158,017 matches
-
prima lor carte tipărită. Și-mi amintesc: aveau notele cele mai bune la română, publicau versuri în gazeta de perete, ba chiar și în foaia județeană, erau micii noștri eroi, ai clasei, ai anului, ai școlii. Apoi, viața-neviața i-a trimis în locuri îndepărtate, i-a împins la margine, i-a obligat să facă meserii nedorite, să trăiască. Citesc, recitesc cărțile lor și nu-i recunosc. în ele recunosc, însă, disperarea. Disperarea de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
mari s-au făcut țăndări, lucruri și hârtii importante au dispărut. Un haos pur. Am sunat din nou în Elveția îngrijorată de viața soțului meu. Telefonul suna în gol. Pe la ora zece au sosit scrisorile anonime - se vedea că erau trimise de același expeditor. Amenințările brutale cu jigniri tipice pentru argoul țării în care am văzut lumina zilei. Sufăr de insomnie și mama e în gândurile mele mereu. Când ies pe stradă aud o voce gâfâitoare în spatele meu - uneori vreau să
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
totul tăcerii meditative din interiorul pietrelor. La miezul nopții m-a sunat soțul meu din Elveția spunându-mi că primisem un pachet de la mama - un pachet întârziat de cenzură. El deschisese pachetul și găsise o scrisoare și o bluză albă trimise de ea. O bluză brodată alb pe alb, cu un guler croșetat semănând cu Calea Lactee. Mama îmi scria despre apartamentul meu din București - fusese spartă yala și oameni necunoscuți jefuiseră toate lucrurile mele. Vecinii nu putuseră să-i împiedice pe
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
opt ani și jumătate (martie 1974 - septembrie 1982) cât am fost paznic într-un parking subteran... Am bine în minte (și în sertare, ca fișe salariale) toate aceste slujbe. Prin 1995, Casa Națională a Asistenței la Bătrânețe (CNAV) mi-a trimis un mesaj îndemnându-mă să-mi procur toate documentele pe baza cărora se va stabili viitoarea mea pensie. Înțelept demers! La vârsta de 55 de ani, interesatul e prevenit că de el depinde să-și pregătească ieșirea din câmpul muncii
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
prezența octogenarei - nespus de discretă, gentilă, vie și plină de humor - îmi pare un plus! Sâmbătă, 27 iulie Nu am răbdare, și nici nu are rost, să notez feluritele alergături inerente "desprinderii de Paris" - și de orice locuință, probabil. Am trimis printr-un transportor (destoinic și scump) câteva mobile la București, vreo 50 de mari cartoane cu cărți, etc. Am dăruit Sponsei și copiilor rafturile metalice ale bibliotecii capabile să suporte două-trei mii de volume, iar Primei - perpetuă studentă bursieră la
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
ce bună e fata asta, o zis de mine... Zice: Ce bine arată, și ce bună îi... Eu i-am auzit... am intrat în bar, au venit și ei... Iar din momentul acela, deci, mi-o comandat un suc... O trimis pe barmană cu un suc la mine, și mi-a zis că-i din partea lu^ băiatu^ respectiv. Eu nu sunt genul de persoană care să zic nu, să nu accept un suc sau o cafea sau ceva... Deci, am zis
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
necesară - în știința noastră literară) în prezentarea problemei deschiderii romantismului spre curentele ce i-au urmat, provine aici, în primul rînd, din terminologia folosită: cuvîntul preferat de cercetătorii români, începînd cu Călinescu, clasicism, nu pare a fi destul de funcțional, el trimițînd prea insistent la un curent literar care a lăsat într-adevăr urme în opera primilor romantici, numiți uneori și neoclasiciști (în România, un caz similar îl reprezintă opera unor pașoptiști), dar care a fost, la momentul afirmării lui Pușkin - sau
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
ci și cumpărăm astfel de aparate folosite ca apoi să le revindem. Ceea ce se Întâmplă În medie ia următorul curs: văzând că plătim pentru ceea ce el aruncă, ortodontul este tentat să se Întrebe dacă nu pierde În această tranzacție. Ne trimite atunci, pentru a ne Încerca, aparatele sale ca să le reciclăm. Mulțumit, Începe să recicleze, ca la un moment dat să se Întrebe de ce să plătească mai mult pentru aparatele noi, În loc să le cumpere de la noi. Asta nu Înseamnă Însă că
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
