1,961 matches
-
Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
După prânz dormeam vreo două ore și apoi iar prin pădure. De data asta luam cu noi coșulețe pentru fructe fragi, zmeură și mure. Am mâncat pe săturate frăguții copți și proaspeți. Pădurarul făcea glume cu noi, zicea că în tufișul de zmeuriș moș Martin are să ne vină de hac, ca are să ne mănânce tot din coș și are să ne gonească din proprietatea sa. E bine c-au rămas doar vorbe. Pe moș Martin nu l-am văzut, în schimb ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
neașteptate în apă. Se reculese și azvârli pe mal afurisitele de bucăți de pepene, dar hainele i s-au udat leoarcă, de scalda fără voie ce a făcut-o. Ieși pe mal, adună rămășițele harbuzoaicei și le duse într-un tufiș spre râpa Gârceneanca, unde nimeni nu le-ar fi descoperit. Apoi, udă ca o paparudă, se strecură în colibă și așeză ciotul de secere în așa fel încât să nu se cunoască că a umblat mână de om cu el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Varatec. Pe un drum nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arată din nou, aproape și Beștepe și Mahmudia. Murighiol, cu ghiolul Murighiol. Ruși. Un boschet de plopi cu frunze întoarse de vânt ca niște foițe de argint. ghionder = prăjină O muetă pe o geamandură. Lejnicioară albastră, care se cațără în tufișurile de trestii, ghirlănzi, ghirlănzi. Apoi nuferi albi, un fel de nuferi mici, galbeni, buchete de nu mă uita. La Sfântul Gheorghe. Lumini. Noaptea. Într-un târziu pe bord. Se vede în depărtări marea argintată de lumina lunii și farul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se întindea sub soarele fierbinte și îndată îl auzeam sforăind, până ce începeau focurile pe linia pușcașilor. Vorbind cu sătenii de la Iazu, lângă Slobozia Ialomiței, despre pacostea șoarecilor și a șobolanilor în această toamnă secetoasă, am aflat că, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dendraria); am revăzut corpul principal de pe înălțime, unde am fost Vineri, și am trecut și în altă parte peste drum, drept lângă țărmul mării unde sunt plantate specii de arbori și arbuști cărora le priește umezeala. În lungul unui pârău tufișuri de bambus. O alee mărginită de magnolii care încep să înflorească. Vor mai avea o înflorire la Septembrie. Am găsit într-un colț un fel de stejar-răchită, american din nord, care crește extrem de repede și face un fruct ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia de acel ciudat vânat care posedă o fantastică promisiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și caldă a permis dezvoltarea unor specii veșnic verzi de "luma", "tepu", "larch", "myrtle", arbori de 10-15 metri înălțime, din familia Myrtacee. Am mers aproape 1 kilometru pe jos, prin ierburi înalte de un stat de om, printre liane și tufișuri, arbori și crengi căzute la pământ, acoperite de mușchi. Prin unele locuri terenul era mlăștinos și mustea de apă. Drumul ni-l deschideau doi tineri înarmați cu "macete" pe care le mânuiau în dreapta și-n stânga. Înaintam cu greu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și denivelări, mărginită în dreapta și stânga de vegetație de selvă bogată și singurele surse de lumină rămâneau stelele și farurile mașinii, era dificil de condus, așa că mai trecea la volan consilierul comercial, eu păstrându-mi postul de "pilot", semnalizând curbele, tufișurile și copacii. Nu știu cum o fi la raliul Paris-Dakar, dar i-aș pofti pe concurenți la un raliu "nocturn" prin Brazilia, să văd ce le poate pielea! Am ajuns cu noaptea și la intrarea în "Capital Federal" ne aștepta o mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să rupă logodna. (Înțelept, Doctorul Ragnar Bor nu a intervenit.) Marii strategi nu s-au lăsat de aceea și sunt ei mari strategi și, după ce, încă frumoasa Kleo, inițial a fost dată doar dispărută, ulterior a fost găsită într-un tufiș de pe malul râului, înjunghiată. Cum o crimă este cu totul altceva decât un simplu ultraj, fie el și însoțit de tulburarea ordinii publice, fratele asasinului era limpede că nu se cuvenea să o ia în căsătorie pe domnișoara Lucia Bor
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
tot felul de factori de risc mergând acolo și am înțeles viața grea pe care o trăiesc acești oameni. Am învățat să prețuiesc apa, așa cum nu o făceam până acum. Mergeam câte 20 - 25 km pe jos, prin nisip, printre tufișurile mari și țepoase ale deșertului, pentru a ajunge la o pompă de apă. Am înțeles atunci de ce ei nu se spală niciodată. Cum să te speli, când riscai să fii înhățat de leoparzi în drumul spre locul de unde scoți apă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
au plecat doar barosanii inspectori) și se joacă aruncând ba cu un baros, ba cu o bară de metal de la unul la altul. E o veselie... Și vântul suflă și parcă râde și el. Mai vine o coloană pierdută printre tufișurile dinspre pădurea de vis-a-vis de livada de meri. Acum s-au sprijinit de foișor și luminați de soare par o adunare de oameni înțelepți care se întreabă cum s-ar putea rezolva problema țânțarilor ce-ar putea deranja liniștea distinșilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de el decât să-l vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie nu se arată ochilor. În dimineața asta, încerc imposibilul. Ies din Amman, o iau înspre Dead
