1,575 matches
-
pare să se reinstaureze, fără însă ca până la ultima filă a cărții ea să își reintre pe deplin în drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult decât fantezist al lui Noimann este o călătorie prin mintea tulburată a unui bolnav mintal internat într-un sanatoriu, descrierea unui vis, aiureala unui creier înecat în alcool sau delirul unui mutilat aflat pe patul de spital, victimă a unui accident de tren, în urma căruia și-a pierdut un picior. Planurile
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
dotarea unui cabinet stomatologic, tartorul ("substanță reziduală malefică, provenită din arderea incompletă a ideilor și sentimentelor") necesită un tratament special. Acesta este - revelația lui Noimann - "jurământul tăcerii", practicat în antichitate de adepții lui Pitagora. Imaginarul lui Noimann este unul fundamental tulburat. Realitatea din jurul său pare atinsă de procesul de fluidizare din pânzele lui Salvador Dali. Totul dă senzația de scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
poet (locul lui distinct în istoria literaturii portugheze nu i-a fost contestat de nimeni), ci și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a avut, poate, și el partea lui de dreptate.
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
în sclipiri de lumină, diamant cernut printre gene. pierdut pe-o colină. Te-am căutat la poarta vânturilor, în briza șoptind fierbinte pe tăiș de uragan, mii de cuvinte.... Te-am căutat la poarta apelor, în brațe încleștate de spumă tulburată și alunecoasă apă, pierdută-n furtună. Te-am căutat la marginea pământului, cotropind munți si văi. Te-am găsit pe cruce iubind până la jertfă pe-ai Tăi.
Te-am c?utat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83241_a_84566]
-
deciziile care le-ar conduce către împlinirea propriului destin. Iar de „știu eu ce-i mai bine pentru tine“ mi-a fost mereu frică de moarte. Când am descoperit cultul autoîndreptățirii materne, printre prietenele mele mame, am fost îndeajuns de tulburată ca să caut bibliografie și să scriu niște studii. Mi-l amintesc pe cel intitulat Monsters Are Us, care discuta tabuizarea zonei de convergență a maternității cu alte forme de viață teoretică sau reflexivă. A fost momentul în care mi-am
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată. 53 — Am primit ca prin minune un telefon de la Amba sada franceză. Mi s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua zi. Nu mi-am luat nici un bagaj, am avut la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
au fost vreo cinci păpuși foarte speciale, de vreo șaizeci de centimetri ca mărime, meșterite de Klee pentru băiețelul lui în timpul războ iului, la Berlin. Apoi în multe dintre pânzele lui îmi recu noșteam propriul suflet. Am fost teribil de tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le adusesem să i le arăt, mi-a spus cu un mare entuziasm: „Să nu te schimbi niciodată, visează totdeauna așa.“ Era atât de încântat, încât plănuia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu poate rezista unui șuvoi constant de forță atomică. - E așa cum ți-a spus Jor, îi zise primarul. Magazinele astea de arme sunt... un lucru foarte mare. S-au răspândit pe tot cuprinsul imperiului și nu o recunosc pe Împărăteasă. Tulburat, Fara se mută de pe un picior pe altul. Nu-i plăcea să audă asemenea cuvinte. Până să răspundă el, cineva din mulțime spuse: - Am auzit că ușa aceea poate fi deschisă numai de către cei care nu vor să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a trebuit multă vreme să ajungă așa, dar și acum mă urăște pentru că mult timp te-am susținut, deși știam că greșești. - Ce mai e și asta, zise surprins Fara și adăugă cu asprime. Haide, haide, draga mea, suntem amândoi tulburați. Să mergem la culcare! Dar nu dormi prea bine. CAPITOLUL III URMARĂ zile întregi în care convingerea că e vorba de o luptă personală între el și magazinul de arme îl apăsa