1,309 matches
-
ordonă Joy. Hai să începem antrenamentul. Repetă după mine: „Oh, Marcus! Marcus!“ În dimineața următoare, când Ashling ajunse la muncă, Lisa o chemă la ea. Hei, ghici cine m-a sunat aseară? Ashling se uită la expresia combativă, competitivă și triumfătoare a Lisei, care îi aprindea ochii gri. —Marcus Valentine? Cine altcineva putea fi? —Exact, aprobă Lisa. Marcus Valentine. —A, da? spuse Ashling, punând îndrăzneață o mână în șold. Pentru că m-a sunat și pe mine. Lisa rămase cu gura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini, se plimbau înainte și înapoi, odată cu pantoful lui Clodagh, parcă hipnotizați. Numărul lui Ted a avut un succes răsunător și, când s-a întors la masă, triumfător, Ashling a privit cum Clodagh l-a mângâiat pe umăr și i-a spus: — Ai fost minunat! Peste puțin timp, Ashling a văzut-o pe Clodagh zâmbindu-i lui Jack Devine, lăsând vârful limbii să îi iasă printre dinți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe care o primeai când Îți făceai poză la școală. Aproape i-o aruncă În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu liftul spre parter. — Henderson termină la nouă treizeci. La nouă cincizeci e pe bandă, schimbată și gata să plece acasă. La zece și jumătate e iar În uniformă, părăsind clădirea. Watson deschise gura, dar Logan continuă, pe un ton triumfător. Noi căutam pe cineva plin de sânge. Doamna Henderson doar s-a schimbat și-a ieșit de-acolo ca și cum nu s-ar fi-ntâmplat nimic niciodată. Luară doi polițiști din echipa de căutare și telefonară la bază. Inspectorul Insch nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iscate și ele din tăcere, din singurătate, din durere - îi dădea un fel de invulnerabilitate lucidă. Marea Conversație dincolo de moarte, de milenii, de distanțe îl prindea și pe el. În casa sinistră a Liviei, nimeni nu-și închipuia cât de triumfătoare și de neoprit era evadarea lui. Paznicii îi vorbeau Liviei despre stupiditatea lui încăpățânată, obtuză, iar el se gândea că Augustus domnise vreme de cincizeci de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mică insulă, ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea cu o nerușinare triumfătoare; când doica îi întrebă binevoitoare ce voiau să mănânce la prânz, Claudilla încetă deodată să râdă, o privi pierdută pe doică, își apăsă pieptul cu mâna și spuse că-i era greață. Doica se apropie în grabă și, prudentă, acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceva din care soarele smulgea reflexe de aur. În răstimpuri, scânteierile deveneau orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului cu flori acvatice pe care Augustus le adusese din Aegyptus, Euthymius făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familie a Pisonilor voia s-o recunoască drept soție așa cum un soldat alege o târfă de la bordelul din castru; iar ea, ca o târfă adevărată, cu experiență“, sublinie, „l-a urmat și, pe când străbăteau sălile de primire, cu un exhibiționism triumfător, a lăsat să-i alunece tunica de pe umăr, și toți au văzut splendoarea sânului ei; iar Împăratul a dus-o așa, pe jumătate dezbrăcată, într-o cameră și i-a dat afară pe toți, trântind ușa“. Unii istorici au scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care i-l provocase acea descoperire, se trase înapoi și declară: — Cine a trădat o dată nu se poate abține să nu trădeze și a doua oară... Stătea în picioare în fața Împăratului cu un repect hieratic, inflexibil. Se gândea însă, triumfător, că Împăratul era singur și că numai el îi rămânea alături. Puse foaia pe masă. Împăratul lăsă să treacă mai multe zile fără să pomenească despre acea întâmplare. Mesajul fu închis într-un scrin. Frumoasa lună mai tocmai se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prezent și insurmontabil al germanilor. Se gândi că era bine apărat, încercă