12,312 matches
-
Te mai rog, mărită-doamnă, să te-așterni covor de gânduri! Pentru harul tău de Toamnă, să-ți pun măiestrie-n rânduri! Să te-așez la masa plină cu momente înspirate! Când sorocul o să-ți vină, Toamnă, să renaști în carte! Tristeți s-alungi din destine, când revii ca o crăiasă! Cu brațe de roade pline, du belșug în orice casă! Mie să-mi aduci ofrande, să le duc în veșnicie! Poame reci și gânduri calde să le pun în poezie! De
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
lor: Ciob, Aurel, Scânteie, Lucică, Iliuță, Chibrit. În Actul I, doar două personaje: Ciob și Scânteie. Ce ar putea să discute un ciob și o scânteie, pe malul unui lac înconjurat de trestii? Ciob, plimbându-se pe malul lacului ascultă tristețea unui copac. E bine să descifrezi limbajul arborilor. Există în piesele Anei Cristina Popescu, întotdeauna o empatie între om și natură, în asemenea măsură încât omul și vietățile sau omul și florile sau copacii, se înfrățesc, comunică, se simt unul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, Mă iei de după umeri, afară curg rafale, Iar lacrimile mele pe-obraz îmi curg șiroaie. Furtuna-și pleacă fruntea, iar soarele apare, Un curcubeu șăgalnic zâmbește luminos, Tu mă săruți sălbatic, tristețea mea dispare, Furtuna mea din suflet are-un amurg frumos... (din poeziile de debut, de la care a început totul: "Lacrimi de suflet", Editura Emma, Orăștie, 2014) Referință Bibliografică: FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
vârstă ,dar și galant.Petre nefiind un arătos,dar avea pe vino încoace ca bărbat,un fel de cuceritor ascuns sub mantia seriozități,gata să prindă orice ființă care avea garda jos. continuare... Îmi place Îmi place Ador Haha Uau! Tristețe Furie Com Referință Bibliografică: POVESTIRI NETERMINATE / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
FOST Zămislit pe-acest pământ Pentru mine de-ai fi fost, Poate-aș fi avut un nume Pe-astă lume fără rost. Dar așa trist, pribegi-voi Căutându-mi în zadar, Firul vieții mele-ascunse Prin dureri fără hotar. Și-aștepta-voi în tristețe Fericiri duse de valuri, Înecate-n ape negre Și izbite printre maluri. Și sperând prin așteptare Alerga-voi de nebună, Pe sub mari și zări de ceață Și prin nopți fără de lună. Și căta-voi doru-n codru Și în taina-i
DE-AI FI FOST de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380140_a_381469]
-
02 mai 2016. Urmașilor mei, copiii Ploaia este bucuria copiilor, Culori, mirosuri distincte, Ce semne ne aduce vara? Un ghid ilustrat al armoniilor. Fiece zi - o uimire. Posedați suntem de intuiția particularului, Infinitul ne produce greață. Cum poate vocea Kostromarului? Tristețea zorilor la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Casa ... Citește mai mult Urmașilor mei, copiii Ploaia este bucuria copiilor,Culori, mirosuri distincte,Ce semne ne aduce vara?Un ghid ilustrat al armoniilor.Fiece zi - o uimire.Posedați suntem de intuiția particularului,Infinitul ne produce greață.Cum poate vocea Kostromarului?Tristețea zorilor la execuție.A amurgului pentru un om părăsit.A amiezii pentru un om flămând.Din pânza radioului - un glas hârâit.Urmașilor mei eu nu le scriu,Nu voi pleca într-un sicriu,Umblând pe două-trei picioare,Mai știi , chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Articolele Autorului SONET IN MEMORIAM, NINA CASSIAN O veste funebră întunecă zare Și în lut ascunde cerul de sub pleoape, Să nu poată ieși din veșnică noapte, Stea ce arde-n a poeziei candoare. De ploaia ce duce regrete pe ape, Tristețea din ochi se scurge în izvoare, Când dor și iubire-n veșnicii de soare, Adulmecă muză-n nerostite șoapte. Cu rugă-nălțată, poet să se nască, Pe irișii din ochi scriu, spre neuitare, Omagiu de breaslă scriitoricească. Pe versuri, cu-a
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
