15,306 matches
-
partid: De ce numai spre Vest?" Dl. Mironov ne vede bând saki cu japonezii, dar nu suflă o vorbă despre vodka rusească (oare din pricina numelui pe care-l poartă?) Sau poate că pierdut în reverii galactice a uitat că există o tristă, implacabilă geografie terestră. Iar ipoteticul drum spre Asia trece pentru noi musai prin Rusia. După cum cel spre Europa trece prin Ungaria, oricât am dori noi să eliminăm de pe hartă țara lui Sebõk și Matyus! Dacă tot am ajuns la această
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
ingenuității rănite, precum delirul "unui înger nebun/ care mă urmează șontîc-șontîc". Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se petrece printr-un simulacru de mitologie: "Frumoasa mea panteră logică/ Sînt încă o ființă mitologică/ Am aripe albastre, ochi verticali și triști/ Și alergii diverse la turiști// În labirintul păcii ce se-așterne/ Iști fețe mohorîte, rele, terne,/ Roboți de stradă asmuțind secrete/ Alcovuri pentru diletanți și midinete" (Ființa mitologică). Pentru a-și sublinia procedeul, autoarea își azvîrle nu o dată deriziunea asupra
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ei că ființele umane zămislite de ei nu le semănau deloc: nu erau decît niște biete făpturi izolate, însingurate și melancolice, care reușeau să-și înstrăineze pe toți cei cu care veneau în contact, ducîndu-și traiul în niște universuri reci, triste și plictisitoare. Oamenii aceștia nu se agreeau deloc unii pe alții, fiecare găsea celuilalt pricină, fiecare se indigna din cauza metehnelor și caracterului lamentabil al celuilalt, dar nimeni nu căuta să ascundă aceste păreri și sentimente. Toată lumea spunea de la obraz tot
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
pe un pămînt cu o suprafață pînă la 50 ha, cărora nu li s-a confiscat moșia prin reforma agrară, din martie 1945, au în răstimpul acesta de așteptare, pînă la instituirea legală a paradisului comunist, o soartă și mai tristă decît aceea a muncitorilor agricoli. Aceștia din urmă cel puțin sunt exploatați, dar odată exploatați, lăsați în pace, pe cînd proprietarii sunt exploatați și în același timp torturați". Era atît de strîmtorat încît, în noiembrie 1948, deși își plătise, cu
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
sa? De incompetența, delăsarea și reacționarismul emanate de filialele gras finanțate de la buget? Duhnind a mucegai și reinventând la nesfârșit roata, prea mulți dintre cei care mănâncă o pâine caldă sub zidurile întărite ale Academiei nu reprezintă nimic altceva decât triste rămășițe ale așa-zisei "culturi și civilizații comuniste". Aceeași presă care ignoră seniorial dejecțiile basculate de ani de zile și de "România Mare", și de "Europa" și de "Atac la persoană" s-a năpustit pe Academia Română, ca și cum acolo ar fi
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
tipică la îndemînă. El a fost înalt funcționar al dictaturii, dar a servit numai aparent regimul, în realitate el era agent, el îl submina, el informa cutare țară străină și astăzi aliată, așa cum bine îi stă românului "imparțial". Slabă scuză, tristă scuză." Din 20 septembrie 1944 a semnat ciclul de articole despre situația politică a României după asasinarea lui I. Gh. Duca, înfierînd pe legionari, monarhia absolutistă a lui Carol al II-lea, despre eroarea de a-l fi eliminat pe
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
epistemologică a iubirii"? De aceea am putea reveni, ca de pe o treaptă superioară, la un înțeles filosofic al lumii. Cine știe dacă pe celălalt itinerar spiritul nu-și începe prea devreme cariera și nu rămîne închis în lumea lui, în tristul său idealism! Poate că se deschide aici o altă cale pentru filosofare...". Ceea ce demonstrează, dacă nu ne înșelăm, capacitatea, fie și latentă ori dibuitoare la începuturile afirmării sale, a celulei cerebrale românești de-a gîndi cunoașterea. Ceea ce reduce considerabil drastica
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
a ilustra o morală anume. Aceea a vieții trăită în bucurie și prietenie, fără ipocrizie și meschinărie, cu deplină încredere în capacitatea fiecăruia de a fi tolerant față de ceilalți. Pe aripile vîntului de nord își fac apariția o fetiță cam tristă interpretată de Victoire Thivisol (laureată pentru micuța Ponette) și mama ei afișînd un optimism dezarmant, Juliette Binoche, mai atașantă ca oricînd. Actrița creează o eroină deopotrivă vulnerabilă și puternică în zbuciumata ei existență de nomadă ce are menirea să perpetueze
