1,115 matches
-
făcea terifiantă ― încât poate că va găsi un alt mijloc de a scăpa. Atunci înseamnă că Dallas a întreprins această expediție epuizantă degeaba. Porni coborârea cu infinite precauții. Să meargă cu capul înainte, așa rezolva toate problemele. Lambert observă, prima, tresărirea acului detectorului. Trăi un minut de emoție intensă până să-și dea seama că "agățase" un obiect cunoscut. ― Te-am prins pe cadranul meu, îl informă ea pe Dallas. ― Bine! Fii cu ochii pe mine. Era mai încrezător acum știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și-i puse micul radar sub ochi. ― Înțelegi ceva? Parker studie poziția acului. ― Eu nu. Nu e invenția mea, e a lui Ash. Dar pare ciudat. ― Lambert? Era Dallas. ― Da. Nu știu exact ce văd. Scutură aparatul, dar după câteva tresăriri acul își reluă poziția inițială, de neînțeles. ― Obțin un fel de semnal dublu! ― E o aiureală! Recepționezi două citiri separate și dinsticte de mine? ― Nu. Numai una. Una singură și imposibilă! ― Trebuie să fie o interferență își zise el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clic, un altul... apoi un poc sec și un scurt recul. Aerul mirosea a praf de pușcă. Eram tăiat ușor la ochi. Oare de ce am uitat să nu-mi lipesc ochiul de lunetă? La naiba! De fiecare dată uit! O tresărire a celor de lângă mine mă aduse înapoi. Pe monitor, lunetistul părea să fi încremenit. Parcă nici nu-și dădea seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacâmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mâncare lui Sammy, spune ea, dându-mi o cutiuță cu mâncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sunt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se uită ea și Îmi iau o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu disperare să fiu ca ea, așa că am zis că și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mână. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătând spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sunteți un cuplu absolut perfect. Când mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima o mică tresărire de mândrie, când o aud. Eu și Connor. Cuplul perfect. Modele pentru alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atâta ! spune Jemima ofuscată, dându-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sunt demnă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea târziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numai și numai pentru...a nu face nimic. ,,Mâna Întinsă,, a devenit conceptul existenței mele de cerșetor. M-a atras mocirla și nu mi-a fost nici frică și nici rușine de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut totuși o tresărire de speranță, nu mă poți minți! Când țărișoara s-a jurat În fața lumii cu focuri de artificii și baloane colorate, ai crezut că cineva sau ceva te va scoate din mocirlă. Se pare că vroiai lucrul ăsta, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a conciergei helvete... Abia spre seară, pe la 6, când aveam deja contracții dureroase ca naiba la fiecare 10 minute, am chemat un taxi și am plecat toți trei, demni și preocupați, spre spital. Culmea, până acolo n-am avut nicio tresărire. L-am rugat pe șofer s-o ia pe lângă Universitate și apoi pe Rue du Calvaire, a zis că preferă pe la gară, dintr-un motiv ecologic absurd ; l-am lăsat s-o ia pe unde voia, am încredere oarbă în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă!” M-am lăsat furat de miracolul pe care Îl aștept În fiecare an cu nerăbdare, dar și cu o anumită tresărire de suflet...” Să fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urcând treptele abrupte, am hotărât să fac un popas pe strada ce duce spre anticariat. Miros de cărți vechi, nostalgie... Biete suflete! Închise pe veci Între copertele cărților rămase la mâna timpului. M-am oprit pentru câteva clipe și o tresărire cât o lume m-a prins În mreje. Pașii m-au purtat mai departe, spre Piața Unirii. Porumbeii erau acolo, gata să-ți ciugulească din palmă. Ce clipe sublime! M-am smuls din visare și mi-am urmat drumul. Trebuia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Stai liniștită! nu eram eu capabilă de un asemenea lucru, lipsit de orice măsură. Doamne, iartămă! Am vrut doar s-o atenționez și să-i arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț la