1,633 matches
-
Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn. Dar noi, nebuni, nu ne-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte cu sens asemănător pentru: trudiți, pribegi, pâlcuri, sobor. 3. Transcrieți versurile în care autorul personifică munții. Ajutoarele pădurii Eugen Jianu Ne-a chemat moș Vuia, pădurarul, să venim la căsuța lui din poiana cea mare. Să venim negreșit, ca să-i cunoaștem ajutoarele. Cine or fi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
enunțuri scrierea corectă a formelor s-au și sau. Cerbul fermecat Victor Eftimiu Era odată un împărat care avea nenumărate moșii, păduri, vii și eleștee. Stăpânea multe sate și târguri. Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton. Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să nu se încreadă în nici unul din frații săi, căci orice frate caută să înșele, și orice prieten umblă cu bîrfeli. 5. Se trag pe sfoară unii pe alții, și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă, și se trudesc să facă rău." 6. "Locuința ta este în mijlocul fățărniciei, și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul." 7. De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, îi voi topi în cuptor și îi voi încerca. Căci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mai trezi, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor." 58. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, și Neamurile se trudesc pentru foc!" 59. Iată porunca dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cînd s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului îl cunoaște când mângâie, lovește și fertilizează pământul arid. Ca și cum ar fi putut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la urmă Și-a zis trist: „Am fost neghiob!” Unii-n nesfârșit tupeu, „Fără doar și poate”, Au făcut ce nu fac eu - Dau mereu din coate. * În van ceri ajutor de Sus Direct sau prin Mielul Iisus, De nu trudești ca gospodar Și-aștepți în gură mura dar. 22 iunie 2004 POPOR ROMÂN Ți-au trecut oase prin oase De câte poveri ai dus, Pentru nordici, estici, sudici, Pentru cei de la Apus. Iar acuma pentru tine Ai atât de mult
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
2004 „La plăcinte, înainte, Iar la trudă înapoi!” Iată-n câteva cuvinte Ce cangrenă roade-n noi. „Ce-i în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept, „Că ți-ai găsit de furcă” Și vrea să te facă adept... Spre glorii se aburcă. De
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să-i publice alții cărțile. Consecvent cu sine până la absurd, distruge un manuscris voluminos pentru că își modificase anumite idei formulate acolo. De o extraordinară bunătate, e neînduplecat în pamfletele lui revoluționare. Învață limba germană ca să citească pe filosofi și se trudește o viața întreagă să-și găsească echilibrul zdruncinat prin pierderea credinței. Amână mereu expunerea sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este nefericit, neliniștit și abulic. Geniul lui își dă toată măsura în admirabile, obsedante poeme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea Deputaților și câțiva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
chemați să mântuiască țara. Pentru foarte mulți ani, Portugalia intră într-o perioadă de crime și degradare publică, așa cum puține popoare au mai cunoscut. Uitat de marea majoritate a țării, Sidonio trăiește în cultul unei devotate minorități, care zadarnic se trudește să-i continue opera. În aceasta privință, Rue Cadet a avut o biruință definitivă. Portugalia a fost zvârlită într-o baie de sânge, care îngăduie lui Afonso Costa și "furnicii albe" o sigură și îndelungată stăpânire. Iar mitul colectiv al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ne absorb și că e o gravă eroare de a aștepta totul de la evoluția sau de la depărtarea sa arbitrară de la drumul normal. Convins că soluția se află mai gravă în fiecare din noi decât în culoarea politică a miniștrilor, mă trudesc, atâta cât pot, să fac din discipolii mei oameni în cea mai înaltă accepție a cuvântului și buni Portughezi, așa cum e nevoie pentru mărirea Portugaliei" (A minha resposta). Salazar mărturisea aceasta în 1919, cu prilejul suspendării sale din învățămînt, învinuit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nevoie să comande, ci să slujească" iar "spiritului de revoltă îi opune ascultarea; urii - dragostea; ambiției - renunțarea", întîlnim, în această conferință, modelul omului politic creștin, pe care Salazar 1-a construit în lungile lui meditații și pe care se va trudi să-l realizeze în propria lui conduită și activitate câțiva ani mai târziu. "A nu aspira la putere ca la un drept, ci a o accepta și exercita ca pe o datorie; a considera Statul ca reprezentantul lui Dumnezeu pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le prin formule fericite. Dar Salazar era un dictator care cerea, înainte de toate, să fie lăsat în pace. S-a închis în cabinetul său de lucru, aplecat asupra coloanelor de cifre, trudindu-se zi și noapte să reducă, să echilibreze, să economisească. Nu vedea aproape pe nimeni, lucrând exclusiv cu funcționari de la Ministerul Finanțelor refuzând să ia parte la ceremoniile oficiale, refuzând să apară la banchetele diplomatice - obsedat de un singur gînd