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
aprecierea de final a unui studiu mai amplu, pe care îl regăsim și în volumul al IV-lea de Opere, apărut, în 1987, în îngrijirea d-nei Maria Simionescu și dl Alexandru George, la Editura Minerva. Într-adevăr, stranie opinie și trist diagnostic care va fi contrazis puternic de opinia publică și de tot ce este însemnat în critica literară românească timp de aproape un secol. Sîntem nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
văzut pe Brătianu. M-a lăsat să înțeleg că nu mai răspunde de nimic dacă Italia ar porni împotriva Austriei. Probabil că voi pleca într-una din zilele următoare. Voiam să vă mulțumesc că ați fost bună cu mine în trista perioadă pe care am petrecut-o în România ca ministru al Austro-Ungariei. Să-mi iau rămas bun și să vă spun că n-am cuvinte ca să vă mulțumesc încă o dată că mi-ați permis să mă aflu atît de des
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
încă un volum al cărui conținut s-a născut săptămînal în paginile României literare, cel anterior, Morsus diaboli, a apărut cu ceva timp în urmă la Cartea Românească. Dacă de obicei publicistica ambalată între coperți tari are un aer de tristă deșertăciune și de melancolie vanitoasă, tabletele lui Constantin Țoiu doar astfel își găsesc adevăratul loc. Și poate și adevăratul cititor. Titlul volumului de-acum, poate șocant, cum spune autorul în prefață, n-are a face prea mult cu vreo geografie
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Carte... ar putea fi intitulată o carte a sonetelor amare. Fiindcă amărăciunea domină în versul "poetului Câmpiei Transilvane", ajuns acum la capătul unui drum - deloc ușor - dedicat Poeziei. Oricât ar părea de ciudat, Cartea sonetelor este o carte polemică și tristă, marcând o nouă ipostază a poeziei lui Ion Horea. Balans între o autoironie, ascunzând orgoliul rănit: În versul tău cam vechi și ros de molii/ Se-ascund nevinovatele orgolii/ Care te fac să nu lași totul baltă - Tristeți ademeniri ce
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
care-o cântă cine vrea la drâmbă". Sonetele din această Carte ultimă uimesc prin capacitatea poetului de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne "paragina" (cuvânt frecvent), cu lumea. Scrise în registre diferite (de la gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
-i îndeletnicire "Cât timp în mână tot mai ții condeiul/ În tine află-ți rostul și temeiul/ Și-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului trecut impresionează aici, cât mai ales un fel de umor trist, aș spune, aproape macabru, un fel de râs printre lacrimi, datorat împrejurărilor, așa ca în Sonetul 20: Rezist și eu cum pot, să nu se vadă Puțin bătrân, puțin falit, puțin șomer, Ca-ntr-o necunoscută Iliadă Compusă după moartea
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Pavel Șușară Una dintre cele mai triste obișnuințe ale acestor locuri este încercarea promptă de anihilare a oricui îndrăznește să pună umărul la o construcție anume sau măcar să viseze mai insistent că ar putea lăsa în urmă ceva care să-i supraviețuiască în mod vizibil și definitiv
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de critici, prozatori, poeți, care umplu, parcă din obligație, sute de pagini din sutele de reviste culturale fără cititori. Analiza de mai sus poate părea tendențioasă
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
toate pozițiile asupra controversatului om de afaceri se numără CURENTUL. Această publicație a fost înființată de Sorin Ovidiu Vîntu, iar ulterior a fost cumpărată de actualul lui adversar, Mihai Iacob, care o folosește ca mitralieră împotriva fondatorului ei. Un spectacol trist, cu ziariști care trag la ordin în țintele ordonate de patron. Cronicarul nu susține că fostul propietar al Curentului ar fi o victimă a presei, dar maniera în care acest ziar se năpustește asupra lui n-are nici o legătură cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
Sublinierea îmi aparține (Ed. Humanitas): '"singurătatea mea începe la doi pași de tine" îi spune amantului său o eroină a lui Giraudoux. S-ar putea spune la fel de bine: singurătatea mea începe în brațele tale." Îmi vine să spun: cît de tristă este singurătatea mea din brațele teatrului.
