1,983 matches
-
abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în noaptea de dinainte, sperând că avea să fie retrogradat, urma să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
întrecea pe sine ca să le facă pe plac tuturor clienților. Camera lui Susan și a lui Nick se afla într-o poziție de prim plan, în partea din spate a casei, având vedere la splendida grădină cu livadă, labirint din tufișuri meșteșugit tunse și o orangerie. Susan stătea la fereastră și admira priveliștea. De fericire, a oftat prelung. Femeia o adora pe Milly, dar, ca pentru toate mamele, naturale sau nu, ideea de a avea puțin timp numai pentru ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin de trei sute de metri distanță, silueta zveltă a marelui mascul al turmei. „Când omori un mascul, imediat vine altul mai tânăr să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dragoste ca noaptea trecută... Pe dune. Ea se ridică, intră în casă și se întoarse cu o pătură sub braț. Ajunse la marginea salinei când soarele era foarte sus, încălzea pământul și alunga țânțarii spre adăposturile lor, sub pietre și tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându-l să-i închidă pe jumătate, căci sarea reflecta lumina cu furie, amenințând să-i ardă pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător ca fiara să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător ca fiara să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și nu știa la ce distanță se afla următoarea patrulă. Cercetă nisipul. Era tare și, chiar dacă ar fi găsit în mașină târnăcoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceru. Acesta se supuse, oprind jeepul, și ridică mâna pentru ca tancheta care-i urma să se oprească la rândul ei. — Ce s-a întâmplat? vru să știe. — Cobor aici. — Aici? se miră, aruncând o privire dezorientată întinderii de pietre și tufișuri. Ce vrei să faci aici? Mă întorc acasă, spuse targuí-ul. Tu mergi spre sud. Familia mea este acolo, foarte departe, în nord-est, în munții Huaila... E timpul să mă întorc. Militarul clătină din cap ca și când i-ar fi fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se orientă, cu toate că pe întinsul podiș nu exista nici o formă de relief care să-i servească drept reper, și porni la drum fără grabă, cu aerul liniștit al drumețului ce străbate o pajiște într-un amurg blând, admirând peisajul, fiecare tufiș, fiecare piatră, fiecare pasăre și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care-l iubea, și avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
avea de gând să se bucure de drumul lung la capătul căruia își va întâlni soția, copii, sclavii, caprele și cămilele. Adia un vânt ușor și, pe înserat, animalele podișului își părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de transport public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toate acestea, drumul nu-i e deloc luminat de astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o aude? Stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de sânge, dirigintele sau tovarășul. M-am furișat cu spinarea încovoiată, părăsind cărarea. Trebuie să ieși întotdeauna de pe cărare, dacă nu vrei să devii o țintă ușoară. Pune-te la adăpost, folosind avantajele terenului. Făceam câte un salt de la un tufiș la altul și de la un copac la altul, căutam în iarbă și pe pământ urme proaspete, ca să aflu numărul urmăritorilor mei și, în general, mă purtam ca un războinic desăvârșit. Însă nu mă pricepeam să-l imit întru totul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câteodată dincoace mai e și puțină iarbă. Ce e dincoace se numește grădinița din fața casei. Și în lungul blocului nostru, acasă, se întindea o fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă. Înspre stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia de pământ acoperită cu iarbă se plantau simetric tufe de trandafiri. Am stat toată ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dincoace mai e și puțină iarbă. Ce e dincoace se numește grădinița din fața casei. Și în lungul blocului nostru, acasă, se întindea o fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă. Înspre stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia de pământ acoperită cu iarbă se plantau simetric tufe de trandafiri. Am stat toată ziua în grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
va lua la oraș, și fratele meu sărea într-un picior și striga, super! Două case! în timp ce eu o priveam înfricoșată pe mama și apoi am început să alerg, să fug de vestea aceasta, să mă ascund de ea printre tufișurile din jurul piscinei, deodată simt o împunsătură în talpa piciorului meu gol și strig, mami, mi-a intrat un spin, tata aleargă spre mine și mă ia în brațe, în ciuda faptului că avea spatele paradit și nu avea voie să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acul va rămâne pentru totdeauna înăuntrul meu, dar ea, cel puțin, a murit, în vreme ce tu te gândești la viața pe care o vei duce acum, după ce m-ai mușcat, apoi mă ridic și sar într-un picior, ținându-mă de tufișuri și de scaunele pliante, cad în apă și mă scufund cu gesturi sălbatice, semănând în jurul meu lacrimi, încerc să îmi țin respirația, văd ca prin ceață cum peste puțin timp îmi vor scoate trupul mort din apă, este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adăpost la noi, iar el îi întinde o cursă, amenințând că o va omorî dacă va da copilul, mai erau și părinți care își căutau aici fetele dispărute de acasă după ce își pierduseră fecioria, dar nimeni nu se ascundea în tufișuri, doar o tânără de pe cealaltă parte a drumului, nu departe de mine. Privesc imediat spre partea din mijloc a trupului ei, să văd dacă nu cumva acolo crește secretul ei cel rușinos, dar nu văd nimic, însă asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, a adormit pe canapeaua din salon, spinarea lui lungă și îngustă ne privește sceptic, picioarele lui goale s-au cuibărit unul în celălalt asemenea unor pui de pisică rămași orfani. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Ce caut eu aici printre tufișuri, ezitând în fața ușii, aproape că apăs clanța ca să intru, dar îmi retrag mâna din nou, pornesc în susul străzii, mă întorc pentru o clipă la mașină, ca și când aș fi uitat ceva, încerc să îi dau șansa de a mă chema, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]