7,871 matches
-
timpul În gol. Noroc cu balustrada care te ajuta să-ți menții echilibrul. Când am terminat coborârea, Eveline s-a oprit și a rotit lanterna Împrejur cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul de cel mult trei metri, cenușiu și lugubru. Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră, la drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lanternei În ochi. Nu m-am ferit, așa cum probabil se așteptase, drept pentru care, după câteva clipe În care mi-a cercetat fizionomia, de parcă atunci mă vedea Întâia oară, a lăsat spotul gălbui-roșiatic să alunece iar de-a lungul pereților tunelului. - Ziua ai ceva mai mult haz. Și cu eforturi mai mici, pe deasupra. O să te pun imediat la curent cu tot ce trebuie să știi, deși aș fi preferat să aleg eu momentul. Și poți să fii convins că l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu? Să nu ratăm șansa... Era vădit Îmbufnată că operasem, cu solicitarea mea imperativă, modificarea parțială a scenariului cu care venise pregătită de-acasă. O Înțelegeam, dar asta era tot ce puteam să fac pentru ea. Am mai Înaintat prin tunelul cu multe deschideri laterale preț de câteva sute de metri - nu multe, două-trei -, apoi ne-am oprit din nou. Eveline, care ținea tot timpul lumina lanternei fixată la câțiva pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ținea tot timpul lumina lanternei fixată la câțiva pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o cu o mișcare bruscă, menită evident să mă surprindă, după care a plimbat Încet modestul proiector pe pereții incintei. Ieșiserăm din tunel, ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să-ți faci o idee, gândește-te la intrarea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp, cu talpa țigara neterminată și Încercând să percep vreun zgomot din direcția tunelului - locul pe care Eva Îl țintea cu o privire intensă. N-am reușit. - Ți s-a părut, i-am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar a trebuit să mai treacă puțin timp până când urechile mi s-au aliniat și ele la standardul de funcționalitate necesar și suficient pentru a mă convinge că Eva avusese dreptate. Se auzeau, Într-adevăr, pași care se apropiau dinspre tunel. Și vocile a doi bărbați. Nu se Înțelegea ce spun, erau Încă prea departe pentru a le distinge cuvintele și, pe deasupra, vorbeau destul de Încet, dar era doar o chestiune de secunde pentru ca dialogul să devină inteligibil. Din firida unde Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când albia pârâului a secat de tot, rădăcinile s-au îndreptat spre un alt loc, unde încă mai era umezeală. — E aici, dedesubt, spuse cu convingere Suleiman, dar nu știm la ce distanță. — Și ce putem face? — Să săpăm un tunel orizontal, urmând drumul pe care ni-l indică rădăcina. — Cât? — N-am nici cea mai vagă idee. — Să ne ajute Cel de Sus! — Ar cam fi vremea. Nu vorbi cu păcat. Nu vorbesc cu păcat, mamă, spuse Suleiman. Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate În stomac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doarme pe el) Doamna E. s-a oprit. Privește atentă portretul unei femei. O față ovală Înscrisă Într-un cerc, În ea e Încadrată aceeași față micșorată În care apare apoi alta mai mică și așa mereu ca Într-un tunel al timpului Într-o perspectivă infinită, absorbită de un punct negru. — Uite, portretul ăsta e foarte interesant, plin de sugestii, aici depășești jocul formal, te pune În fața enigmei umane. O idee excelentă și realizarea. — Mă bucur că-ți place. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
