1,307 matches
-
tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi păreau mai interesante ca niciodată. Se lansă într-o lungă dizertație despre noțiunea de scop al vieții, se referi la o sumedenie de filozofi din care cită cu generozitate. Tumultul gândirii îi provocă transpirație mai ceva ca lui Jiquel. Se ridică de două ori în picioare. În sinea lui, credea că a construit cel mai logic și mai încântător discurs din viața sa. Și era abia la explicarea termenilor. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pod, rămânând numai un punct întunecat în râul cenușiu și înspumat, Alice și-a împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de apă o fi fost el îngust, dar era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei. - Sunt amintiri care nu pot muri decât odată cu noi, în veșnicie... ! murmură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Ca o străfulgerare își revăzu tot trecutul, de la visele îndepărtatei copilării, iubiri, speranțe, dezamăgiri și beția de a suferi, de a se bucura... Tumultul dorințelor, tulburarea gândurilor lui, greșelile, păcatele, luptele sale înverșunate lăuntric... Disperarea, tâlcul adânc al acestor ani de încercări, revăzu totul... - Vasilica... Vasilica!... se pomeni el murmurând. Ce ciudat sună... își zise el, parcă ar fi nume de clopot!... Întreaga ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
foșnească blând, printre crengile copacilor din fața ferestrei. Și, iar în cameră începu să se audă glasul lui Iorgu, murmurat, mai rar, adânc, mai cu înțeles. ”Ispite de-ar veni, și necurmate, De-ar curge vorbele și faptele, cu al lor tumult, In van e totul, nimica n-a răzbate In lumea mea adâncă, moartă de demult... Și, mintea îi repetă rar ultimul vers, cu glasul coborât și cu chipul, parcă, golit de orice expresie. ”In lumea mea adâncă, moartă de demult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în secolul al XIX-lea, și 36 de ani, în secolul al XX-lea, și care a scris Despre sentimentul tragic al vieții la oameni și la popoare 3 a trăit aproape concomitent două vieți: cea reală și cea livrescă. Tumultul vieții sale a fost retrăit în poezie, eseuri, filosofie, literatură ș.a. Mereu neliniștit, incitant și agresiv, Unamuno a creat o operă variată, contradictorie, caleidoscopică și inedită, ceea ce i-a derutat pe exegeți, care l-au considerat, rând pe rând, catolic
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ai Încredințat! - Își spuse, el, În fața oglinzii, dinaintea căreiași așeza cravata, Înainte de a se duce la tribunal, să facă demersurile necesare, În vederea depunerii candidaturii de senator independent. Au trecut și aceste zile; au mai trecut și altele; au venit, cu tumultul lor, adunările și Întâlnirile și toate celelalte, cu privire la alegeri, până când, iată, a sosit ziua de dinaintea alegerilor propriu-zise. Dis-dedimineață, s-a urcat În luxoasa-i mașină, la volanul acesteia; alături, având-o pe soție; iar pe bancheta din spate - două gărzi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
degeaba urmărește să se cunoască pe el și lumea din jur, ci el o face cu un anumit scop. El vrea să știe cum trebuie să se comporte și să acționeze pentru ca să obțină ceea ce Își dorește. Odată cu intrarea efectivă În tumultul vieții, felul În care ne comportăm și tot ce facem e pentru că vrem ceva, sîntem permanent motivați de atingerea anumitor scopuri. Acțiunile pe care le Întreprindem, atitudinile pe care le abordăm și reacțiile față de solicitările care ni se impun, față de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
vieți. Asistentele aproape că nu mai făceau față. Singura persoană liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Laura, într-un târziu, bucuroasă că a găsit o soluție mulțumitoare... * La Craiova o parte din evenimente urmau o linie plină de monotonie, iar altele se precipitaseră oarecum și se îndreptau în direcții mai mult ori mai puțin așteptate. În tumultul vieții, oamenii se pierdeau adeseori căutând rezolvări facile problemelor de orice fel. Nu adânceau alegerea și nu mai urmăreau calitatea acțiunilor în care se avântau. Mulți nu mai aveau răbdare și nici interes să își respecte principiile ori să supună
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
răcoroasă și foșnitoare ca o pădure. Într-adevăr, toate curțile și mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobște curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, și numai întunecarea și reaprinderea unui lan de stele dădea trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răsfoi, se lăsă pe un scaun cu ele în mână, apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoasă, mătăsoasă îl umplea de înfiorări noi. Nu-i plăcea în fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile volumului căzu un mic ac de păr ondulat și o panglică verde. Otilia îi apăru ca o ființă fragilă, suferind la o muzică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și un respect nesfârșit pentru bărbat. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile și cuvintele ei erau pline de grație, însă totul respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mână stângă își reconvocă arcanele, aducîndu-le lamă cu lamă, ca un clonț de găină, grăunțele. Răsturnând pe față Roata Norocului, Îndrăgostitul, Carul și Moartea. Dar neizbutind să amăgească pe nimeni că ar mai fi fost cumva, pe deplin, absorbită de tumultul noilor semnificații, ieșită de ordinea proaspăt relevată a vechilor arcane. - Asta-i pentru vrednicia ta de taximetrist, puturosule. - Ce-i? Mi-ai cules zmeură? - Admiratoarele tale de pe șantier ți-au trimis sporul ăsta de periculozitate. Mâine, cică-se, felul doi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corvoadă. Un fel de datorie de a răsplăti ceva ce îți este dat mai mult decât altora. Promiscuitatea universului deschis, zbaterea când furtunoasă, când molcomă, dar tenace a apei, murmurul sau strigătul permanent al valurilor, adierea blândă a brizei sau tumultul aspru al vânturilor ce se întretaie încrucișat pe faleză< toate acestea te urmăresc, te bântuie, te constrâng. O întorsătură oarecum neașteptată, în drumul vieții, dar mai curând o formă de revoltă în fața destinului, care nu se vedea mai repede împlinit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
