1,205 matches
-
paseze, spune ea calmă. —O. O! — Păi, eu mă întorc la colegul meu, spune Elaine iute. Desigur, încuviințez eu. Coleg într-adevăr. —Încântată de cunoștință, Adam, spune ea și are tupeul să-l pupe de parcă l-ar fi cunoscut. Ce tupeu pe capul ei! Cum a îndrăznit să-mi îmbrățișeze partenerul? Cine era? Adam o urmărește ușor amuzat cum se îndreaptă clătinându-se spre masa ei. A, e doar o cunoștință. Cu siguranță nu vreau să vorbesc despre ea. Elaine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
treaz de mult. Pare să fi dormit bine. Hmmm. Asta e ciudat. Mă întreb ce s-a întâmplat între el și Amy. Apoi îmi aduc aminte cum m-a lăsat în Littlest Bar fără să-și ia la revedere. Ce tupeu! —Bună, îi răspund eu foarte rece. Nu am nici cea mai mică intenție să port o conversație cu un bărbat care m-a abandonat într-un bar ca să se poată cupla cu altă stewardesă. —Ai ajuns cu bine acasă? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și așa destul de rar la compania asta aeriană, dar un căpitan fermecător și arătos e ceva aproape nemaiîntâlnit. Slavă Domnului, sunt ocupată acum, altfel aș sta și eu la coadă pentru el. Pe de altă parte, probabil nu aș avea tupeul. Încă nu am uitat când ne-am întâlnit în Boston, și eu eram în pijamale și fără machiaj. A fost jenant, nu? Și eram așa nervoasă, credeam că el și Amy au, știți voi, fost împreună. Nu că asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu? — Într-o bună zi au decis să țină o întrunire politică prelungită și s-a stabilit ca fiecare fată să aducă douăzeci de găluște din orez care să se mănânce seara târziu. Zău că nu glumesc. Și mai aveau tupeul să vorbească despre discriminare sexual\! Eu, care întotdeauna găseam ceva de obiectat, am decis atunci să nu protestez în nici un fel și să fac cele douăzeci de găluște solicitate. În mijloc am pus prune murate și apoi le-am înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spun că suntem minunați, dar avem conducători netrebnici. Acum sunt disperați că nu ne retragem din Irak, nici din Afganistan, nici din Kosovo, în general nu fugim rușinați. Și mai vrem să jucăm un rol în democratizarea regiunii Marea Neagră. Atâta tupeu pe lumea aceasta n-a mai avut România de la războaiele cu turcii, dar chiar și atunci ne mai repliam în codru. Unde-i tradiția, spiritul național, spectrul eșecului, fatalitatea? Unde o să ajungem, dacă, după ce am scăpat dintr-o dictatură, ne
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
am curățat d-un pol dă bătrâne, lovele dân aur, nu glumă. Să vezi și să nu crezi unde sărisem: mă leferisem dă nu mai aveam nici baremi un firfiric de-o sârmă pârlită la Buenos Aires. Da mi-am scos tupeu la aer pă terasă. Vreți, oare, matale să-mi credeți c-am dat gata chestia ipso facto? S-a arătat un scundac durduliu și fonfăit, care mă urmărise la joc buluc dă silitor, și mi-a dat cu Împrumut vro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack totul era la vedere. Era mai greu, bănuia ea, să ajungi să-l cunoști pe Laurence Westcott, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi mai catolică decât Papa. O prinsese în sfârșit cu mâța-n sac și se simțea foarte bine. Între cârciumă și casa părinților ei era mai puțin de un kilometru și Fran spumegă de furie tot drumul. Jack Allen avea tupeu, nu glumă. Cum îndrăznea să sugereze că e o ipocrită? Avusese noroc că scăpase fără să-i toarne ceva în cap. Imaginea fugară a lui Jack Allen, cu stropi de bere neagră scurgându-i-se din păr, udând haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai șase domnișoare de onoare și un moment de karaoke la petrecere. Fran chicoti. Nu reușea să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii. — Las-o pe mătușica Fran să hotărască dacă vrea să ne aibă ca domnișoare de onoare sau nu. Poate că vrea să facă doar cununia civilă. — Sigur că nu, dragă. Asta o lași