Acasă > Poeme > Emoție > AM ... Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Am întrebări Și nu găsesc răspuns , Dureri , ce nu au leac , Lacrimi , ce n-or să sece,-n veac , Tristeți , ce nu au palme , Să le ia . Am binecuvântări cerești , Lumina-n suflet , Speranta-i mai presus de plâns , Iubirea-o dau durerilor , Rapuns ! În noapte-am far , credința Că maine-i zi Mai bună decât azi . în locul palmelor , Întorc
AM ... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380170_a_381499]
-
că-l jigneam în categorisire, nu mai continuasem expresia populară. -Fac și eu pe nebunu’ să nu mi se urce-n cap, c-așa sunteți voi femeile... Îi dai nas lu’ Ivan, se urcă pe divan, preciză el cu ceva tristețe sinceră-n glas. -Acum ce-ai? Bea o bere sau un pahar de vin să-ți treacă și așteaptă de la mine vești, da? mă chinuii eu să nu-mi trădez compătimirea. Bătrân afurisit, singur și necăjit! Oare ce-mi venise
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
este o realitate care se consumă în alta, superioară. A fi în timp înseamnă aci a trăi într-un prezent continuu îmbogățit de contactul cu lucrurile neschimbătoare. De aceea, timpul îl duce în mod firesc dincolo de trecător, adică în eternitate. Tristeții curgerii tuturor lucrurilor, omul îi aduce o reparație: aceea că marea trecere este un proces firesc al permanenței și că timpul se desfășoară în interiorul eternității“. Țăranul român nu cunoaște „teroarea istoriei“, absurdul existenței sau revolta în fața morții. El învinge timpul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
rareori înșelător, al tuturor senzațiilor ușoare și satisfacția unui suflet redus“. Bucuria este „starea lucrurilor de adâncime, cântecul eliberator al împlinirii“. (Ernest Bernea, „Treptele bucuriei“, 2010, 11). Ea are anumite trepte, fiindcă ține de plinătatea ființei, și nu exclude singurătatea, tristețea sau suferința. Omul se bucură pentru a fi în lume, pentru puritatea sa, pentru faptul de a fi în mijlocul celorlalți, se bucură de cunoaștere și puterea de a crea, dar mai ales de dragoste și dăruire. Bucuria, așadar, este apropierea
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MELCUL Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar de o oră, ploaia s-a oprit, Mi-a tot bătut în geam de-o săptămână, Și de tristețe, sufletul mi-i zdrențuit, Mi-i dor de tine și de razele de lună. Și ca să uit de tot, dar nu de tine, Prin parcul secular, o să mă plimb, Și tot gândindu-mă un pic la mine, Priveam tăcută, la
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "NU-MI PASĂ" "NUMAI TRISTEȚEA..." Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi pasă Nu-mi pasă ce-o să fie mâine. Trăiesc în azi și mă-nfior că pot să cânt în timp ce zbor și nu să latru
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
stâncă statuia, crudul meu destin. Cât timp acum mă simt deplin de ce să jinduiesc la încă ? Nu-mi pasă că e iarnă și că înnămețit în dânsa sunt, căci orice viscol îl înfrunt, de-o vreme,fără nicio frică. Numai tristețea... Altar de plumb, arhangheli de carton, tămâie risipită în mirare unde e viu isonul monoton ce sângeră în sfeșnice și doare. Nu am crezut, dar astăzi cred febril că arcuirea gândului e-o strună care vibrând în tristul inutil de-
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
-ncerc mereu să aflu rost spre a putea sfârși a mea poveste. Nu mă-nspăimântă cerul plumburiu și plin de cicatrici ce mă apasă, știind că încă nu e prea târziu ca-n al lui zbucium să mă simt acasă. Numai tristețea că n-am reușit să-i fiu menirii mele pe măsură în inimă-mi s-a-nfipt ca un cuțit și râde de a sângelui tortură. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu-mi pasă Numai tristețea... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
