1,190 matches
-
așteaptă în fiecare seară. Hai s-o facem ca la șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la ușă. Acasă. Acasă, că i-o trecut vremea de mers la fete - a răspuns inginerul, bucuros
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul a plătit o sumă mare ca să mă scoată din trupă. Dar când luna se îngroapă în troienele adânci de nori, gândurile mele lucrează din nou. Credeam că am aruncat o privire, că am auzit o măsură, că mi-am atins visul, dar... Stau trează în vechiul meu pat, încercând să-mi dau seama încotro s-o apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
imaginea se îndepărtă de ea, ostilă. Pe porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară dreaptă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acră. Apoi mama, Într-un târziu: Uneori mă simt atât de singură, atât de singură pe lumea asta. Trece timpul și se face seară și este abia una mie nouă sute cincizeci și doi. Tancurile năpustite pe străzi. Luptându-se cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un onomaturg? Da, da, cel care ar putea da titlul piesei și al spectacolului. Fiindcă mulți autori de teatru, ori directori de instituții artistice, nu se pricep să atragă lumea prin afiș. CÎnd e cazul. Că la „neatractivele” Macbeth, ori Troienele nu mai e... „Actoria ca răzbunare!” - citesc undeva. Cum nu?! Ai vrut să fii rege și n-ai reușit : te răzbuni, pe scenă! Ai vrut să fii candid și nu ți-a ieșit : ești plauzibil În luminile rampei. Dorești să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din București, secția Limba Franceză. Este o fire sensibilă, plină de viață și mereu în căutarea prieteniilor și a faptelor bune. A publicat două romane: - Țărmul - Mereu lângă tine *** Trăsura s-a oprit în fața unei case boierești puternic luminată. Prin troianul de zăpadă un bărbat frumos a ieșit din curte și a alergat să dea o mână de ajutor moașei să coboare, apoi a însoțit-o în dormitor, unde a lăsat-o plin de speranță. Era ajunul Crăciunului. Un vânt năprasnic
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
s-ar fi întâmplat nimic. Unii medici taie părțile degerate ale corpului pacientului, refuzând binefacerile acestor legume. În copilărie, am asistat la tratamentul aplicat de părinții mei, la picioarele degerate ale surori mele. Era o iarnă geroasă cu viscol și troiene mari de zăpadă. Sora mea era elevă la un Liceu, într-un oraș din nordul Moldovei, și stătea la internatul Liceului. Din cauza viscolului, s-a hotărât suspendarea cursurilor la Liceu. Elevii din internat au fost trimiși acasă. Elevii au pornit
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Moldovei, și stătea la internatul Liceului. Din cauza viscolului, s-a hotărât suspendarea cursurilor la Liceu. Elevii din internat au fost trimiși acasă. Elevii au pornit spre casă pe jos, deoarece nu puteau circula mașinile (cursa auto) din cauza viscolului și a troienelor. Sora mea avea de parcurs 15 km până acasă. Până la prima localitate rurală, de pe traseu, surorii mele i-au digerat labele picioarelor. Acolo, tatăl unei colege de-a ei, s-a îndurat de ea, a pus caii la sanie și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
automatul pe umăr. Afară, pentru câteva clipe, privește cerul negru ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele ca să le ducă, dezordonat, în altă parte. Își ridică gulerul și învăluit în aburii propriei lui respirații, pornește fără grabă. Pe albul metalic al zăpezii, umbra lui alunecă lin ca într-o oglindă, "Nu e tocmai vremea potrivită pentru reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
hotărăște pe Marius. Vine la timpul cel mai potrivit și în avantajul lui. Dă ordin de înaintare. Într-o tăcere absolută, soldații pornesc unul câte unul, pas cu pas, mai mult pe dibuite. Vântul răscolește sălbatic zăpada, o adună în troiene înalte ce îngreunează și mai mult pașii. Parcă au cărămizi în locul bocancilor. Condus mai mult de propriul instinct, locotenentul înaintează prin întuneric măcinat de spaimă. "Dă Doamne să nu rătăcim drumul! Și să nu dăm peste mine!". Amândouă situațiile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Am urmărit-o cu privirea până s-a pierdut în albul imaculat al mării de zăpadă. Am mers în neștire spre apus, prin zăpada aceea prăfoasă. Cât am mers? Nu știu, se făcuse seara și eu eram tot în imensitatea troienelor. Nicio mișcare, nici un punct de reper, zăpadă și iar zăpadă. Eram ostenit de moarte. Pufoaiaca de pe mine era călduroasă, iar în căptușeala ei aveam mii de ruble. Pantalonii erau din stofă groasă de lână, iar bocancii din piele și talpă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mă învățase să beau tării. Am dormit ca un prunc până a doua zi. Cu forțele împrospătate, vedeam viața ceva mai în roz. Mi-am spus că mergând așa, mereu spre Nistru, trebuia să reușesc. Am mers mereu prin imensitatea troienelor. Cât n-am dat peste așezări omenești, mergeam zi și noapte, până când, frânt de oboseală, mă culcușeam în omăt. Când au început să apară izbele oamenilor, mergeam numai noaptea. Mă opream pe la marginea satelor, de frica autorităților. Mă făceam că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și atunci “Cruce albă de mesteacăn”, această melodie tristă n-o va mai cânta nimeni, sau poate undele baritonale ale cântecului ce-ți aparțin vor ajunge la alte lumi care încă nu s-au născut. ... Era o iarnă grea, cu troiene și viscol. O haită de lupi, vreo treizeci și patru, foarte flămânzi, căutau o pradă. Prada, deocamdată, nu exista în marea de zăpadă. Deodată, au zărit în depărtare un punct negru care, încet-încet se apropia. Era o sanie trasă de niște câini