visul meu. Mama a avut o tresărire ( poate mai mult de atât), nevenindu-i să creadă că sunt În stare de un asemenea gest, și, lividă la față, se chinuia să Îngaime: “Să văd ce pot face, să caut, să rog pe cineva să mă ajute”. Și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă de seară - p rinsă Într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eu încet, și da, un pic fericită. JJ, ai reușit al naibii de bine. Capitolul optsprezece Aud o scurtă bătaie în ușa de la baie, pe care n-o percep pentru câteva clipe, cum sunt cufundată sub apă. ― Jemima? Mă ridic cu o tresărire și mă uit ca o nebună prin încăpere după un prosop, după care-mi amintesc că totuși am încuiat ușa. ― Da? ― Am vrut doar să văd dacă e totul bine. Ai nevoie de ceva? ― Nu, sunt bine. Mulțumesc, oricum. ― A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta, promit să dau la săraci salariul de săptămâna viitoare. Ce naiba a fost în capul meu? m-am întrebat îngrozită. El, dintre toți oamenii? Și cel mai grav era că mă refuzase, mă respinsese! Am revenit în prezent cu o tresărire simțind ochii taximetristului ațintiți asupra mea. Mi-era așa de frică, încât am decis să sar din mașină la următorul semafor. Dar tocmai atunci - din fericire - mi-am dat seama că probabil senzația de amenințare din mașină era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plece și-mi doream să fi murit deja. Să fii atentă, a continuat Luke rămânând pe loc. —O să fiu, dar să fii și tu. Apoi Luke și-a mișcat brațul un milimetru în direcția mea. A fost ca o tresărire abia perceptibilă. în clipa următoare, ca din pușcă, ne-am repezit unul în brațele celuilalt. Picioarele lui erau lipite de ale mele, brațele lui se încolăciseră cu putere în jurul spatelui meu, fața mea era îngropată în gâtul lui și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câteva ore agreabile, iar alături, Mihaela va crăpa de ciudă știind că la mine se află o fată care n-a venit pentru a-i citi poemele homerice. Dolly, e adevărat ― venise. Zărind-o, am avut din prima clipă o tresărire de neplăcere. Mai exact, o strângere de inimă. Parcă aș fi vrut să nu vină. Se dezbrăcase repede, cum avea obiceiul, și nu mă repezisem s-o cuprind în brațe; mă oprea parcă ceva. Acest ceva se limpezi mai bine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea. Am întrebat-o: ― De ce m-ai ocolit până acum? ― Mi-a fost frică, a răspuns surâzând cu tristețe. ― Frică? de cine? Mi-a șoptit, lipindu-și obrazul de al meu ca să n-o văd, și în același timp o tresărire i-a zgâlțâit făptura: ― De mine! Cercam s-o privesc, ochi în ochi, o rugam să-mi repete uluitoarea mărturisire. Ea nu voia și, ascunzând capul după umărul meu, tăcea ori mă strângea cu brațele, ca să nu mă lase s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pun o întrebare: ― Vă rog. ― Ai știut, până acum, că Mihaela e însărcinată? M-am uitat la ea îngrozit, făcând un gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu un surâs acru, ironic. ― Cred că în privința asta dumneata trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata. ― N-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
devenise intolerabilă, trebuia întreprins ceva ca să-i pun capăt. Și n-am făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i iau mâinile și să-i spun: ― Aimée, vreau să ne căsătorim... Ce-mi răspunzi? N-am observat nici o tresărire pe fața ei, nici o clipire a ochilor măcar. Era toată o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aceea cu hainele pe mine. ― Ce dreptate avea Alexa să ne întoarcem pe jos. Mă simțeam bine, negrăit de bine! Aș fi vrut ca starea mea de voluptate fizică în care mă cufundasem să se prelungească la nesfârșit. Dar o tresărire bruscă mă aduse din nou în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să fi fost ca cea de pe malul lacului, din camera veche, când Eberhart stătea deja de două zile în fotoliu ca materie, nimic mai mult și, cu fiecare ceas, puțea tot mai tare, iar în timp ce se descompunea trupul lui avea tresăriri mărunte, de dincolo de dans. Dar probabil că mirosea la fel și prin alte ateliere, pentru că vizitatorii nici nu s-au sinchisit de el. Trăgeau cu urechea, au aprins lanterna, au curățat mașina de cusut de Adél și de Benjamin, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]