croitorii“. Toate visele mele au câte un titlu. Manechinele decapitate au început să înmugurească, acele de gămălie s-au îmbârligat în tufișuri, iar pajiștea s-a întins cu sălbăticie peste catifele. Mașina mea de cusut duduia ca un tren în tunel, cu toate că nici nu mă atinsesem de ea. Tivea un cearșaf alb. Ca un bun croitor, trebuie să înțeleg ce înseamnă un astfel de vis. Stăteam la umbra celui mai bătrân copac. Era după-amiaza târziu și toamnă timpurie. „Pinaceae, Abies cephalonica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venit uraganele dinspre Atlantic în toamna aceea, am pierdut camera respectivă și jumătate din verandă. Mi-am așezat trenulețul într-una dintre camerele goale de sus și am făcut tot felul de decoruri prin care să treacă. Am făcut un tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători nu vor putea niciodată să crească din lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să-și imagineze că sunt trandafiri pe el, chiar dacă nu erau. Trenulețul meu era un lucru minunat, totuși. A plouat prin toată camera. Mai întâi a ajuns pe sub tunel, apoi peste o cutie veche de pantofi pe care am acoperit-o cu hârtie creponată ca s-o fac să arate ca un deal verde, apoi a coborât de pe cutia de pantofi pe podul din grătar, care arăta exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
apoi a coborât de pe cutia de pantofi pe podul din grătar, care arăta exact ca podul de oțel de peste râul din capitala districtului. De acolo, apa avea drum liber pe podea, adunată într-un cerc, și se oprea înapoi la tunel. Toamna în care a venit uraganul dinspre Atlantic a fost chiar toamna în care am intrat la Școala Districtuală Elementară. Acesta era numele școlii generale din oraș. Era departe de casa noastră. Dimineața trebuia să cobor dealul și să traversez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ochii noștri imperfecți puteau să vadă. Undeva la suprafață existau deschizături către lumea subterană - în așa fel încât lumea noastră și cealaltă comunicau firesc. Vechile rituri pitagoreice îi vindecau pe oameni pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala însemna pentru Pitagora a te despărți de lumea profundă. Lumea noastră și cea subterană trebuiau să se oglindească una în alta. Acum puteam să văd cu propriii mei ochi fantasticele grote din adânc, cu fluviul subteran, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de pe una dintre fețele șlefuite ale sticlei de la ușă. Când, după o mică pauză, trag de miner, această fâșie tremură ușor: ușa e încuiată. Mi-e jenă să-l trezesc pe Matei; cobor în fugă treptele cerdacului și intru în tunelul umed și întunecat de sub casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază el lemnele tăiate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu el la plecare. În rest, se folosea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și le abandonase, încercând apoi în altă parte. Se apropie de ultima galerie, cea în care intrau șinele. Privi cu atenție în interiorul tunelului. La o primă vedere, pereții și tavanul păreau stabili, așa încât intră înăuntru. Înainta cu atenție examinând stânca, căutând fisuri sau pietre ce ar fi putut să se desprindă de acolo. Din loc în loc pe perete, cam la înălțimea lui, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intră înăuntru. Înainta cu atenție examinând stânca, căutând fisuri sau pietre ce ar fi putut să se desprindă de acolo. Din loc în loc pe perete, cam la înălțimea lui, erau agățate felinare cu petrol, acum goale. La un moment dat, tunelul făcea un cot la dreapta. După colț văzu vagonetul. Era încă plin pe jumătate cu minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interior, bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție golul din fața sa și se cutremură de groază. Nu-i venea să-și creadă ochilor, raza de lumină aruncată de lanternă nu mai răzbătea atât de departe ca mai devreme. Tunelul îngust în care privea era mai scurt, nu mai avea acum decât câțiva metri în față. Și totuși, lumina nu-i arăta capătul, părea că întunecimea o înghite după câțiva pași. Ceea ce îl înspăimânta însă era faptul că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbi! Lasă-l să se obișnuiască. Dacă aici arată așa, insistă bătrânul, cum va fi când ajunge sub Stânca Adevărului? Încet, Cristian deschise ochii. Nu-și amintea când și nici de ce îi închisese. Avea senzația că se află într-un tunel și vedea în depărtare gura acestuia scăldată în lumina soarelui. Îl mira liniștea apăsătoare care coborâse peste el. Nu reușea să-și dea seama unde se află și nici ce se întâmplă cu dânsul. La început auzi un ciripit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu imediat seama că sunt două persoane care discută, o voce de bărbat și una de femeie. Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]