eternizat cuvântul. Lacul încărcat cu nuferi Care-ți dezmierda privirea, Te alină când mai suferi Tresărind cu amintirea. Iată teiul da în floare Scuturând dorinți rebele, Cu a cerului culoare Marile te-aduc și ele. Cum în valul mării geme Un ecou de neputința, Rază lunii se mai teme Să coboare-n suferință. Numai floarea cea
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MULȚI ANI, COPILĂRIE! Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului La mulți ani, copilărie Ce tresari în fiecare piept! Doar zâmbet zilele să-ți fie Și gândul tot mai înțelept! La multi ani, priviri gingașe! Iar voi zburdălnicii de vis Fiți bucuria de prin case Ca floarea albă-n paradis! Mulți ani s-aveți, cu împliniri
MULŢI ANI, COPILĂRIE! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385271_a_386600]
-
Toate Articolele Autorului Mai este-n noi o urmă de copil De câte ori rostim cuvântul mamă, Demultul vine-n astăzi și ne cheamă Să mai întoarcem timpul din exil. Mai este-n noi fărâm-aceea mică, Când teama de-ntunerec și tăcere Ne tresărea la orice adiere Iar inima ni se făcea... furnică. Ma este-n noi dorința de poveste Așa cum numai mama știe-a spune, Cu Prâslea cel Voinic și mere bune Și zâne, colindând, pe la ferestre. Mai este-n noi un dor
ATÂTEA GÂNDURI, MAMĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385297_a_386626]
-
de gânduri” a poienilor „smălțuite” în razele soarelui binefăcător, admirând florile și ascultând armonii celeste „dulcea batere de vânt” , și glasul singuratic al unui corn ce-și anunța ciobanii că în curând „se lasă seara peste sat”, smnalul la care „tresăream” și mă îndreptam spre „căsuța copilăriei” ... fiind frânt de oboseală, dar atât de fericit, ca acum să-mi pun aceiași întrebare „unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?” Cu aceste trăiri, pe care le păstrez în suflet (de peste șase
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
Își ridică ochii împăienjiniți de oboseala din ajun și căută, insistent, privirea prințesei. Talestri o evită, privind spre geam. Celeno puse lingurița pe masă și zise, căscând: - Abia aștept să vină Climene, să-mi povestească distracția de azi noapte... Talestri tresări și întrebă imediat: - Păi nu ați fost împreună azi noapte? Climene nu e în cameră? - Ba daaa... Am fost împreună azi noapte, până la un moment dat, când ea a plecat cuRammu în camera noastră și eu a trebuit să merg
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
politicos pe Climene la masa amazoanelor, iar aceasta, după ce îi zâmbi dulceag, se așeză lângă Celeno, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. - Ai multe de explicat, îi șopti Talestri. În vocea prințesei se putea desluși clar, multă nemulțumire. Celeno tresări și răspunse: - Cred că e doar o mică gelozie, că am luat-o înaintea prințesei... - Climene?! o apostrofă Aela. Ai înnebunit? Ce tot spui acolo? - Păi oare nu pentru asta ne-am pornit toate? întrebă Climene. - Cred că te-ai
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
de pe masă și începu să se joace cu el, mâinile ei trădau nervozitate. - Așa deci, înțeleg că l-ai cunoscut destul de bine pe soldatul meu, Rammu? se auzi deodată vocea lui Runkrahost. Acesta se apropie pe neobservate de masa amazoanelor. Tresărind, Talestri scăpă din mână mărul. Aela se ridică și i-l aduse imediat, dar prințesa îl puse înapoi pe masă. Nu-i plăcea că generalul vorbea dulceag cu amazoana ei. - Mă bucur să știu că sunteți atât de prietenoase, adăugă
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat, blestemând, arătarea nătângă- /ca tâlharul din partea stângă /pe Răstignitul de pe Căpățână. Se-nvolburase bezna, ca-n seara aceea de Vineri grozavă, /și mi-era sete, sete fără sațiu, de răzbunare. / Îmi străjuiau Golgota doar amintiri
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
și iar bani! Dați-ne bani că ocupăm strada, dați-ne bani că vă punem foc! M-am scărpinat în cap, suntem gata să o luăm și pe politică. Când am ridicat ochii, m-a strigat pe nume și am tresărit ca un școlar prins copiind. - Eu o să termin imediat și mă trag să mă odihnesc. Dar să vii și dumneata înăuntru că am să-ți spun ceva. M-am înroșit până în vârful urechilor de parcă toți mă arătau cu degetul. Înăuntru
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
te-am jignit! Am făcut doar o constatare! Ești bătrână că nu mai ști nici câți ani duci în cârcă. - Doamne, iartă-l că nu știe cu cine se pune! - exclamă o bătrânică de alături făcându-și semnul crucii. - Ptiu! - tresări vrăjitoarea. Să nu aud acest nume în jurul meu că fac prăpăd! - Ți-e frică de Dumnezeu!? - rosti băiatul. - Taci, prăpăditule, că te blestem de nu-ți mai rămâne nici cenușa din vatră! - Eu unul nu cred în bazaconiile tale! - Pleacă
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
ciocneau paharele și, amețiți de licoarea lui, se sărutară lung și leneș. Apoi buzele băiatului alunecară pe gâtul fraged al fetei, presărând săruturi lângă săruturi spre lobul urechii pe care-l ciupi ușor cu dinții, cea ce o făcu să tresară de plăcere și să scape un țipăt scurt. Instinctiv îl strânse dornică în brațe, ceea ce-l incită și-și afundă fața între sânii senzuali. Atingerea pielii fragede și catifelate îl făcu din nou să tresalte de dorință și plăcere și
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
moartea cuiva. Merseră temuți de ispitele diavolești, până la poartă și răsuflară ușurați. De acolo Pătru o purtă în brațe până la ușa pe care o împinse cu genunchiul, apoi își așeză cu grație podoaba nestemată în așternutul moale din pătucul ce tresări de plăcere. Înfierbântați de licoarea lui Bachus, cu care-i cinstise cucernicul părinte, ajunseră pe neașteptate în lumea fericită a viselor. Trecuse de miezul nopții când dintr-o dată se auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
este atât de pură și de puternică încât și necuratul este învins. Mai ascultară câteva minute, dar o liniște mormântală se așternu peste întinderile învăluite de negura nopții. Bărbatul o ridică prin surprindere în brațe ca pe un fulg. Femeia tresări și scoase un țipăt ușor. - Este cazul să fim copii cuminți și să aprindem tămâie. Nu te gândi la lucruri păcătoase când purtăm cu noi o icoană și o cruce. Din coteț se auzi un bătut din aripi și cocoșul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
pagube, rosti Pătru. Răul trebuie distrus de la rădăcină. Într-o bună noapte voi da foc casei în care își duce veacul Buha și-și instruiește odraslele drăcești. Să piară împreună în flăcări. - Vai, ce gânduri funebre îți trec prin minte! - tresări Elena puțin agitată. Nu-ți dai seama că necurații o țin la curent cu intențiile tale și se va baricada în spatele farmecelor? - Elena are dreptate, o aprobă preoteasa. Ascultă de cuvântul și sfatul preotului. - Împreună să luăm hotărârea cea mai
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]