2,252 matches
-
fiecare masă, laudă fiecare fel de mâncare neobișnuit, spunând că nu au mai mâncat niciodată atâtea delicatese necunoscute și insecte gustoase. Heinrich a fost șocat să afle că turiștii credeau acea poveste ridicolă despre podul stricat. Dar s-a simțit ușurat că avea mai mult timp să-i scoată din situația dezastruoasă. Avea să mai aștepte câteva zile, sperând că turiștii se vor plictisi de această aventură și că tribul va realiza că băiatul nu era salvatorul lor. Între timp, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
niciodată această ambivalență a priorităților, iar În momentul În care s-a trezit incapabilă să mai ia hotărâri, a devenit deprimată. De fiecare dată când Dwight venea să ia copilul la el sau la medic pentru un control, se simțea ușurată. Eliberată de responsabilitate, se băga În pat, dar nu putea dormi. — Ce se Întâmplă cu mine? se Întreba. Mi-am dorit copilul ăsta atât de mult. Milioane de femei au copii. Nu poate fi atât de complicat să crești unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de pasageri, de rezolvarea conflictelor dintre călători. Pentru mine, un puști de optsprezece ani, de-abia angajat, a fost destul de greu. La început, orele de la muncă mi se păreau tare lungi. Seara, după ultimul metrou, închideam ușile și mă simțeam ușurat. „A mai trecut o zi de muncă!“ Acum nu mai e așa. Începutul a fost mai greu. Cel mai mult uram bețivii. După ce se îmbată, devin prea prietenoși sau puși pe ceartă. Unora li se face rău și vomită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
afacerile din domeniul vestimentației nu o duc prea bine, dar el spune: „Începem să ne revenim.“ Se săturase să vadă boșorogi cu fete tinerele, care goleau rafturile, cumpărând cele mai scumpe haine fără măcar să se uite la ele. Se simte ușurat că acea perioadă a trecut. „Acum revenim în sfârșit la normal.“ Domnul Sono spune despre el: „Sunt făcut pentru meseria asta.“ Mie nu mi-a lăsat impresia aceasta. Mi s-a părut un om rece și introvertit. Nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iar capturarea lui a fost un pas important. Nu ai cum să nu te gândești: „Ce bine! A fost prins și ultimul!“ Dar eu nu am făcut așa. Parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă, m-am simțit ușurat. Pe de altă parte, eram doar trist pentru că: „De acum va începe o nouă bătălie.“ Mi-a luat mult să strâng acest material. Între timp, pentru că am încercat să privesc lucrurile din punctul de vedere al victimelor, cred că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simțisem la început înlăuntrul meu devenea din ce în ce mai îngrozitoare. Deși inhalam aer proaspăt, respirația îmi era din ce în ce mai greoaie. A fost înfricoșător. M-am liniștit după ce mi-am confirmat mie însumi că eram bine, că am fost salvat. În sfârșit, mă simțeam ușurat. Dar a durat ceva până atunci. Durerea de ochi și de cap a mai persistat o vreme. Nu a dispărut de tot. Puțin câte puțin, odată cu trecerea timpului, s-a șters. Trei-patru zile după ce m-au externat, am fost găzduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urmă, nu le-am mai judecat pe toate laolaltă. „Corect“ sau „incorect“, „normal“ sau „nebun“, „responsabil“ sau „iresponsabil“; am simțit că aceste probleme nu au ce cauta în materialul meu. Până la urmă, nu eu am ultimul cuvânt. M-am simțit ușurat. M-am relaxat și am ascultat „poveștile“ lor. Am devenit un păianjen care asimila fiecare cuvințel în parte, îl digera înlăuntrul său și apoi îl scotea afară sub forma unei „altei povești“. Un păianjen neînsemnat, aflat într-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din zi antrenament și cealaltă jumătate să mă ocup de dublarea casetelor. Când eram în partea cealaltă eram atât de aglomerată, că abia apucam trei ore de somn. Am reușit să scap fără să am legături amoroase cu el. Eram ușurată că a mers. M-a chemat în camera lui, iar înainte a făcut niște aluzii referitoare la subiectul acesta. M-a sunat și m-a întrebat: «Când ai avut ultima menstruație?» «Ce?.. Când să fi fost?», spun eu. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unor arbuști mai stufoși, celălalt și-a continuat drumul. Văzând că merge cam în zigzag privind spre nicăieri, m-am bucurat că a trecut de mine fără să mă vadă. Speram ca și amicul lui, care părăsise locul ceva mai ușurat, să mă trateze cu aceeași indiferență, numai că bucuria mea se dovedi de foarte scurtă durată. După ce primul se depărtase vreo zecedoisprezece metri, se opri brusc, întorcându-și capul spre mine: - He, he, credeai că nu te-am văzut? Te-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
e mai alert semănând cu un fel de fugă în grupuri mari, compacte. Cu 1,9 medici (la ora aceasta) la mia de locuitori, față de 3,5 media europeană, bolile românilor, totuși, ar putea până la un punct, răsufla ușurate. Dar alte boli sunt intrate adânc în sistemul politic, prostia, hoția, jemanfișismul și iresponsabilitatea sunt boli netratate și care aduc în pragul comei sistemul nostru sanitar. Aceste boli, care afectează violent clasa politică, au făcut ca bugetul Sănătății să nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