să se liniștească. Aproape în aceeași clipă, un tânăr, nepotul senatorului Valerius Asiaticus, se ivi pe neașteptate în grupul conjuraților prinși într-o discuție aprinsă și îi anunță triumfător, cu ochi strălucitori, că tribunul Domitius Corbulo, „fratele Miloniei, saga, vrăjitoarea blestemată, stăpânul Romei datorită priceperii ei la pat“, fusese nevoit să plece pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O dimineață de ianuarie Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mine și luptam cu deosebit avânt. Apoi a urmat nedreptatea, imposibilitatea de a mă antrena pe teren mai mare, alungarea mea la coadă, Îndepărtarea din lotul R.P.R. Atunci am avut o strângere de inimă, am privit În jur la dușmanii triumfători, apoi am oftat (asta n-am auzit-o Însă decât eu) și am Început să mă antrenez mai departe În cele mai proaste condiții. Mândria mea era jignită, nu mai puteam face nimic, eram Învinsă. Atunci, am hotărât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
masa unde erau așezate pozele făcute de Sachs urmelor de pantofi. Ce ai zice de niște dovezi? După un moment de examinare a urmelor lăsate de atacator și a celor descoperite în hol, continuă: - Pantofii. - Sunt aceiași? - Exact, spuse Rhyme triumfător. Ecco, mărimea 43. - Iisuse! murmură Sellitto. - Bine, deci ce avem? vorbi din nou Rhyme. Un criminal care arată de 50 de ani, statură medie, fără barbă și două degete deformate. Probabil are și cazier, de vreme ce își ascunde cu atâta grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai sus. - S-a văzut legătura? - Dacă nu s-ar fi văzut legătura, se enervă el, de ce aș mai fi zis să ridici mai mult arătătorul? Încă o dată. Fșșșș... batistele se separară și fluturară prin aer precum steagurile unei armate triumfătoare. - Ah, spuse Balzac. O încuviințare aproape imperceptibilă. Nu fusese tocmai o laudă, însă Kara învățase sistemul de comunicare prin „Ah” al lui Balzac. O dată izbăvită, se îndreptă către caietul de intrări pentru a inventaria marfa sosita vineri după-amiaza. Balzac se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu răvaș? Ea zâmbi. - Am inventat-o eu. Dar sună bine, nu crezi? Îți dau voie să o folosești în noua ta carte. - Eu nu scriu cărți despre martori. Scriu despre dovezi, spuse el simțindu-se pentru a doua oară triumfător. - Bine. Cum ți-ai dat seama că mai e cineva în cameră? Ai auzit vreun zgomot suspect? - Nu, am simțit o adiere pe obraz. Am crezut că e de la aerul condiționat la început. Dar era el. Suflându-mi aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-meu moare de ciudă că par a fi născut și educat în America. Emmy clătina din cap încercând să prelucreze toate aceste informații. Sau mai degrabă să facă o listă cu toate detaliile astfel încât e-mailul pe care îl va trimite triumfătoare fetelor în seara aceea să fie beton. — Ce-ai zice de ceva puțin mai tare? întrebă Paul. S-ar putea să ai nevoie după ce m-ai ascultat vorbind atâta despre mine. — La ce te gândești? replică ea privindu-l lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să mai continue căutarea, fetele s-au întors la limba de asfalt pe care stătuseră mai devreme, o porțiune care ar fi putut fi trotuar, pistă de aterizare sau parcare. Tocmai se prăbușiseră epuizate pe geamantanul Adrianei când aceasta apăru triumfătoare, ținând în mână o sacoșă de plastic, și se trânti alături. Emmy îi luă sacoșa din mâini. În viața mea n-am avut atâta nevoie de apă. Te implor, spune-mi că ai cumpărat mai multe sticle. În sacoșă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o destrăbălată care e dispusă la orice. Sunt o tipă absolut comună căreia îi place să agațe, dar care mai degrabă ar cunoaște pe cineva care să-i placă decât să aibă o escapadă ieftină cu un necunoscut. Adriana zâmbi triumfătoare. — Asta, scumpa mea prietenă, este