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începe de la temelie. Acest filosof catolic, care crede - și o va mărturisi de nenumărate ori, în urmă - în primatul spiritualității și în forța creatoare a spiritului, e nevoit să-și înceapă revoluția echilibrând bugetul unei țări în pragul prăpastiei și trudindu-se să-i însănătoșească finanțele. Dar, și în aceasta activitate, în aparență atât de aproape de pământ, Salazar își păstrează tehnica lui spirituală. Echilibrarea bugetului nu e numai opera unui financiar - este, totodată, opera unui moralist, a unui filosof și a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
contemporanii nu o mai auziseră de mult, de când interveniseră în viața publică retorii și jurnaliștii. Salazar se reîntoarce la proza vârtoasă de la începutul secolului XIX, pe care o scriau și o vorbeau oamenii deprinși cu aspectul cuvântului, oameni care se trudesc întotdeauna să exprime ceea ce gândesc. Fără îndoială, proza lui Salazar a provocat la început nedumerire, așa cum provocaseră ideile lui, stilul lui de viață, sobrietatea lui, tăcerile lui, lipsa lui de luxurie, de emfază, de veselă ironie. Un om care nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se putea nimeni aștepta la nici o tranzacție. Lumea veche se afla în descompunere, și nu înțelegea să păstreze nimic din ea; nici agreabilele iluzii, nici comoditățile teoretice, nici atitudinea ironică față de viață, nici pesimismul elegant, nici sterilitatea morala. "M-am trudit pe cât am putut să smulg din viața națională preocupările meschine, lucrurile mărunte fără valoare reală, și să-i dau orizonturi largi, demnitate, elevație, noblețe. Am luptat să înlocuiesc tristețea decadenței și spiritul luptelor intestine, cu iubirea de pământ și de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-i lipsească", spune Salazar la 27 aprilie 1935 îmbunătățirile materiale sau morale odată împlinite, și trecute cele dintâi momente de surpriză, nu cântăresc mult, în general, în conștiința indivizilor". Acești oameni sunt crescuți exact în mentalitatea pe care se trudește s-o anihileze Salazar; mentalitatea demo-liberală și, în deosebi, masonică. Tradiția masonică și rolul jucat de masonerie în istoria modernă a Portugaliei constituiau forțe prea puternice pentru a abdica în fața unei revoluții naționale care dura abia de câțiva ani. O
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asculte, hunul sări pe cal și, biciuindu-l și împungându-l cu pintenii fără menajamente, îl obligă să coboare pe pantă, prin iarba înaltă, lovită de suflul necruțător al vântului. Tovarășii săi, împreună cu Audbert, îl imitară, deși Kayuk trebui să trudească binișor ca să tragă catârul în jos pe coasta aceea, sub plesnetele ploii. Ajunseră aproape de căsuță, dar nu găsiră pentru animale alt adăpost decât sub coroanele răvășite ale copacilor; era, totuși, mai bine decât nimic. în vreme ce tovarășii săi le legau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puful gălbui de pe lobul urechii, să audă foșnetele straielor, să-i simtă adierea răsuflării și aroma de alge uscate a părului. Bătrânul era vrăjit de această ființă efemeră, a cărei imagine și, în definitiv, chiar existență depindeau de concentrarea sa. Trudea organic să readucă în fața ochilor această creatură, jumătate aievea jumătate produs al minții sale. învăță cu greu să suporte acest sentiment ciudat, pe care doar apa cerului îl cunoaște când mângâie, lovește și fertilizează pământul arid. Ca și cum ar fi putut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu miere de albine. De multe ori, Fevronia se trezea dormind cu furca sau cu coasa, Înfășurate-n pături, În timp ce Nicanor trudea deja În curte sau era plecat pe câmp. Altă dată se trezea cu patulînconjurat de sârmă ghimpată și cu Nicanor stând de strajă alături, Îmbrăcat În haine militare, rămase de pe vreme evacuării, ținând În mână o pancartă pe care scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta, oficialitățile aduseseră mai multe șatre de țigani cărămidari, care, trudind din greu o vară Întreagă, arseră atâtea cărămizi, Încât s-ar fi putut construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase s-a ridicat așezământul, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Hm! foarte curios! șopti doctorul. Câmpiile triste, în arșița zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea oamenilor nu se zărea. Mergeam încet, trudiți de cale zbuciumată, de soare, de singurătate. Și moșneagul coborâse din carul lui, și mergea încet pe drum, desculț și el, lângă băiatul cu părul ca undelemnul. Mergeam și noi pe jos, ca să ne mai desmorțim. Și deodată, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]