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
e oricine, ci o fată care își petrece toată vremea în bibliotecă. Poate de aceea timpul, pentru ea, hélas, e trist. Dar ea a citit, într-adevăr, aproape toate cărțile (nici măcar în basme nu poți citi totul, iată încă un trist adevăr). Astfel că ea știe că poate da timpul și înapoi și înainte și-și poate alege ceasul care-i place sau măcar momentul care-i trebuie. În acest fel, două dintre personajele din Harry Potter (fata și eroul) revăd
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Craiul, tatăl lui Harap Alb. Personaj complex, ca toate cele episodice, deși E.M. Foster spune invers. Craiul e profund deziluzionat de cei doi fii mai mari, alături de care îi va fi dat să trăiască și care-l vor moșteni, probabil. Tristă perspectivă! Se va consola cu o iluzie. Că Prîslea s-a dovedit la înălțime. Dar craiul nu știe că, cel mai adesea, reușita primei încercări nu face decît să îți deschidă ochii asupra viitoarelor eșecuri și te face să joci
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Nicolae Manolescu a interpretat, în "România literară", demersul dumneavoastră ca pe un apel către Europa. Un apel adresat Uniunii Europene care va trebui să facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de speranță. Dacă lucrurile stau așa, care e speranța? T.J.: Fără îndoială, m-a înțeles perfect! Care e speranța? De partea Europei, ca România să
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
de guvernare. Ilie Lazăr, devenit membru al Delegației permanente a PNȚ și conducător al filialei ei maramureșene, se plînge, în amintirile sale, de incorectitudinea procedeelor electorale ale țării, care mergeau pînă la falsificarea și furtul urnelor. A fost o prea tristă realitate. Ceea ce nu ne explică Ilie Lazăr sînt cauzele care au dus la aceste consecințe nefaste. Realitatea este că și Constituția din 1866 și cea din 1923 aveau prevăzute o prerogativă regală. Și anume că regele numește și demite miniștrii
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate și "sincronism" cu evoluțiile la vârf pe plan mondial: jazzul și coregrafia). Dacă libertatea câștigată după 1989 n-a ameliorat, din păcate, soarta micii noastre comunități jazzistice (afectată de trista hemoragie a talentelor spre țări mai prospere), în schimb atitudinea sărbătoritului de acum a rămas consecventă: la bine, ca și la rău, el a preferat să-i încânte în primul rând pe cei între care s-a născut. Fusese un
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
care se ține după el în toate misiunile. - Așa e, preluă Logan ștafeta. Nevastă-sa moare într-un accident de mașină înainte să-nceapă acțiunea propriu-zisă a filmului. Nu arătăm nimic, fiindcă nu se face să pornim pe-o notă tristă. Una peste alta, e vorba de-un James Bond american al anilor '80, numai că totul e mult mai autentic. - Mai autentic, repetă Terry cu o voce fără inflexiuni. - Exact. Fiindcă tipul nu-și neglijează obligațiile de familie. Pricepi, mai
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
tu ești ăla care-a terminat. Ai terminat-o cu filmul aici, așa că dacă vrei să pleci... - Dacă or să se facă filmele astea ale tale, rosti Terry, străduindu-se să caute o împunsătură de rămas-bun, o să fie o zi tristă pentru cinematografie.
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]