problema ta. — Nu e nicio problemă, interveni Leigh fără să deschidă ochii. Așa e ea. Nu toată lumea poate avea escapade. Adriana scoase un oftat lung de frustrare. — Fetelor, în primul rând, “escapadele” sunt pentru amărâții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un vis. — Vrei să te Întorci În lagăr, Jim...? — Trebuie să fim pregătiți, Basie. CÎnd vin americanii? Pentru prima oară, Basie părea că nu are răspuns. Zăcea sprijinit de traversele de lemn, apoi arătă spre nord și scoase un fluierat triumfător. La zece kilometri mai departe, pe suprafața sumbră a rîului, catargele luminate de soare și suprastructurile unui crucișător american Își luară locul lîngă blocurile de birouri și hoteluri de pe Bund În Shanghai. 40 Aviatorii căzuți Toată dimineața, sunetul focului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se joace cu Fima, ca să nu se simtă atât de singur. Din păcate participa și el la jocurile lor, iar când se lăsa furat de acestea, deși din motive pedagogice era decis să piardă, Își uita bunele intenții și jubila triumfător când reușea să-i Învingă pe toți. Îi cumpără biroul mare pe care Fima Îl mai folosea și azi. Fie vară, fie iarnă Îl obliga să poarte haine mult prea groase. În toți acești ani un samovar electric nu Înceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În cazul ăsta voi continua să caut pentru tine un alt zugrav, unul evreu, cușer. Fără nici o urmă de exploatare colonialistă. Dacă a mai rămas cumva În țara nostră măcar un singur asemenea model de perfecțiune! —Chiar așa! sări Fima triumfător, cu o bucurie sălbatică. În toată țara asta nenorocită n-a mai rămas picior de zidar evreu. Sau sanitar. Sau grădinar. Asta au făcut Teritoriile din visul vostru sionist! Arabii ne construiesc țara, iar noi stăm și Înfulecăm balene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi ne ciondăneam în legătură cu cadourile, Danny scotocea căutând jocul. Ieși purtându-l triumfător ca pe un steag al regimentului inamic. Nu ar fi mai bine să plec eu acasă și să rămâneți voi doi singuri? am sugerat înainte ca Maria să sugereze ceva mai puțin diplomatic. Dar Danny era hotărât. — Nu, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dădusem seama cât de bolnavă sunt și nu aș fi pus în gură nici măcar o alună, dar nu aveam de gând s-o las pe femeia asta să mă învingă pe toate planurile. Eu voi lua toad-in-the-whole, i-am comunicat triumfătoare chelneriței. Ed îmi spusese că asta e specialitatea casei. — Cu cartofi prăjiți, morcovi și mazăre. Rachel strânse din buze ușor. De invidie? — Doar o salată verde pentru mine, vă rog. Ed își ridică privirea din meniu. Am remarcat că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o telegramă care urma să Îi fie expediată lui Alice la prima oră a dimineții, așa cum Îi promisese. Pentru prima dată, șirul de cuvinte și propoziții nu tocmai corecte din punct de vedere gramatical părea justificat retoric. Scrise: „SUCCES MAGNIFIC TRIUMFĂTOR FĂRĂ REZERVE FELICITĂRI UNIVERSALE MARI OVAȚII PENTRU AUTOR VIITOR MĂREȚ PENTRU PIESĂ COMPTONII STRĂLUCIȚI ȘI JOCUL LUI ADMIRABIL SCRIU HENRY“. Rezuma perfect sentimentele sale față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la Wolverhampton, unde era programată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiecare fază din evoluția piesei până la producția scenică, rezonând la speranțele și neliniștile lui volatile. După cum Îi promisese În telegramă, Îi trimise, ei și lui Katharine, o scrisoare ceva mai lungă Înainte de a pleca din Southport, cu detalii de la premiera triumfătoare, un prim episod din relatarea completă care avea să urmeze la Întoarcerea la Londra. Aceasta În parte pentru a preveni gelozia pe care Alice ar fi putut-o simți pentru că Fenimore avea să fie prima care să audă din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]