1,869 matches
-
amintește permanent despre pericolul atentatelor Împotriva lui Carol și despre acțiunile contracandidaților la tron <ref id="79">79 Ibidem. </ref>. Oricum, intenția nu era ca „să ne transformăm Într-un Piemont” <ref id="80"> 80 Ibidem, f. 13. </ref>. Toate „tușele Îngroșate” de premierul român duceau la aceeași atitudine inflexibilă a Vienei, care condiționa discutarea problemei regatului de rezolvarea „chestiunii Dunării”, bineînțeles În maniera dorită de ea. I. C. Brătianu nu era un irațional, nu făcuse din politica „faptului Împlinit” un spectacol
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Tânăra proprietăreasă din schița „De închiriat” e o parșivă de speță caragialiană, la antipod, tipologic, aflându-se o bătrână longevivă, care, totuși, „se pregătește să moară”, asemenea bunicii lui Anton Holban, și se stinge ca o lumânare (Mama Păuța), ori tușa Uțica, o bătrână înțeleaptă și modestă (Uitata). Firea unor personaje e foarte asemănătoare cu aceea a bătrânilor și a copiilor lui Brătescu-Voinești. Moș Nicula e un fel de Pană Trăznea Sfântul crescător de animale. Curtea lui e o „lume” a
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „România literară”. Postum apare placheta de versuri Sfinxul (1988). Rămân în manuscris romanul Soarele este al tuturor și nuvelele adunate sub titlul Prometeu. Prozatorul T. își conturează încă de la început universul investigat și stilul. În tușe îngroșate, mergând până la caricatură, personajele din schițele sale au un profil frust, dar și o psihologie lipsită de accidente, care confirmă, la fiecare pas, așteptările cititorului. Culoarea și prospețimea narațiunilor provin din „subiectul” ales: imaginea unei societăți destructurate, în primul
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
și umor sentimental” (G. Călinescu). În Duh de seară sau în Paludes versul este fracturat, iar sintaxa, aparent neglijată, valorizează observații pe cât de fine, pe atât de neașteptate, amintind de versul lui Ion Barbu. Un pseudopastel, Port, reface cu o tușă violentă atmosfera portului brăilean, pentru a transfigura esența unei stări sufletești: „Albe pietrele, oasele. / Schelete de cărbune în pomi. Adună dorurile, coase-le, / spânzură inima și dormi”. Aceasta este, de altfel, ținta demersului liric al lui T., în care, alături de
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri de tip arghezian sunt menționabile, ca și unele descrieri de peisaj, în scene de marșuri și lupte. Cu Vioara roșie T. și-a angajat poezia, manifest, în serviciul ideologiei oficiale, ca agitator, propagandist
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut și ureche așijderea, U. glosează succint, cu maliție și de multe ori cu miez, ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu multă lume știe”. Trezește interes curiozitatea diaristului pentru fenomenele stranii, care depășesc înțelegerea imediată. Suculente sunt secvențele din lumea
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
rezonanță minulesciană, lamentațiile venite din nevroze și gânduri funebre, reflectând o structură mereu frământată, vulnerabilă, coabitează cu atitudini umanitariste, ce dobândesc nu o dată accente protestatare. Asemenea atitudini caracterizează și nuvelele adunate în volumul de debut Flamura albă... (1924), aducând, prin tușe crud naturaliste, dar și cu dese inflexiuni de meditație lirică, scene de război, „suflete și chipuri prinse în vârtejul morții”. Următoarea culegere de proze scurte, Gazda cu ochii umezi (1926), cultivă efuziunile lirice, atrăgând însă atenția prin portretistica aplecată adesea
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
interioară și cosmică) a trecerii, de parcă spaima de vid se acoperă de cuvinte. În Cântă, zeiță, mânia... (1996) și în cărțile următoare se petrece, parțial, o întoarcere la lirismul concentrat, nu întotdeauna și abstract - în „poeme japoneze”, compuse în delicate tușe realiste, sau în poeziile aforistice din O zi bună pentru a muri (1996), Mai mult ca moartea (1997), Apa moale (1998), acestora succedându-le chiar un volum de aforisme, Cafeaua cu sare (1998). Culegerile sunt compozite, atât valoric cât și