lui zbucium să mă simt acasă. Numai tristețea că n-am reușit să-i fiu menirii mele pe măsură în inimă-mi s-a-nfipt ca un cuțit și râde de a sângelui tortură. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu-mi pasă Numai tristețea... Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Stări lăuntrice Fratelui Iacob Părinte ,de-aș privi-n lăuntrul meu, nu aș descoperi decât tăceri, ce mi-au răsărit în dimineți, când omul meu duhovnicesc,trăia doar din tristeți. Părinte ,de îmi dai un gând , prin care să trăiesc oricând, ți-aș da tot cântul meu arzând, prin care mă trezesc mereu plângând. Și ți-aș tot spune,ce știu eu, și te-aș ruga mereu,mereu... să mă
STĂRI LĂUNTRICE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380279_a_381608]
-
de ardezie, pe hârtie ori, mai nou, pe vreun suport electronic... Jucând, aproape galeș, inocența travaliului de creație literară ce n-ar putea stârni interesul semenilor, autoarea se întreabă: ,, Apoi, ce nevoie ar avea oamenii de câteva pagini scrise la tristețe sau la bucurie? Cine mai este, acum, interesat de sentimente? Cine ar mai înțelege o amintire sau o dorință?”. Aceste trei întrebări, cu vagă tentă retorică, sunt urmate, instantaneu, de un avertisment dezarmant privind codul narativ al romanului ce tocmai
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în care îl spui, poate să rănească și rana ceea nu se mai vindecă, doar se cicatrizează. Un cuvânt spus negativ, un gând negativ, lucrul acesta se înmagazinează în pereții casei. Și pentru că m-ai întrebat de oraș, se simte tristețea oamenilor în aer. Am venit de la București și m-am gândit: Doamne, am să merg acolo și o să văd atâția oameni care luptă pentru ceea ce suntem noi, pentru rădăcinile noastre, pentru sensibilitatea fantastică a românului, pentru intuiția lui. Și m-
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
a făcut cinstea să-l numească prietenul său și „un om minunat”; sau cu Alina Fernandez, fiica lui Fidel Castro și a actriței Natalia Revuelta, o femeie superbă, cu chip angelic, dar cu ochii plini de o adâncă și permanentă tristețe, cu care, în timp ce o ducea la aeroportul de unde urma să plece la Paris, a avut o lungă și interesantă conversație ca între „doi îndrăgostiți de libertate”. Și lista întâlnirilor continuă. Unele au fost frumoase și mișcătoare, precum cea cu un
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
alții. Sau să te cantonezi o viată întreagă într-un limbaj formal și cromatic, învațat pe dinafară de la un maestru. Sigur că există o responsabilitate a creatorului ”pamântean”, de a aduce bucurie și liniște sufletească acolo unde există durere și tristețe, de a fi un deschizător de drum în creația modernă și postmodernă, să încerce să inoveze, chiar și atunci când opera acestuia este în “vârful piramidei”. Pentru acest lucru trebuie să fii un “spirit puternic”. Arta are un rol major în
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
singur pe lume”, din tabloul lui Löwendal, trecând pe drum pe lângă casa noastră. Puțin mai la vale locuia mamă-sa, adică se afla locul unde într-o zi, pe semne rece de toamnă, l-a observat pictorul, rămânând fascinat de tristețea din ochii copilului. N-ar fi știut de povestea impresionantă a tatălui lor nici feciorii, ajunși astăzi oameni împliniți, dacă nu o scotea la lumină arhivista Lidia Huțcal, destăinuind-o în mod firesc mai întâi soțului ei, jurnalistului Mihai Huțcal
FIRUL ARIADNEI A READUS PITORESCUL ŢĂRANULUI ROMÂN LA CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/94207_a_95499]
-
tot am ajuns cu discuția la public, voi menționa aici că la premiera de la Teatrul ,,Al. Davila’’ din Pitești, din 5 aprilie 2014, o sală arhiplină de spectatori a participat cu minte și spirit, cu multă atenție, cu bucurie și tristețe, cu emoție, râs în hohote, dar și cu lacrimi la jocul actorilor. Spectatori și actori erau cu sufletul pe scenă, jucându-și fiecare rolul nedisimulat. Reușita actorilor, faptul că întreaga echipă a dat din prea plinul ființei ei s-a
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]