1,293 matches
-
s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi ; o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
hainele. Vânzătorii ambulanți veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ce se făceau vinovate de depresiile și postdepresiile ce îi traversau viața, se hotărî să aștearnă un roman în versuri, romanul vieții ei, romanul cu „r“ mare: Tristețea fagotului meu. Trompetistul Nae Cuculeanu strâmbase din nas la auzul titlului, o trompetă, dacă vreți să înțelegeți, se impune, pe când un fagot... Auzi ce idee! Nu, nu, în nici un caz, fagotul este un instrument desuet și total nepotrivit pentru a fi personaj de roman. Dar, oricât încercă trompetistul Nae Cuculeanu să o convingă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
psihotică a clujeanului neîmpăcat cu persistența postceaușistă a vocabulei „Napoca“, agresivele abordări pro paranormal și pro-fantasy, incriminările specifice caracudei etern nemulțumite, doamna cu manuscrisul pierdut în chip magic („pesemne este o jertfă cerută de Dumnezeu“, am conchis eu) și nici măcar trompeta ruginită a lui Paul Daian... Am înregistrat cu plăcut frison doar mulțimea micilor alinări de vanitate... Ca să vezi ce face exasperarea din noi! Din cât e mai urât împrejur, dintr-atât nevoia de comuniune pe cale li vrescă devine mai acută
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
concluzionând: "Schița e dificilă. Ea cere conflict ascuțit, un adevăr uman sesizant, luminat cu maximum de forță și de sinceritate." Am insistat asupra acestui articol pentru că găsesc în el cam tot ce aș fi putut spune eu despre prozele din Trompete după-amiază. Din cele nouă texte, doar patru sunt mai întinse și pot fi considerate nuvele, restul fiind schițe de câteva pagini. Prozele sunt secvențe concentrate, lucrate cu migală, fără lest descriptiv, cu un conflict sau pretext epic mai mult sugerat
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
de o iminentă întâlnire, pe care o așteptase și o pregătise îndelung, Pădurea tânără a lui aprilie e o fantă în copilărie, în Lucrurile un tânăr nu va ajunge niciodată la fata dorită deși îi despart câteva trepte... Scenele din Trompete după-amiază (canicula unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și dat titlul la apariția din
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și-i admirară fața blîndă, pielea aspră a frunții și smocurile de păr alb din urechile ca niște trompete. Thaw se contrazise în ce privea vîrsta măgarului cu băiatul cu pălărie. — Pariez pe-o liră că-i mai bătrîn decît tine în orișice caz, spuse băiatul. — Pariez pe-o liră că nu-i. — Di ce zîci că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da, domnule. Cînd vede un foc arzînd, fiecare flacără scoate un sunet asemănător unei viori care cîntă o gigă, și în unele nopți nu poate dormi din cauza țipetelor lunii, și aude cum răsare soarele în zorii portocalii ca pe niște trompete. Problema e că majoritatea culorilor care-l înconjoară scot niște sunete oribile - autobuze portocalii și roșii, de exemplu, semafoare, reclame și alte lucruri. Dar nu tu auzi culori, nu-i așa? îl întrebă profesorul privindu-l cam ciudat pe Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor, printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor, printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridice. — Se termină curînd, murmură Powys ajutîndu-l de partea cealaltă. întreg cercul mare se ridică rînd pe rînd în picioare cu excepția blocului negru care rămase cu obstinație jos. Urmă un moment de tăcere, apoi, dincolo de cort se auzi o trompetă și toți se așezară șoptind. Ce rost are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se rărească în jurul ei, toți coborau, și părea să fie încă loc. Curând, rămase singură, înfiorată de întunecime și răcoare. Arhitectura neregulată, acum neagră ca smoala, a cavourilor din jur, zimța cerul ca dinții unui ferăstrău. Cîte-o statuie (înger cu trompeta și cu aripile-ntinse) se profila cafenie pe zațul încă gălbui de la orizont. Chiparoșii erau și ei dați cu păcură și se clătinau sinistru. Maria, înghețată de spaimă, coborî. Foarte adânc, înaintea ei, zărea două-trei siluete avansând în întunericul verde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gleznă, le duse-ntr-o seară la cabaretul "Gorgonzola", în spatele Șelarilor, unde cântau niște negri îmbrăcați în haine vărgate și cu pălării tari. Le lăsă pe fete la o măsuță, să se holbeze la negrii cei buzați ce suflau în trompete și saxofoane sclipitoare și la lumea din jur, și dispăru pe o scăriță după o draperie roșie de catifea. Un chelner le aduse celor două ceva de mâncare și câte un pahar de șampanie, pe când cei din jur se sculau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în genunchi, la picioarele ei, cu brațele întinse ca pe scenă, cu fața întoarsă spre ea și rânjind cu dantura lui de ivoriu, ca să se ridice brusc și să-și reia țopăitul și cântatul pe englezește. Făcea din gură ca trompeta, ca saxofonul, ca măturicile de la tobe, bătea cu palmele lui caraghios de albe-n burlane..., încît fata nici nu știuse când ajunseseră la Cedric acasă, într-o odaie din piața Lahovari. Dar ce odaie! Pe pereți, un fel de rogojini