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fată). Doamna Ecaterina, după cât am cunoscut-o, doar vreun an, avea maniere elegante la vârsta ei de 87 de ani și atunci, în iarna anului 1975-76, iarnă veselă întâi, cu fulgii ei zglobii, bucuria copiiilor, dar mai apoi strașnică prin troienele depuse pretutindeni. Pe bătrână am asemuit-o cu o bunicuță care stă lângă un cuptor imaginar și împletește ciorapi de lână care vor fi foarte buni la iarnă. „Bunica”, așa i-am spus, fără să mai șovăi, căci eram foarte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite cu diamante. Omul legii și-aduse aminte de copilărie. Ca ș-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mine nu era decât mariana, care lega articolele în dosare, într-un fel de arhivă în care nu căuta nimeni niciodată. Băteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam în fața hârtiei, căutând zadarnic în pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele încurcate într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În mod grosolan Încât nu se mai știa care-i adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În plină iarnă, cu geruri cumplite și troiene masive de zăpadă, li se dăduse niște bocanci ce În realitate nu erau altceva decât un fel Îngrămădire de petice, fără șireturi, desperechiați În timp ce pingelele erau făcute ferfeliță, ce făcea dovada a fi martori a zecilor de mii arestați aruncați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe rânduri de patru, urmând ca cei din mijlocul coloanei să poată merge pe poteca deja existentă În timp ce restul...! În această situație, cortegiul arestaților nu mai putea mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se știa cine-i călăul și cine-i osânditul În timp ce Tony Pavone, Își imagină „Infernul” lui Dante*, socotindu-l Apă de Ploaie - față de canoanele la care erau expuși oamenii fiind omorâți Înainte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în brațe, fecundate și lovite 177 în noaptea aceea incertă mă înnebunea de excitație. Ieri seară n-am mai putut suporta și am ieșit din cameră, doar în pulovăr și cu papucii-n picioare. Am coborât zgribulit treptele scării printre troienele de zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de penumbră. Singura lucire metalică, unsuroasă, rembrandtiană, venea de la marginea unei mari tăvi de aramă de pe măsuță. Am ieșit în stradă și, cu toate ca era aproape douăsprezece noaptea, am mers pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice ale mașinilor de deszăpezire; în farurile lor orbitoare, albastre, zăpada cădea și cădea, părând că vrea să acopere odată lumea. Mănușile mi se udaseră și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când am ajuns în dreptul ei și când, dând s-o depășesc, m-am cufundat într-un troian de zăpadă, fata s-a uitat spre mine, privirile noastre s-au întâlnit și și-au zâmbit. Unde să găsești gravitatea și puterea de a trece înainte fără un cuvânt când cineva îți zâmbește și cum să nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prin munții întroieniți am ajuns o dată cu seara în fața liniilor de apărare inamice, și profitând de întuneric ne am infiltrat printre tancuri, baterii de artilerie, blindate și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
despre naziști și despre mine. Dacă m-aș fi născut în Germania, bănuiesc că aș fi fost și eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș fi lăsat pe morți să zacă sub troiene din care să li se vadă doar încălțările, că m-aș fi încălzit cu virtutea ascunsă a cugetului meu. Așa merg lucrurile. Acum că stau și mă gândesc, această povestire mai are încă o morală evidentă: Când ai murit, mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fiecare văgăună, se cuibărește câte un cătun. Casele cu acoperișul țuguiat din paie bătute ca o pâslă evocă perfect o lume neolitică. Intru în vorbă cu Vasile Băișan, care lucrează la Baia de Arieș, peste munte. Sâmbăta vine acasă prin troiene. Mai îndoaie crengi, pune semne prin tufe ca să nu rătăcească drumul. Unchiul Călin a pierdut semnele prin noiembrie. - L-au căutat și cu armata și n-au găsit nimic... L-au mâncat lupii, cine știe... «Dacia» cu telemea La Primărie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]