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se restrânge la valori ca mir „care nu aparține clerului”, mir „frunte” (a da la mir); sl. mir „obște sătească” etc. Pădure, cuvânt autohton înrudit cu codru, având ca bază miezul lichid l/r, ca vgr. ύλη, ύλα̃ „pădure, tufiș, lemn, material lemnos, substanță, sedimente, tulbureală”, magh. elő „viu”, lat. alo „a face să crească”, alb. ri „tânăr, nou, proaspăt”. Pe această bază lichidă, însemnând creșterea și rezultatul ei, au apărut forme ca: rom. leasă, mladă, brad, fald, lemn, crac
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
atât, unii exegeți consideră că în spatele „măștii literare” a leului se află, de fapt, lupul. Dimpotrivă, un studiu recent al lui Ion Taloș analizează motivele colindei prin prisma unui naturalism zoologic: „se știe că leul se retrage ziua în umbra tufișurilor ori a ierburilor înalte și doarme, după ce dimineața devreme și-a procurat hrana pentru o zi întreagă (...); cine a văzut fotografii ale leului surprins în timpul somnului diurn a observat că acesta doarme cu capul ridicat, ceea ce confirmă imaginea din colind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
modernă permite cultivarea chiar și a copacilor. Unele acoperișuri sunt adevărate sere de legume și ornamente de grădină. Există două tipuri de acoperișuri verzi: intensive și extensive. Primele necesită mai multă Îngrijire și pot fi considerate spații publice cu copaci, tufișuri și alte plante ornamentale, În timp ce acoperișurile extensive necesită mai puțin pământ, dar și mai puțină Îngrijire. Acestea nu sunt accesibile publicului larg, ci numai În scop de mentenanță. În general, un acoperiș vegetal are următoarele componente: o membrană de etanșeitate
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu ALBU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93121]
-
cu priviri agere, pofticioși de succese, dar și interesați să terminăm repede-repede, până pe la puterea zilei reușisem să umplem fiecare oala pe care o aveam. Încărcați astfel, coborâm noi la vale voioși, numa i că, pe negândite, iată, dintr-un tufiș, ne iese în cale pădurarul Dulhoc. Ne ia la început cu încetinelul, ne ia oalele, le descarcă în ditamai căldarea lui, destul de burduh ănoasă, după care, devine violent, izbește oalele noastre de o cioată din apropiere, le face țăndări, nici
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
hotarul satului și pe luncă era risipă de cântece, care-l opreau pe om în loc să le asculte și să-l facă să vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un negru ce tocmai se scoborâse de pe un vapor, un negru care minteni s-o luat după ea. Și mama s-o cam speriet, și o fujit, dar negru tot după ie, și mama s-o ascuns atunci într-un tufiș, și negru o intrat după ea so cate acolo-n tufiș...» Și tocmai când povestitorul nostru, conductorul trenului a deschis ușa compartimentului ca să anunțe: - «Urmează Făgărașul !!!». Negroteiul nostru și-a luat atunci desagii repede pe umăr, recălul și căciula din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care minteni s-o luat după ea. Și mama s-o cam speriet, și o fujit, dar negru tot după ie, și mama s-o ascuns atunci într-un tufiș, și negru o intrat după ea so cate acolo-n tufiș...» Și tocmai când povestitorul nostru, conductorul trenului a deschis ușa compartimentului ca să anunțe: - «Urmează Făgărașul !!!». Negroteiul nostru și-a luat atunci desagii repede pe umăr, recălul și căciula din cui, și a ieșit grăbit din compartiment, fără să uite să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ba la un moment dat, când trenul se apropia de Vlădeni, Ion chiar a spart tăcerea: -«Măi Gheo, ficioru ăsta n-o gătat povestea, tu ce gândești, negrul acela, până la urmă, o fi fo aflat-o pe mumă-sa în tufiș, au ba?» La Teatru de Operă și Balet Ce-or fi făcut eroii noștrii la București la Congresul ceapiștilor nu știu cât o fi fost de interesant, dar foarte interesant a fost ceea ce au avut ei a povesti când s-au întors
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o piatră anume, scosese o hârtie cu ceva însemnări și tocmai se pregătea să pună alta în loc. Era felul lui de a comunica cu «băieții din munți», evitând astfel întâlnirile directe, pentru că nu putea avea întotdeauna garanția că dintr-un tufiș, de după un arbore sau de după o stâncă nu era privit de o pereche de ochi curioși. Chestiunea asta se întâmpla într-o frumoasă zi a anului 1957. De atunci, Remus a mai fost văzut de infirma, iubita lui soție, abia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și când s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de libertate. Tot ce vedeam creștea, lipsit de imaginație, pe românește. Trenul mergea înainte, dar, în ciuda depărtării crescânde, peisajul continua să rămână acasă cu sine însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cunosc foarte bine direcția norilor, mi-a spus el cu mândrie într-o bună zi. Dar el nu are cum să prevadă schimbările bruște, așa că îndepărtarea mea de casă poate fi o adevărată aventură. Pe lângă toate astea, în preajma Zidului sunt tufișuri dese, crânguri și pante abrupte la tot pasul, făcând drumul inaccesibil. Casele sunt toate concentrate în centrul orașului, de-a lungul râului. Așa că e suficient să mă îndepărtez puțin și mă și rătăcesc. Sau aleea se termină brusc, având în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]