se Întrebe de ce să plătească mai mult pentru aparatele noi, În loc să le cumpere de la noi. Asta nu Înseamnă Însă că ‘Factorul Yuck’ a dispărut În Întregime. Există și azi ortodonți care ne cer să nu le cităm numele, să le trimitem aparatele reciclate la adresele de acasă, iar la mitinguri să nu le vorbim decât când nu-i văd alții... Drept răspuns, la Convenția Anuală a Ortodonților Americani, care a avut loc În mai 2010 la Washington DC, am pus ca
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
cărora le-am dat o pâine. O treaptă superioară a viabilității a constat În capacitatea de a efectua cercetări nelegate direct de reciclare, și de publicare a unui ‘Newsletter’ propriu care din 1987, deci după 23 ani de la Înființare, este trimis și astăzi de patru ori pe an la circa 15-20,000 ortodonți din Întreaga lume. Dar despre aceasta, mai târziu. De ‘mare succes nu a fost și nu va fi, atâta timp cât se va lupta cu idei preconcepute. Bill Gates, care
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
lumea Îl cunoaște mai puțin, și anume activitatea ta științifică. Mă voi ghida Între altele după revista ”The Orthodontic Materials Insider”, În traducere liberă Revista intimă a materialelor ortodontice. Publici această revistă de specialitate de 23 de ani și o trimiți În multe țări. În fiecare număr ai articole personale și observații critice, care judecând după scrisorile pe care le primești sunt foarte apreciate. Personal, sunt tentat să cred că trăsătura care te caracterizează cel mai bine este cea de cercetător
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
să descrii newsletter-ul pe care Îl scoți de peste 20 ani. Jenny, partenera ta de business, a calificat revista ”The Insider” drept copilul tău. În ce măsură are dreptate? CGM: La Început, când am auzit-o, am fost revoltat: o scriam și o trimiteam pe banii companiei, era adevărat, dar aceasta cheltuială era compensată prin a aduce prestigiu unei activități pe atunci discutabile. Revista genera un ciudat transfer de credibilitate: ”cine poate elabora și discuta la un nivel Înalt, nu poate fi așa de
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
care cineva din cercul lui m-a rugat să fac un raport cu ceea ce Îi reproșează emigrația română. M-am adresat deîndată dlor Nicolae Chirani și Stelian Stănicel, foști legionari, care mi-au umplut foi Întregi cu detalii. Le-am trimis În două plicuri separate ca nu cumva să se piardă, dar nu am primit nici o confirmare de primire. Cu toate acestea, raportul a fost primit: aceasta sa văzut la adunarea de la Soultzmatt, Franța, unde se află cimitirul ostașilor români din
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
mai știm dacă există un chip adevărat sau totul este măsluire, înscenare, contrafacere... Încerc să sintetizez ce-am descoperit. Prima mască ar fi cel pe care l-ați numit "domnul N.", românul rămas la Paris, personajul care apare în povestirea trimisă prin mail. Acesta este chiar un personaj de ficțiune, Naumescu nu se descrie prin el decât indirect, oarecum vag, transfigurând foarte liber propria sa experiență. Acele episoade pe care le-ați primit prin mail sunt fragmente dintr-o lucrare de
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
din câte mi-am putut da seama, o proză despre singurătate și eșec. O altfel de singurătate și un altfel de eșec decât ale lui. Ori, poate, aceleași. Aici îmi îngădui și o altă dezvoltare, o altă explicație: poate povestirea trimisă prin internet era o poveste capcană, voia să rejoace scena cu dumneavoastră față în față cu el, am anticipat, există, undeva în trecut, o scenă cu dumneavoastră și cu el, față în față, voia revanșa, voia să vă cucerească a
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
mai țină seama de bine și de rău. Dacă el fusese azvârlit pe tărâmul răului, de ce să nu fie aduși și alții în același loc?!... A început să facă rău, după răul nemăsurat care i se făcuse lui când fusese trimis în școala asta nenorocită, unde fusese agățat, confiscat de servicii! Dacă tot i se stricase viața, atunci ce mai conta?! Fie, să domnească împărăția răului! Iar răul e ca bulgărele de zăpadă, crește, devine avalanșă, e de neoprit. E de
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
memoria și să se reînnoiască, uitând, lepădându-se de toată ticăloșia trăită, pusă în operă. "Eliberarea" sosise prea târziu, era convins. A devenit profesorul pensionar Tiberiu Naumescu, umbla în cărucior și, în sfârșit, a ajuns să existe ca autor, scria, trimitea manuscrise la reviste și la edituri și a început să publice. Însă ocolul de patruzeci-cincizeci de ani fusese prea mare, mult prea mare. A fost lesne pentru el să priceapă că era târziu, prea târziu pentru el întoarcerea pe traiectoria