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
Pentru toate celelalte competiții organismul competent al FIBA care sunt Comisia de Zonă sau Federațiile Naționale, au autoritatea să aprobe terenurile de joc existente cu dimensiunile minime de 26/14 metri. Liniile lungi ale terenului poartă denumirea de linii de tușă, iar cele care marchează lățimea terenului linii de fund - grosimea liniei de 5 cm. Linia de centru - linie paralelă cu liniile de fund, care împarte terenul în zona din față și zona din spate, linie care se prelungește în exterior
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
cuprinde: Două semicercuri cu raza de 6,25 metri măsurate de la marginea exterioară a circumferințelor și având centrul în punctul de teren situat pe verticala care coboară exact din centrul inelului. Semicercurile sunt prelungite prin liniile paralele cu liniile de tușe. Centrul semicercului se găsește la 1,575 metri de la mijlocul liniei de fund, fiind măsurată de la marginea interioară a acesteia. Înălțimea sălii: cel puțin 7 metri. Centrul central: raza 1,80 metri. Greutatea mingii: 567-650 gr. Circumferința: 75-78 cm. Panouri
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
sau cercetează datinile și istoria Maramureșului în încercarea de a descifra adevăruri uitate (Student la istorie), autorul este egal cu sine însuși, în pofida încercărilor de înnoire a formulelor epice. El experimentează modalități diferite, de la notația lirică la cea alegorică, de la tușa fantastică la observația directă de reporter, recurge la expresia frustă, condensată și dinamică a ziaristului, dar și la mijloace ale prozatorului modern, cum ar fi fracturarea fluxului temporal, întretăierea planurilor narative, sondarea inconștientului și exploatarea valențelor simbolice ale situațiilor și
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
relatarea meciului de fotbal România - Suedia, atmosfera din tractirul pestriț al lui Ciaplin etc. SCRIERI: Mesteci și respiri mai ușor, pref. Bogdan Ghiu, București, 2002. Repere bibliografice: Andrei Milca, Constantin Popescu și catastrofismul de Dâmbovița, CC, 2003, 1-2; Iulia Popovici, Tușele groase ale unei literaturi subțiri, „22”, 2003, 706; Marius Chivu, Proză cu ph-ul scăzut, RL, 2003, 48. A.Ml.
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
ideile funcționând „la priză”, din inima - „crater violent care aruncă matematic cenușă” „o nouă alchimie” nu se înfăptuiește (în spirit, ostil „suișului”, aflându-se instalat același „orizont planimetric” al comandamentelor trupului), opoziția poetului nu întârzie să se manifeste. Ea dă tușe grotești tablourilor („Oameni se izbesc de geamul vitrinei, de poduri, / striviți de obloane, cu zgomot ca niște lăcuste”, străzi „plesnesc la-ncrucișare, ca tendoanele”, tramvaie foșnesc „ca viermi de mătase”) ori susține refugiul în aventura imaginară („cu evantaiul nopții pe
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Jean-Paul Sartre, Albert Camus ș.a. Deși intenționa să radiografieze mediul social, P. aduce în prim-plan investigarea vieții sufletești. Pe acest traseu, tipologia învinșilor - constantă individualizatoare a prozei sale, pornită de la tipare sămănătoriste, înnobilată cu tușe caracteristice venind dinspre Maurice Barrès și Paul Bourget, trecută prin liberalismul retoric al psihanalizei și contaminată de „catastrofismul” lui Nikolai Berdeaev - evoluează modern, către soluții existențialiste. Fundalul prozei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și le-a înmănuncheat în culegerea Observări sociale și morale (1881). Sunt meditații, copleșite de poncife, asupra nestatorniciei destinului, asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
întâlnire cu Nicolae Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o istorie „din interior” a marilor prefaceri din Europa. Cu un caracter autobiografic, romanul Promoția 907, rămas în foileton (în cotidianul „Epoca”, 1935), face o incursiune, cu tușe caricaturale, de pamflet social, în subteranele vieții unor persoane publice. Ultimul text scris de R., Pui de cuc, încheiat în 1945, de asemenea inedit, poate fi definit ca roman al unei familii din boierimea rurală. Personajele capătă aici o mai
