1,005 matches
-
să fiu atent, liniște, liniște, și am văzut că și el e foarte atent, într-atât că-și ține respirația, mi-am ținut-o și eu, și în jurul nostru s-a adâncit tăcerea, și atunci, deodată a început să facă triluri o cinteză de pe peretele de vizavi, o alta i-a dat replica, și-atunci o a treia a început să cânte, n-am recunoscut ce pasăre era, și au pornit să cânte și a patra, și a cincea, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei grași sau cu zborurile către mările calde. Veacul douăzeci a fost un secol nefast pentru păsările New York-ului, și ele o știu. — Te simți bine acolo? Mi-am tras scaunul în spate. Fața Martinei, umbrită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căci tot ce atinge se destramă. Cine e femeia aceasta care îmbrățișează focul fără să se ardă? Pasărea ce aduce laude lumii În timp ce ea se uita spre cer într-o transă de clopote auzeam pasărea ce aduce laude lumii cu trilurile sale Singura mea libertate Purta un vechi costum femeiesc cu inserții de dantelă pe umeri, o rochie neagră strânsă pe trup, care îi scotea puternic în evidență tocmai ce încerca să ascundă, Mai grav și mai adânc decât proprile gânduri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Același înger ne îndeamnă, Un singur trup să fim, mereu! Așa cum într-o melodie Arcușul geme pe vioară, Vioară vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce iubesc, Viori și-arcușuri, ce erup Și-n clarul nopții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Prima si întâia data Primăvara minunata Natura mă înconjoare, Si pentru întâia oară Văd doar fețe zâmbitoare Bucurându-se de soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul De-a privit înduioșată Și mi-a spus cu voce rară "Mi-a fost dor de Primăvară" Mister uitat Privesc în zare Și văd
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi ținea Și de soare-o proteja. Floarea drag îi mulțumea, Cu parfum îl răsplătea, Fluturi mii la ea veneau Și pe pom îl încântau. Păsări multe-n pom stăteau Și la floare se uitau, Și cu cântecu-i cântau, În triluri o adormeau. Dar iată că-ntr-o bună zi Un copil floarea zări Și veni în grabă mare, Rupse floarea cu-cântare, Mamei lui o dărui, Iar floarea așa muri. Astfel fu... pe-un deal, în zare Locui un pom
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și vine în fiecare an aici, însoțită de grupul ei de prietene zgomotoase. Au glasurile stridente, rezonante, câteodată nazale și enervante. Izbucnesc toate trei în hohote catartice de râs, probabil, la fel cum făceau pe vremea școlii. Plaja răsună de trilurile lor de fetișcane întârziate. Ca și cum și-ar elibera râsul încătușat în amărăciunea strânsă de un an de zile, adică de când s-au regăsit ultima oară în aceeași formație. Niciuna dintre ele nu are copii și nici măritate nu prea cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iese, ca un bumerang mă izbește imaginea veche de beton, deasupra - doar o bucată de azur, o bucată de soare și pescărușii... piese rătăcite, probabil, din puzzle ul unei fetițe alergând pe câmpii betonate în drum spre mare. în urmă triluri de păsări rătăcite și coroane verzi de copaci rătăciți; sunetele mă poartă spre altă imagine uitată, neatinsă încă de grotescul beton, sfâșiată de timp, închisă și aruncată în amintirile mele chinuite, amestecate, încercând în zadar să-și facă loc în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib și visare Se scutură-n frunze cu triluri prelungi M-agăț cu privirea mirată-n senin Uitând de vremelnic și gânduri ce dor Pe suflet s-așterne un zâmbet sublim Și simt cum spre Tine mă-nalț iar în zbor
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
să adun în pumn, raze de soare, adiere de vânt și culoare, lacrimă din nor, tumult de furtună, plâns de arcuș sub zâmbet de lună. Miros de fân din țarină, geană de zori îmbrațișată de pomul înflorit asaltat de cocori, triluri de păsari, lacrimi de rouă curse în iarba cea nouă. Și mult, mult dor cântat de salcie verde, plângătoare, legănată ușor în adiere de vânt călător și aromă de floare. Mai vreau ceva oare?