cumplit. Cu toate că nu-i era în drum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care se ivi. Cu glasul îngroșat de enervare spuse: - Cayle, du-te imediat acasă! Își dădu seama că fata, cu ochii ei stranii, gri-verzui, îl privește cu multă curiozitate. "N-are pic de rușine", gândi el, aproape violent. Cayle, vizibil tulburat, se întoarse spre fată și-i spuse: - Ăsta-i babalâcul care a dat în mintea copiilor și cu care trebuie să mă lupt. Din fericire, ne vedem foarte rar. Nici măcar nu mâncăm la aceeași masă. Ce părere ai despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îndoială în această privință. Hedrock vorbi mai departe, dar pe un ton mai blând. - Când ai descoperit-o? Toată împotrivirea sufletului ei, teama de a se desconspira dispăruseră: - Când îl sărutau femeile acelea. Să nu credeți că am fost prea tulburată, se grăbi ea să adauge. O să mai treacă prin multe situații dintr-astea înainte de a deveni un om așezat. - Nu neapărat, zise serios Hedrock. Va trebui să te împaci cu ideea "casei iluziilor", dar eu am observat că un procent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Indicele nu are nici o legătură cu jocurile de noroc și nu putem nici măcar să ne închipuim ce formă va lua, atâta doar că va afecta întreaga lume a Isherului - în privința asta nu avem nici o îndoială. O privi lung, cu ochii tulburați. Îngrozitor în întreaga poveste era că acest Cayle Clark nu făcea absolut nimic. Iată-l acolo, atașat pe lângă personalul de serviciu al împărătesei. Fiecare mișcare a lui era relatată de o armată de spioni - mă rog, aproape toate mișcările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un început de zâm bet, șchiopătând încrezător și abrupt și ridicând ritmic din șold... M-am întors fără să-i zic nimic și am plecat repede, cu un pas din ce în ce mai grăbit și cu o minte tot mai rușinată și mai tulburată. Știam, atunci pe loc, în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce nu și-a tras piciorul? Karma mea de trei parale
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din spatele sticlei ne-a făcut un semn scurt din cap, indicând cu nasul ei mare ușița cu chepeng din stânga vitrinei, în timp ce trăgea cu un gest de rutină perdelele. Am rămas pe loc, pe trotuar. — Nu vreau cu asta, am șoptit tulburat. — ți-e frică de ea? Dacă ți-e frică de ea, atunci ți-e frică de mine. — E bătrână, am protestat. — Ești un prost, chiar dacă ai fost în Daghestan. S-a dus țintă la ferestruica din ușă. N-am auzit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de ea. Nemaipomenit! Dora-Tudora! Cerboaica! După cum vezi! zâmbi ea. Iată cum ne-a fost dat să ne ne-ntâlnim. Își îndreptă pieptul, încordându-și trupul străbătut de-un zvâcnet lung și-l privi în adâncul ochilor, buimăcită de apropierea lui, tulburată și ea și încurcată de prezența soacrei. Nemaipomenit! repetă el. Își freca palmele, parcă-l scutura frigul. Nu știa cum să se stăpânească. Eram convins că ești refugiată cine știe unde în țară. Nici Tom nu știa nimic. Pe oricine am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vreți. Și acum vin, să ștampilăm pactul. Ce e asta? Vin, vin, și o să vezi. O prinde din nou, o strânge în brațe și o sărută pe gură, sărut din acelea care rămân. Și așa, supusă, sufocată săraca, cu inima tulburată, el îi spune: Tu... tu... Marina...tu... Vai, pentru Dumnezeu, Avito, vai... pentru Dumnezeu... și închide ochii. La fel Avito și-i închide o clipă, auzindu-se doar bătaia inimilor. Și vocea interioară îi zice lui Carrascal: "Inima umană, această
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poet chilean laureat al Premiului Nobel și demnitar al regimului Allende. Iar cartea e într-adevăr mai mult o mărturie decît o relatare, cu tot cu premisa cvasi-mistică și cu cea de incoerență ale cuvântului. Firul narativ e edulcorat, când nu chiar tulburat, de un lirism răsfățat, care se știe acasă în scrisul lui Neruda, și de o exaltare vagă rezultată dintr-o concepție deterministă care scutește - sau lipsește - lectura de orice tensiune. Vocea memorialistului se situează permanent la înălțimea atinsă de persoana
