4,590 matches
-
hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Romă, se află inscripția: „instinctu divinitatis” = „prin inspirație divină”, ce descoperă cum a fost câștigată victoria asupra lui Maxentiu. Cea mai însemnată realizare a împăratului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin
21 mai – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena [Corola-blog/BlogPost/93414_a_94706]
-
despre marea criză a civilizației în care „...toate tradițiile sunt uzate, toate credințele sunt tocite” și concluziona cu existența unei disoluții ce culminează în „.. cea mai înfricoșătoare clipă din existența societății umane” în care au ieșit la suprafață „...prostituția conștiințelor, triumful mediocrității, amestecul dintre adevăr și falsitate, comerțul cu principii, josnicia pasiunilor, delăsarea moravurilor...” Nu cumva aici sună ceva, pentru noi, cunoscut? Mult mai aproape de timpurile noastre, Theodor W. Adorno aduce în discuție așa-numita industrie culturală, considerând că Educația (Bildung
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
ori, Și-au obosit. Mona lisa este în doliu, Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre, Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu, E trist,tăcut și-abătut, Turnul Eiffel s-a aplecat, În semn de omagiu, Arcul de Triumf e pregătit de paradă, Să treacă pe sub el îngerii, Întreaga Franța e-n doliu acum. E frig peste tot si închis, Străzile-s goale și-s triste, E multă durere și-s lacrimi, La Paris se moare encore, Pour la
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
ori,Și-au obosit.Mona lisa este în doliu,Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre,Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu,E trist,tăcut și-abătut,Turnul Eiffel s-a aplecat,În semn de omagiu,Arcul de Triumf e pregătit de paradă,Să treacă pe sub el îngerii,Întreaga Franța e-n doliu acum.E frig peste tot si închis,Străzile-s goale și-s triste, E multă durere și-s lacrimi,La Paris se moare encore,Pour la
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
ultimul meu spectacol. Bătrân și nefolositor, trebuie să dispar. Ceva mi-a fost mereu potrivnic; un păienjeniș de evenimente, de forțe. Și firea mea, desigur: incompatibil cu mine însumi, mi-am pregătit îndelung eșecul. Încerc să-l transform într-un triumf. Când am venit în Stațiune, după primul spectacol am fost purtat pe brațe. Jucasem rolul lui Mefisto, eram tânăr. Publicul m-a găsit diabolic: cred că, mai degrabă, era înclinația sa spre malefic. După reprezentație, am fost bătut cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-și poate lăsa concetățenii neajutorați; și el simte că nu e lucru curat la mijloc. Uneori, își spune că e doar o întâmplare. O lună proastă pentru toată lumea. În replică, întreaga suflare se va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune. (CRONICĂ INFAMĂ, Eldoradoă FILOZOFUL. Cred că am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la începutul evenimentelor; se vorbește că o făcuseră chiar mai dinainte. Trădaseră, adică. Caravella, scăpată ca prin minune de pârjolul de la Pensiune, a fost, mai întâi, iertată. Ba și dusă, într-un triumf șugubăț, până-n centrul Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a dovedit pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
informațiile picătură cu picătură, spre a-și păstra un avantaj asupra lui. — Așa e. Numai că ideea noastră era inițial foarte diferită. Eu am văzut schița acestei idei, În carbon, pe perete, trasată de un elev al lui Cimabue: un triumf de plante și animale, un Arbor vitae În maniera aceluia, magnific, din bazilica de la Otranto, jos În Regat. — Și ce s-a Întâmplat, mai apoi? — Meșterul a cerut și a obținut să poată schimba subiectul cu un altul, ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mele: o prietenie puternică e cea mai bună merinde pentru un surghiunit. Priorul deveni rigid. — Erai și dumneata la San Piero, la idele lui iunie? Dar când ai sosit În oraș? — De trei zile. Taman la vreme ca să asist la triumful dumitale. Taman la vreme ca să ca să fii de față În noaptea crimei, se gândi Dante scrutându-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din mercenarii francezi ai cardinalului. Dante se aplecă Încetișor, Îndoindu-și genunchiul, până când ajunse În dreptul feței sale mari și urâte. — Anunță-mă de Îndată cardinalului dumitale! Prin reaua voință și prin lenea dumitale Întârzii o misiune de care pot atârna triumful justiției și relațiile dintre patrimoniul Sfântului Petru și nobila Comună a Florenței. Vei fi spânzurat, dumneata și ticăloșii care Îți fac cortegiu, atunci când... — Du-te și te fute, messere, Îl Întrerupse celălalt fără măcar să dea semne că se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
condițiile În care corpurile cerești nu ar fi zei, așa cum a crezut Înțelepciunea antică, ele au cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
omul acela Îi Întorsese spatele și se Îndepărta pe cărarea stelelor desenate, spre cai. La capătul de sus al scării apăruse o femeie ce părea să Îl aștepte. Abia ieșită din adolescență, cu părul lung și despletit pe frunte. Un triumf de cârlionți Întunecați care se Întindea peste umeri, Încadrând o față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apariția vieții și a omului pe Terra”, și nu crearea Universului și apariția vieții În general. Elucidarea ultimei chestiuni este sau măcar pare - deocamdată, cel puțin - imposibilă. Stephen Hawking a spus prin `70 că răspunsul la aceste Întrebări ar reprezenta triumful suprem al rațiunii umane, pentru că ar echivala cu decodificarea gândirii lui Dumnezeu. În ceea ce privește Pământul, lucrurile sunt ceva mai simple. Ca toate lucrurile simple Însă, par șocante și uimitoare. Vă avertizez că ceea ce urmează nu este science fiction: vă vorbește, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