A? vrea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83231_a_84556]
-
mult mai repede decât crezuseră. E o dimineață frumoasă, cu un aer curat, limpezit de ploaia din zori. Soarele răspândește pretutindeni lumina-i ocrotitoare, iar păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe umărul meu și răspândesc triluri divine. În adierea vântului blând, lalelele se clatină ușor, mângâiate parcă de o mână nevăzută. Sunt cu iubirea mea. Sunt cu iubirea vieții mele, veghindu-i somnul liniștit... Doar noi doi, așa cum mi-am dorit dintotdeauna. Doar noi doi Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prea multă dragoste!G.L.U.P.I. Iubirea duce la căsătorie Răbdarea-i gust și e emblemă Și, mai cu seamă-un fel de pact, Să poți rămâne pe problemă Și până la, și după act. Iubirea Așteptată, primăvara, Antrenată de vreun tril, Dacă n-a venit nici vara... Apoi vine inutil. Mărturisire Iubita mea cu zâmbet îngeresc Și chip ce m-a făcut să nu am stare, Ți-am spus cândva, discret, că te iubesc Și-așa o țin de-atuncea: Sus
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
de Hatfield și copiii interpretează deja o fugă pentru țipete și plânsete. Dau mai tare caseta cu Colinde interpretate de corul de la King’s College, iar eu și Rich Începem să cântăm după casetă cu Însuflețire. (Rich e specialist În triluri, iar eu cânt partea lui Jessyie Norman.) Aproape de Peterborough, la vreo sută douăzeci de kilometri de Londra, un gând firav și sâcâitor reușește să-și scoată căpșorul din grămada de vegetale În putrefacție pe care o reprezintă conținutul capului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl lua În brațe, indicându-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spumă, cu pești mai mari și mai mici care Începuseră Înviorarea de dimineață și câte unul mai zglobiu se aventura În zboruri pe deasupra apei, cu mierlele ce-și anunțau una-alteia trezirea, cu Ceresteile acoperit Într-o ceață matinală, cu ultimele triluri de privighetori care „obosiseră cântând toată noaptea” În copacii din marginea pădurii de tei și stejari Înveșmântați În verdele matur al mijlocului de vară! Soarele abia a zărit „ca de după un gard Înalt” pe micul și vechiul său prieten și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te întâlnești cu cineva. Trasă cu insistență de mâna lui Sally, i-am lăsat pe Matthew și pe MM cu treburile lor și am luat-o după el, care-și preumbla trupul mic și uscat prin cameră, salutând, cu un tril, pe cei mai mulți dintre cei pe lângă care treceam. Ne-am strecurat la etaj, încercând să nu călcăm cine știe ce picioare cu încălțări scumpe pe drum, luând-o pe un coridor cu mochetă bej, trecând printr-un dormitor deosebit de impresionant, cu un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă vibrând părea să zacă pe mușchiul tot mai Întunecat. Un timp, ultimele note ale răgușitului contralto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul contemporan se îndepărtează de artă. Dar nici amurgul soarelui nu mai are spectatori. Excesul de subtilitate poate duce la decalcifierea mesajului artistic. Cultura dă prospețime spiritului. Arta e ca trilurile privighetorii. E meschin să le cauți justificări. Fără artă, comunicarea noastră este bâlbâită, rudimentară și autistă. Coexistența valurilor dă vigoare culturii. Scriitorii îi pretind posterității să - i foarfece, nu să - i uite. În artă, se lucrează, de regulă, la temperatura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice se erijează în triluri. Muzica este un culoar spre sublim. Cântecul popular - o lavă aromată a gliei. Românii au încă imense resurse creatoare pe care istoria nu i - a lăsat să le valorifice. Creația se zămislește în foc. Nu la căldură. Marginalizați pe pământ
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]