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
se cade să insist asupra acestui episod pe care l-ați trăit... (Oricum, atașez la acest raport și două fotografii ale sale, una recentă și alta din perioada respectivă, ca să vă verificați supozițiile.) Încă o dată reiau întrebarea: de ce v-a trimis dumneavoastră textul acela prin e-mail, fragmente din romanul său intitulat, premonitoriu, Relatare despre moartea mea? Am putea presupune că îl cuprinseseră nostalgia, regretul, remușcările și dorea să rescrie trecutul, întâlnirea cu dumneavoastră, am putea presupune că vă plăcuse foarte tare
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
faci doar mică-mică și, la fel ca acum, te ascunzi în ultimul rînd de scaune? Păcat, un scriitor ar trebui să fie interesat de un astfel de personaj ! Este mai cultivat decît cei din jurul lui și n-a apucat să trimită în pușcărie pe nimeni, ca predecesorul lui! Sper că măcar de Leonte Răutu, ați auzit, stimată doamnă! Ideologul șef din anii '50! Ei, nu, nu a omorît el cu mîinile lui, dar cu intrigile lui de culise, cu discursurile lui
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Jilava, așteptînd ca Tribunalul Poporului să îl judece în Procesul Marii Trădări Naționale. în locul lui s-a instalat provizoriu Cartierul general al Armatei Roșii, înlocuit curînd de o o centrală a Sovromurilor, care monitoriza trenurile cu cereale, lemn și petrol trimise în contul datoriilor de război față de Uniunea Sovietică. După un timp, Sovromurile au găsit o locație mai adecvată și în salonul Mariei Obrenovici au început să se țină concerte de muzică sovietică și spectacole de teatru în limba rusă, sub
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
pe malul Lacului Leman dintr-o confuzie) înger în zori, înger în seară exilată în colțul paginii foșnind, îngînînd... Ca să-mi spui dacă sînt vie coboară frînghia de raze să pot urca spre tine treapta fiecărui rînd... Hieroglife Nu-mi trimite rînduri scrise la calculator ci hieroglife respectînd legile frunzei în cădere la trecerea trenulețului cu aburi între Vevey și Montreux în aplecări peste ele să simt încordarea de beteală urzită în trup gata de explozie ca Fîntîna arteziană a Genevei
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
celalalte după numărul versurilor și chiar al rimelor, dar toate se pot converti cu ușurință în catrene. Cioclea arată că și despre iubire se poate spune altfel, anunțînd, reținut, scabrozitățile care abia așteptau să vină și în poezia basarabeană sau trimițînd la niște practici deja existente prin alte părți și care, pentru unii, erau modele tentante: "Hai să dormim, iubito, pe podea. / Geamă bolnav de gelozie patul. Vreau să te simt intrînd sub pielea mea, / ca într-un cort unde-ți
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ca un fel de contrapondere...). Tare ar fi bine ca aici, ca și în cazul altor poeți mai tineri, să nu se adeverească, pînă la urmă, aceste cuvinte ale lui Cioran: "neavînd nimic de rostit, se specializează în rostire", ceea ce trimite la atît de cunoscuta "coada sunătoare" despre care vorbea Eminescu. Poezia lui Nicolae Leahu este într-atît de altfel, încît m-aș mira foarte mult să se fi găsit cineva care să o fi diagnosticat, toată, răspicat. Pe de o parte
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
mea neîntâmplată și umedă mereu în amnioticul ruperii. Dă-mi imnuri să aud și eu sunetul vieții și vino la mine-n lăuntru în peștera pântecului tău mult-slăvit. T: Am acoperit lampa cu plămânii mei explodați Dumnezeu era teafăr îmi trimisese mesajul pe care eu îl măream sub o lupă de rouă-femeie. N: Sunt încă suspin sunt încă sâmbure sunt încă noapte sferică. M: începusem să te termin și tocmai îți zămisleam pleoapele fiindcă acolo în mine încă mai rămăsese puțină
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
întregesc scena, până la plecarea avioanelor și încetarea alarmei. Când am revenit în restaurant, la masă se aflau și alți negustori, între care Iacob Albala, însoțit de Radu, un băiat cu vreo patru ani mai mare decât mine, ce nu trebuia trimis pe afară să verifice starea vremii. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Peste ani, când aveam să-l revăd, semăna cu taică-său ca două picături de apă. Nu doar la înfățișare, ci la întreaga ținută, ușor extravagantă, dar și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]