pentru data viitoare, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu vor sugative inveterate ca mine. E prea mult sânge în alcoolul din venele mele. Du-te tu. Cozile se mai răriseră, oamenii se risipeau, mergând la cumpărături sau întorcându-se la muncă. Îl zări pe Mike Wooley, plin de tupeu ca întotdeauna, intervievând fără rușine vedeta rock chiar în fața lui Jack. Era rândul ei să intre în cort. Să doneze sânge era un lucru care îi plăcuse întotdeauna lui Fran. Dacă și alte căi de-a ajuta comunitatea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Stevie, era ocupată cu o listă de cumpărături și încerca să-și dea seama de ce ar avea nevoie tatăl ei. — Mult ți-a mai luat, o acuză Fran. Credeam că o să ieși imediat după mine când Jack Allen a avut tupeul să primească premiul nostru. Sau ai stat să-l faci de ocară în bar? Dacă da, sper că insultele tale au fost atât de murdare pe cât o merită. — Doar nu era să-l vorbesc de rău de eroul zilei, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copil și de a-și continua activitatea ca redactor, de a lansa chiar noi diviziuni marca Fair Exchange. Dar numai având-o alături pe Stevie care să fie mâna ei dreaptă. De bună seamă, nici măcar Jack Allen n-ar avea tupeul să le-o fure cu atâta nerușinare? O jumătate de oră mai târziu, Stevie se întoarse, plină de ea, anunțând că Jack voise doar să-i ceară sfatul. — I-ai spus? întrebă Fran, fără să se poată abține. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uimire că promenada de lângă faleză este complet liberă, însă o fâșie lungă, pe care scrie, cum aveam să aflu ulterior, "accesul interzis", îi face pe temătorii și corecții japonezi să nu se apropie de drum. Cu o infinită doză de tupeu, decid că între a mă sinucide pornind pe urmele iubitei mele și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
avioane de pe porta vionul nostru din balcon. Însă ceva nu stătea la locul lui în joia aceea. Mi se clătina un dinte. După grădi aveam să aflu de la tataie că dintelui i-a venit vremea să cadă, dar îi lipsea tupeul s-o facă de unul singur. Avea nevoie de un imbold sau mai degrabă să fie tras de mânecă. Toată ziua l-am sâcâit, clătinându-l înainte și înapoi, cu limba mai degrabă speriată decât curioasă. O înțeleg acum și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o ții de coarne! Susțin neadevărul fiindcă nu le placi Sau pentru că ei nu pot face ce tu faci? Cu sufletele mici de spumă-înveninate Ades- ajung stăpâni pe vorbe-ți și pe fapte! Cu mintea un grăunte și fără de rușine Tupeul îl orbește și strigă dur la tine! Ei nu știu că te doare și că ai merge-n munți Decât să îi rănești de-ai vrea ca să-i înfrunți! Ei nu pot înțelege că nu ești cum sunt toți Și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și înaintăm ușurel de pe jos pe marginea patului și el se întinde îmbrăcat, nici așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha, ha?! și-l acopăr și pe el, după ce-i pun ochelarii peste cărți, stăm înveliți, cu muzică de la MTV, până sub gât, și capetele par enorme pe pernă, băi, suntem într-un film de scurtmetraj, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
secundă în îmbrățișare, sărutându-ne și el gustând sărutul cu limba atunci când trage aer, vezi... acum nu mai suntem într-un scurtmetraj prost. Ești în formă... oarecum, mă faci, îmi trimite el mesaj de la mare, când eu, beată, am avut tupeul să-l sun, dar deja lucrurile se stinseseră, când vine iubita, o întreb pe Bianca peste masă, după ce Filosoful mă pupă, ce chestie, pe obraz, bine că mă bagă în seamă... mâine! îmi șoptește ea, hei? ce-ai vrut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