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Japonia (1935), sondajul lumii literare și artistice se continuă la scara întregii cărți în Turnul Babel (1940), colecție de situații anecdotice cu subtext caracterologic inspirate din viața scriitorilor și a oamenilor de teatru. Profilurile sunt realizate rapid, dintr-o singură tușă: la Capșa, cutare poet e „galben ca o lămâie, strecurându-și sub trenchcoat o față de masă să-și facă din ea cămașe”, un altul pare „un copil de trupă timid”, în vreme ce comeseanul lui stă „încruntat într-o atitudine de neînțeles
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
sinucis. Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858) idei unioniste. O evocare se află și în Matei Vodă la monastirea Sadova (1870), după cum Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul - 1821 (1864) ori Revoluțiunea română din
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul basmului (Fetele craiului Ger), răscroind chisnovat miturile (Danaidele) sau cultivând un
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
Bacovia (1999) e la origine teza de licență susținută de P. după aproape douăzeci de ani de la terminarea facultății, din cauza circumstanțelor politice nefavorabile tânărului „demascat” ca elitist și deviaționist în „Contemporanul” din 1950. Structurată pe trei secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent senzitiva, erosul reprimat al unei călugărițe aproape adolescente, iubind un pictor de icoane. La Nouvelle espérance, în a cărei protagonista, Sabine de Fontenay, s-au detectat note autobiografice, si La Domination, portretizând în scriitorul Antoine
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
se refuză ficționalitatea, iar ca discurs confesiv i se impută nesinceritatea, manipularea „dovezilor”. Remarcabilă în Helianta este, în schimb, partea mediană, formată dintr-o serie de episoade epice care au drept protagoniste pe consătencele eroinei. Curprinzând portretizări izbutite, în câteva tușe, mostre firești din graiul locului, relatări rapide, modulate, ale unor aparent aceleași întâmplări, aceste micronuvele relevă adevărata înzestrare a scriitoarei. Poemul dramatic (în proză) Legenda, o alegorie cu tablouri vivante, unde personajele sunt Viața, Legenda, Cântul, Mitul, Cicoarea, Fluturele, figuri
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad Anonimul și Săgetătorul, publicată în volumul Dramele puterii (1968), este excelența scriiturii. Chiar pândit pe alocuri de riscul de a cădea în virtuozitate calofilă, stilul imprimă, cu unele grații manieriste, o tușă deosebită unor scrieri în care o sensibilitate cu cifru complicat e strunită printr-o, patetică uneori, voință de echilibru. Formula pieselor nici nu putea fi alta: „pretexte istorice”. „Dramele puterii” sunt, în adâncul lor, drame ale existenței, ipostaze ale condiției
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
reviste”, „Cartea străină”, „Miniaturi critice”, „Din lirica universală”, „Orizontul ideilor”, „Orizont literar-artistic-plastic” ș.a. Poezia publicată de O. se întinde pe un registru amplu, de la versurile „angajate”, aservite unei tematici ocazionale și populate de mituri de mucava, până la versul desenat în tușe groase (Ion Caraion) sau la acela care revalorifică o modalitate expresionistă (Petre Stoica), ajungând la subtile alchimii poetice (Nichita Stănescu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, Ilie Constantin, Șerban Foarță, Virgil Mazilescu, Adrian Popescu, Constantin Abăluță). Lirica feminină se înscrie între
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei”, atât de compătimită de autoare. Altfel, K. nu-și cenzurează maliția când e să portretizeze, în tușe sugestive, cabotini, ratați, șnapani din lumea teatrului și din aceea a gazetăriei. SCRIERI: Artiștii noștri, București, [1918]; Sfaturile Calinei, București, [1921]; Dyonisia, București, 1926; ed. București, 1992; Sexul de peste drum, București, 1934; Venera și porcul, București, 1936; Femei de teatru
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]