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scăpai de cerșetori: "N-am. De unde să-ți dau? Pleacă, du-te la alții, hai, du-te!" Dar bandajatul începu să chicotească și să se gudure: "Maria, nu mă mai cunoști?" Și deodată-și puse mâinile la gură închipuind o trompetă, se lăsă pe spate și, mișcând degetele rapid pe clapete nevăzute, dădu drumul unui solo țicnit, imitând așa de bine swingul scremut al instrumentului de alamă, încît pentru fată a fost imediat limpede pe cine are-n față. Mumia, clipind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un pictor de șevalet își desena modelul, o muză în rochie cu mii de încrețituri ce întindea o cunună de lauri către un bărbat ilustru. Lângă ei, Faima suna dintr-o trompetă de mucava poleită, sprijinindu-și o mână pe umărul unui sculptor care cioplea la un bloc de marmoră. Veneau apoi bijutierii, ceasornicarii și florarii (cu o imensă jerbă de orchidee, cum gloata nu mai văzuse nicicînd: sute de guri de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ziceai că-i cârpă de vase, și-i trimisese acasă pe amândoi să-și dea cu gaz. Așa că Puică nici nu conta. Ceea ce pe Mircea îl miră însă foarte tare era că, în spatele învățătoarei, copiii cu steagurile, toba și trompeta erau de o obrăznicie de necrezut: stegarii se împungeau cu vârful ascuțit al steagului în fund, toboșarul îi trăgea gornistei, pe tăcute, cîte-un băț în cap, ea răspundea, cu muștiucul, în fluierul piciorului... Nu vroiau să se-astîmpere. Cel cu toba
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ți rămâneau după aceea lipicioase și parfumate. Jean avusese de data aceea noroc, se-ntorsese cu un breloc cu turnul Eiffel. Lui îi dădeau toți turiștii, fiindcă arăta mai amărât. Deja se-auzeau răcnete dinspre menajerie. Urlete adânci de leu, trompete de elefanți. Copiii o luară la stânga, pe lângă castelul de apă ce fusese construit anul trecut pentru spectacolul pe apă. O clădire mică, albastră adăpostea birourile circului și cabinele actorilor. Tot acolo era și casa de bilete. Acolo o văzu Mircea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Murmurul vocilor încetă și deodată un jet puternic de lumină scaldă sectorul cu scaune goale al orchestrei. Pe rând, în haine albe, încărcate de sclipiri, muzicanții se iviră în cercul de lumină, ducîndu-și fiecare, arzând în snopul de raze, instrumentul: trompete, tromboane, o tubă enormă, cinele de alamă, două saxofoane încovoiate... Muzica izbucni la un semn al dirijorului, spectatorii aplaudară, asurziți de acutele furioase ale dixieland-ului, și Ionel uită de sine, de nevastă, de sala întunecată, de universul obtuz și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cel-ce-își-caută-victima se ivise dm același ovul și aceeași spermie, în aceeași clipă cu cel dintâi, din apă și duh, și era identic cu el în carne. Dar ovulul, marea planetă ce coborâse, împinsă de cili, de-a lungul trompei, a trompetei de înger apocaliptic, era de la-nceput bipolar, și multidimensionalul destin a fost de la-nceput părtinitor. Un infim plus de șansă la polul animal, o insesizabilă floare de vid la cel vegetativ. O boare de căldură față de care căldura unei răsuflări
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toată lumea să cânte Ciocârlia, demonstrându-și talentul; orchestra lui Tudorică, trompetist tot din Gulea; fanfara satului, condusă de mai mulți muzicanți, printre care Ilie Ciubotaru, Vasile Pascal sau Mihai Slătineanu. Hecenii își mai amintesc de Ilie Ciubotaru - clarinet, Vasile Pascal - trompetă, Constantin Lișman și Stelea Slătineanu - bariton, Constantin Ciorângă - contrabas, Gheorghe Bolobiță - toboșar, Mihai Slătineanu - clarinet, Dumitru Ungureanu - trompetă și clarinet și de rapsodul popular Dumitru Slătineanu la dobă. Fanfara cânta la hore și la nunți, nu numai la Heci, ci
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mai mulți muzicanți, printre care Ilie Ciubotaru, Vasile Pascal sau Mihai Slătineanu. Hecenii își mai amintesc de Ilie Ciubotaru - clarinet, Vasile Pascal - trompetă, Constantin Lișman și Stelea Slătineanu - bariton, Constantin Ciorângă - contrabas, Gheorghe Bolobiță - toboșar, Mihai Slătineanu - clarinet, Dumitru Ungureanu - trompetă și clarinet și de rapsodul popular Dumitru Slătineanu la dobă. Fanfara cânta la hore și la nunți, nu numai la Heci, ci și prin împrejurimi. De Anul Nou, însoțea Capra cu roșiori. La horele și nunțile din sat mai cântau
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
are moț roșu și nu se umfă-n pene. Iar curcanii bunicului nu sunt albi, sunt toți negri. Să fie cocoș? Ei, cocoș! Pe ăsta-l cunoaște tare bine. E un fălos fără pereche. Bate din pinteni și cântă cu-curiguuu! din trompeta-i nevăzută, că ai zice că-i un soldățel gata de luptă. A, da! Ăsta-i rățoiul. Seamănă cu un rățoi, dar parcă-i mult mai mare decât el. Nu, trebuie să fie altceva, chiar dacă are penele, capul, ciocul și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]