foto și coleg până în clasa VIII- a, Emilia vecina lui de la 3 ani, Ică impresionant prin vocea lui ș. a. Era o clasă întunecată și mică și se potriveau fix cu numărul de locuri din bănci, însă le plăcea< nu simțeau tumultul școlii, existau numai ei, profesorii și libertatea! Norocul lui și al multor colegi că a venit în acest an să le predea ,,româna,, domnul profesor Florin Pietreanu. Pietreanu, brunet cu bărbia repezită înainte, dădea impresia unui fante de cartier de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar în mijlocul tumultului general. Pe alee, din loc în loc, câte un felinar aproape orb, aruncă o lumină ireală< întunericul nopții de iulie s-a născut doar pentru ei, rondoul de piatră este ideal pentru îndrăgostiți. Format din coloane de piatră, dispuse în arc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e gerul!? Îl strânge mai tare să-l încălzească, el se lipește până face un tot comun cu pieptul ei care îi place atât de mult. Parcă în altă viață a mai auzit aceste cuvinte, totul se repetă necontenit în tumultul mării. Îl sărută până îi dispare tremurul și o dorește din nou. Se liniștesc se calmează și îl învăluie desfăcută pentru a-l apăsa și din adâncuri izbucni neștiutul care se Un liceu la malul mării 181 cutremură într-un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pentru ca să mai aibă pasiune pentru aspectele ei. Pe culmile disperării, superficialitate în iubire este o superficialitate din adâncime. Am încercat într-o mare tăcere și într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe de oameni și aproape de mine, o senzație de tumult nesfârșit, în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent și insesizabil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din xe "București"București, reprezentantul oficial F. xe "Stopler"Stopler recunoaște că enoriașii nu l-au lăsat să-și termine discursul: „...când am Început să arăt acțiunea lui Ben-xe "Gurion"Gurion și a sioniștilor... am fost Întrerupt, producându-se un tumult prin bătăi din picioare...” 4. Peisajul „uliței evreiești” era dominat de emigrare. Astfel, o echipă de agitatori ai C.D.E.-ului consemnează din cartierul bucureștean xe "Dudești"Dudești: „La nr. 27 și 29 am găsit peste tot Încuiat, nefiind nimeni acasă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
frumoasă, mai bună, mai adecvată speranțelor ei. Talentul său constă în a transforma evenimentele, scopurile colective în imagini care frapează și exaltă. Cu el, banalul devine excepțional. Și el se și gîndește în fiece clipă la asta. Chiar și în mijlocul tumultului de pe cîmpurile de luptă, un Napoleon sau un Cezar se vor gîndi întotdeauna la spectacolul pe care-l dau, la formule apte să-l fixeze în mintea tuturor. Celebrul "Soldați, de la înălțimea acestor piramide vă contemplă patruzeci de veacuri" învăluie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trăia sobru și se comporta extrem de civilizat. Troțki ne relatează că la manifestațiile de masă, după terminarea discursului, "Lenin și-a strîns pe loc notițele și părăsește imediat tribuna pentru a scăpa de inevitabil. Strigătele și aplauzele se înmulțesc, iar tumultul crește în valuri care vin unul după altul". Nimic asemănător la urmașii lui care s-au făcut și se mai fac aplaudați la comandă. Cînd se referă la un conducător, cuvintele de smerenie, de modestie, evocă o idee simplă: omul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autoafectarea (sau întruparea) Vieții în corpul nostru transcendental prin tonalitățile perfect gratuite ale bucuriei și suferinței (lipsite de vreo motivație rațională) nu seamănă cu „sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
filoane ale viziunii, ce se Întretaie și suprapun, Își fac ecou, Într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează În egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ceea ce teoreticianul poeziei noi numea „revelația, de o clipă numai, a invizibilului” Își are În asemenea versuri echivalentul perfect. Problema ce se pune În fața poetului este, În fond, aceea de a asigura discursului o stare de productivitate practic inepuizabilă, În tumultul căreia absoluta disponibilitate a spiritului să se poată exprima ca degajare de normă și „formulă”, abandon În voia „armoniilor deșteptate de Întîmplare”, În „succesiunea de hazarduri” a poemului. „Aventură spirituală”, deci, dar și aventură a limbajului, - cum se poate ușor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ai resurse! Nu ar merita osteneala să se numească stat. Departe de a ne impune noi taxe, vă somăm să le retrageți pe cele vechi. Suprimați: Impozitul pe sare; Impozitul pe băuturi; Impozitul pe litere; Accizele; Patentele; Prestațiile. În mijlocul acestui tumult, și după ce țara și-a schimbat de două sau trei ori statul său pentru că nu a dat satisfacție tuturor acestor cereri, am vrut să arăt că ele sunt contradictorii. De ce mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! Nu puteam să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]