auzeai că le spun oamenii. Maică Doamne! — Oameni răi, asta e, întări Santa. Guri spurcate. — Bietu’ tata, continuă doamna Reilly. Era așa sărac! Și când s-adus și și-a prins mâna în cureaua ventilatorului, toți din cartier au avut tupeu’ să spună că trebe să fi fost beat. Ce de-a scrisori anonime am mai primit pe chestia asta. Și biata mea tanti Boo-Boo. Avea optzeci de ani. Ținea o lumânare aprinsă pentru bietu’ ei soț mort și-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
micuță, să putrezească În mormanul ăla de porcării... Vreau informații din interior, Laz. Încă mai am niște chestii despre Geordie Stephenson pe care tu nu le știi. Toată lumea are de câștigat. Logan nu-și putea crede urechilor. — Mai ai și tupeu după ceea ce i-ai făcut ieri lui Insch! — Laz, așa-s afacerile. El te-a băgat pe tine-n rahat și i-am dat și eu peste nas. Am scris eu vreun cuvânt rău despre tine? Am scris? — Nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rădăcina nasului, Încercând să oprească durerea din ce În ce mai puternică. Când deschise din nou ochii, privea la alt nume cunoscut: Martin Strichen, Howesbank Avenue, numărul 25. Omul care putea secera nenorociți de avocați alunecoși dintr-o singură lovitură. Iar Sandy Alunecosul avusese tupeu să afirme că era vina Poliției că fusese eliberat Cleaver... Un mic zâmbet scăpără pe fața lui Logan când Își imagină momentul impactului, Bang. Fix În nas. Insch Își ridică privirea de pe raportul polițistei care tremura. — Ce naiba-i așa amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urmă până nu ajung acolo? Nutrea speranța vagă că ar fi putut intra primii la clubul Minnehaha și i-ar Întâlni acolo pe ceilalți, ar fi găsit Într-o stare de izolare blazată și și-ar redobândi astfel ceva din tupeul pierdut. — O, sigur sigur! Îi prindem sigur. Să ne grăbim. Amory a devenit conștient de stomacul său. Intrând În mașină, a aruncat rapid vopseaua diplomației peste un plan improvizat pe care-l concepuse. Acesta se baza pe niște „complimente“ ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
suflet. ROSALIND: Îți zic că n-am nimic de spus. Sunt doar nervoasă. AMORY: Rosalind, cochetezi cu ideea de a te mărita cu Dawson Ryder. ROSALIND (după o pauză): Toată ziua m-a cerut de nevastă. AMORY: Ei bine, are tupeu! ROSALIND (după altă pauză): E simpatic. AMORY: Nu spune asta. Mă doare. ROSALIND: Nu fii idiot. Știi că ești unicul bărbat pe care-l iubesc, pe care-l voi iubi vreodată. AMORY (iute:) Rosalind, hai să ne căsătorim luna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puterea crește Și chesatul nu sporește. Și ne-am pus pe treabă. Era vară, prin iulie. La grădina Rașca erea un oarecare spectacol, cu or chestră, unde se plătea 1 leu intrarea. Ne-am împărțit rolurile. Doicescu avea mai mult tupeu decât mine. Plecam pe Podul Mogoșoaiei amândoi. De cum întâlnea un cunoscut, Doicescu îl oprea: — Mă, Mitică, împrumută-mă cu 10 bani. Vreau să mă duc la Rașca și n-am pentru intrare decât 90 bani. Ți-i dau mâine negreșit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Așa o fi, dar mie astfel de "mărturisiri" mi se par construite, artificiale. Cred, dar nu sunt sigur, că am ajuns la poezie, prinzând curaj să pun pe hârtie anumite gânduri și mai ales la un moment dat, să am tupeul să le arăt altor oameni. De asemenea, am impresia că poezia este un complex de gânduri, un complex de experiențe spirituale și mai ales este o sinteză a vieții în sine. Probabil la asta te referi și tu când îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai noștri au mai țintit Nobelul, din câte știu, Eugen Jebeleanu și Geo Bogza, cavalerii "schimbării la față", după mica liberalizare din 1965. La fel, Marin Sorescu... Ce sfaturi ați da unui tânăr care bate, fie cu sfială, fie cu tupeu, la porțile literaturii? Care sunt capcanele care-l încearcă pe tânărul confrate de azi? Nu-mi place să dau sfaturi. Prefer să înfățișez câteva constatări. Proba vocației literare o dă capacitatea tânărului condeier de a se bizui pe propriile-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]