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
doar în texte ci, de cîte ori era cu putință, și aievea, pentru a mă întreba cum de s-a produs o schimbare atît de bulversantă a conștiinței celor ce ne succed. Să fie vorba de un reflex al epocii tulburate, dînd semne de epuizare a unui ciclu istoric? De o sforțare compensatoare a „originalității” cu orice preț, acompaniind extravaganțele ce se țin lanț în mass media? De o depersonalizare, de o reducție a ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
ținea, dacă se poate spune asta, „misterul la vedere.” Era în felul ei de-a fi, în construcția spiritual-motrice a ființei sale ceva ce te izbea. Ceva care te răscolea și provoca dependență. Dar era nevoie și de-un ochi tulburat pentru a capta chimio-fascinația împrăștiată cu dezinvoltură de tânăra care tocmai pășea din zona minoratului artistic în spațiul succesului planetar: „ Totul părea atât de magic și, într-un anumit sens chiar era, dar ca în orice act de stabilire a
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
în mîndria lor fără margini, vor dori să se înalțe spre cer, dar greutatea prea mare a mădularelor le va trage în jos. Nu va mai rămîne nimic pe pămînt sau sub pămînt sau în ape să nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale hăurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalte. Mă mănîncă! urlă Alexander. — Cine te mănîncă? zise Lanark aplecîndu-se nesigur peste cărucior. — Dinții. Lanark vîrî un deget în gura mică și, pipăind, dădu de o margine osoasă care ieșea prin gingie. — îmbătrînim repede în lumea asta, zise el tulburat. — Trebuie să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar costă cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repetat de sute de ori. Atunci o apucase de încheietura mâinii și vroise s-o întrebe ce-a spus, dar micuța se zbătuse și, până la urmă, îl zgâriase pe dosul palmei atât de tare, încît trebuise să-i dea drumul. Tulburat, căpitanul abia dacă mai știu pe unde trece coloana. Stătea agățat de pârghia pompei și privea în neștire casele și trăsurile de sub cerul cu nori scânteietori. Aerul era plin de funigei. Presiunea enormă a unui veac de istorie făcea apele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Colentina, către alimentară, brațe mai lungi sau mai scurte, mai intense sau mai pale, între care nu era decât frică, absurd, vid asemeni celui din somn sau de dinainte de naștere. De vreo două ori mai trecusem pe Silistra și recunoscusem tulburat fostul centru al stelei de mare, acum un mic punct pâlpâitor, îndepărtat și aproape ostil. Altădată, între mama și tata, cu mânuțele ridicate-n sus și prinse-n palmele lor, uitîndu-mă spre capetele lor între care ardea luna plină, mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a blagoslovit cu înțelepciunea necesară. Zici că ești un om smerit, Kalator. Ce alte dovezi mai vrei? Simțind că disputa dintre cei doi s-ar fi putut prelungi la infinit, operatorul sondei psi tuși ușor. ― E pregătit acum, zise el tulburat fiindcă îi întrerupsese. Ceilalți trei bărbați se apropiară de el și priviră ecranul sondei. Stin visa un câmp imens de flori albe, prin care se plimba fără țintă. Abatele zâmbi când văzu felul în care Stin se închipuia pe sine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la Pretoriu se ceartă, sunt furioși. Mânia se vede limpede, dar am putut vedea și rătăcire. Până și Gundovek, de obicei atât de hotărât, îmi pare tulburat, nesigur pe ce are de făcut. — La plecare, Magister militum m-a avertizat că printre burgunzi există o partidă puternică ce dorește neutralitatea, însă acum, în lumina acestei crime, ar trebui să fi fost redusă la tăcere. Din nou, Alpinianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]