puștiului de la Mieza, cel care Îl uimise cu ascuțimea minții și cu gândirea sa proaspătă, adâncă și Îndrăzneață, se vădea acum, la apropierea maturității, Împlinit, puternic și vizionar, demn de un ales al destinului. Aristotel a Înțeles că, dacă prin triumfurile sale militare, Alexandru intrase imperial În rândul eroilor, prin codul de legi pe care voia să-l dăruiască lumii, el putea deveni nemuritor, asemenea zeilor. În cei doi ani petrecuți la Babilon, regele macedonean nu se ocupase, așadar, doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și adevărul existenței În sine și pentru sine a tuturora și a fiecăruia În parte... omul social, animalul politic a Învins omul natural... biruință tristă și costistitoare... nimeni nu vrea să vadă cât de scump plătim această victorie inutilă, acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți nemuririi, aveau legământ cu eternitatea și se măsurau cu nesfârșitul; după ce s-a supărat pe ingratitudinea, neascultarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai și tu un oarecare merit, poftim... Unul mic și neînsemnat, măi, dragă, dar decât nimic, mai bine ceva, acolo, cât de cât... Am lăsat-o să-și consume jubilația până la capăt. Era, În fond, clipa ei de grație, de triumf și avea toată Îndreptățirea s-o prelungească oricât și oricum. - Îmi dai un pup dacă-ți spun secretul? m-a Întrebat ghidușă și (mi s-a părut mie?) provocatoare. Am afectat sobrietatea, așa cerea momentul: - Detest... ba nu, urăsc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
anterior, dacă ești drăguț... - Este: L... - Și antepenultima? - E... Pe urmă X, A, N, D... Ei, drăcie!... - „Schimbă ordinea!”, nu era asta deviza? Chiar tu, Brutus, descoperitorul ei, ai uitat-o? Nu e frumos... continua Eveline să-și savureze ludic triumful. Am rămas bouche bée. Așadar, infernala, misterioasa parolă era ALEXANDRU CEL MARE. Mai simplu decât așa nu se putea. Și nici mai neașteptat, dacă te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Se cunoaște astfel cazul unui anume Giuseppe di Capadocia care în 1627 a reușit să privească la 7 mile pe o vreme câinească, zărind catargul vasului trimis acolo ca punct de reper. Drept răsplată, autoritățile venețiene l-au purtat în triumf într-o gondolă, iar pleoapa ochiului stâng, cu care zicea Giuseppe că vede mai bine, i-a fost vopsită cu o peliculă fină de aur, el fiind numit totodată pe viață în postul de observator din turn al corăbiilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
singura mea operă literară demnă de a fi luată în seamă și care, poate, cu puțin noroc, va continua să existe după moartea mea. Când unui scriitor îi iese ceva bine, nu trebuie să se mai deranjeze să-și analizeze triumful nici să încerce să aplice aceeași formulă, căutând un nou succes pe un drum deja bătătorit, deoarece riscă să se repete, iar cititorul își dă seama imediat și îl respinge. Din aceste motive, niciodată nu mi-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
caz norocul este cel ce hotărăște rezultatul, de aceea victoria înseamnă vreun merit. Prin urmare, un adevărat inmouchar tuareg trebuie să-i înfrunte doar pe cei mai puternici decât el; în felul acesta se poate simți pe drept mândru de triumful său“. Chiar dacă din acele simple cuvinte reieșea că imohagii se considerau superiori celorlalți oameni, Gacel Sayah locuise destul timp într-un oraș mare ca să știe că tot ceea ce-i spusese tatăl său se putea aplica în vremurile când oamenii luptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
leneș și grațios ca deschiderea unei corole uriașe, filmată cu Încetinitorul. Și toate acele denumiri tehnice, toate acele arabescuri și glissade-uri și attitude-uri și battemante-uri se Încărcau de substanță, deveneau muzică și poezie, deveneau Însăși forma de a fi a triumfului. E băiatul meu, spuneam În gînd, e băiatul meu, și-i simțeam mișcările În viscerele mele ca atunci cînd Îl purtam Încă În pîntec. Cum de mi-am expulzat din uter fătul la asemenea depărtare? Chipul nu i-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ba chiar singurul câștigător posibil, întrucât ceilalți se zbăteau la o distanță respectabilă în clasament, undeva la câteva sute de puncte distanță. Numai că, din nefericire, acesta avu, după cum li se păru tuturor, un comportament absolut nedemn de un asemenea triumf, înșfăcând premiul și dispărând pur și simplu fără o vorbă în taxiul ce-l ducea spre Pământ. Bietul Ionescu rămase astfel neconsolat, întrucât spera să se aleagă măcar cu un număr de telefon de-al elvețianului în vederea unei fructuoase colaborări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și cum trebuie acționat asupra lui. Nu-i un lucru imposibil: Istoria respectă niște legi care, odată cunoscute, ne permit s-o prevedem și s-o orientăm. Situația e limpede: forțele pieței au luat planeta în stăpânire. Ultima expresie a triumfului individualismului, acest marș victorios al banului explică esența celor mai recente convulsii ale Istoriei: pentru a o accelera, refuza sau stăpâni. Dacă această evoluție va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
evrei izgoniți din Spania îunul dintre descendenții acestora, Baruch Spinoza, îndrăznește pe la 1650 să-și imagineze o lume în care Dumnezeu se identifică cu Natura, fără să impună vreo morală oamenilor, singuri și liberi). Restul lumii asistă fascinată la acest triumf, care va dura aproape două secole: va fi cea mai longevivă formă comercială din toate timpurile. Totuși, descriind această perioadă, cărțile de istorie vorbesc mai mult despre soarta monarhilor decât despre cea a bogățiilor. în 1644, Imperiul de Mijloc continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]