are decît!" Dar curând am fu-git pe scări să o caut. Am strigat-o zadarnic. Am încuiat camera, ca nu cumva să-și ia geamantanul lăsat aici, și cu prima trăsură m-am dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren. Am așteptat trei ore în șir, ducîndu-mă de la un capăt la altul al peronului. M-am reîntors tot cu o trăsură la hotel și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să puie doliu! Poate s-a întîmplat ceva de curînd!" Și când, în sfârșit, doamna Axente, totdeauna prima la întîmpinare, ca și cum ne-ar fi văzut că venim, ne anunță spunîndu-ne: "Viky e la fel. Temperatura a fost 40 grade", răsuflăm ușurați. Totuși, moartea posibilă a lui Viky nu ne-ar apărea ca ceva cu totul neașteptat. De la timpul când ne temeam să ne gândim la așa ceva până acum, când facem chiar unele aluzii, a trecut mult. Când sunt numai cu Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cât mai mult cu putință, cât mai bine cu putință și în munca noastră, în casa noastră, să ne învățăm a face economii și a cheltui așa cum e mai bine. Misiunea conducătorilor este prin acest simplu fapt surprinzător de mult ușurată și ei ne vor mulțumi mai bine decât prin discursuri înflăcărate. Flecărim atât de mult!..." Vorbind muncitorilor catolici din Coimbra, Salazar se adresa, de fapt, țării întregi, anunțîndu-i, într-un anumit fel, noul drum pe care în curând știa că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Voiam doar să fac rost de carne, spuse Odolgan, râzând, dar își agăță din nou arma la brâu. Balamber îl atenționă pe marcoman: — Ai un câine idiot. Riști să-l pierzi curând. Audbert, alb la față, suspină resemnat, dar și ușurat. — Veniți, zise el, îi spun nevestei să taie un porc. Dar o să trebuiască să așteptați puțin. încrețindu-și buzele pe sub mustața lungă și neagră, Balamber consimți; își îndreptă apoi spinarea, își aranjă pe talie brâul verde cu auriu - culorile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să înainteze cât mai iute și fără oprire, temându-se de sosirea, dintr-o clipă în alta, a hoardelor hune. Nici măcar vederea războinicilor lui Chilperic nu avu darul să-i mângâie. îi priveau pe burgunzi fără să se arate mai ușurați, continuând să meargă înainte cu capul în jos, de parcă le-ar fi fost frică să nu pățească, din partea acelor războinici îmbrăcați în armuri și cu înfățișare sinistră, necazurile de care scăpaseră până atunci. Mai mult chiar, ori de câte ori îi întâlneau, mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o teamă puternică, iar chipul său blând, aproape feminin, se făcuse ca de ceară. încheind acea rapidă examinare, Balamber își îndreptă spatele și, aranjându-și brâul pe șolduri, îl întrebă aspru pe abate, vorbindu-i în galo-romană: — Cine ești? Ce vrei? Ușurat să vadă că puteau comunica în limba sa, călugărul răspunse pe un ton liniștit: — Numele meu e Canzianus. Sunt aici ca să vorbesc cu tine, dacă tu ești comandantul acestor războinici. — Da, sunt în subordinea mea. Deci?... Bătrânul încuviință: — Sunt abatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixă în fața sa și fără să arate pe față vreun semn de îngrijorare, dar Sebastianus se temu pentru un moment că Metronius avusese dreptate atunci când, la plecare, își manifestase îngrijorarea ca nu cumva atitudinea bagauzilor să degenereze în violență fățișă. Ușurat văzu că un bărbat, ce avea în spate o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
silueta lungă a lui Cetegus, ce se depărta, sprijinindu-se de servitorul său. — Ce e, Clemantius? îl întrebă. Bărbatul își drese glasul. — Invitații au sosit, anunță. Ilustrul Flavius Cilonus e la intrarea principală, cu prietenul său Emerentianus. Hippolita îi spuse ușurată: — Bine. Și Claudian cu soția lui? — Da. Au fost primii. Atunci, îngrijește-te să se simtă fiecare cât mai bine și spune-le că venim imediat. Ah! Vezi de-i pregătește un loc potrivit pentru noapte și lui Emerentianus; probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obicei, și nu aveau în mod real ferestre, ci doar câteva ambrazuri strâmte, inatacabile din exterior. Recunoscând-o pe Hippolita, servitorii îi făcură imediat loc; dincolo de intrare îl află pe Clemantius, cuprins de o nervozitate ușor de înțeles. — Domina! exclamă ușurat, imediat ce o văzu. în sfârșit! eram cu toții tare îngrijorați pentru tine. Nu știam unde ești și... Gâfâind, Hippolita își trecu o mână prin părul răvășit: — Flavia e moartă! anunță. Au ucis-o. Sunt deja în grădină. Alarmat, libertul aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imense maree. Mâna sa alergă la încheietoarea coifului, dar îi veni greu să desfacă nodul: un tremur nestăpânit i-o străbătea, astfel că fu obligat să lase să cadă sabia, roșie de sânge, și să-și folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă pe jos coiful, deformat în mai multe locuri; apoi, copleșit de o insuportabilă oboseală se așeză pe iarbă, pe panta domoală a colinei. Știa că ar fi trebuit să-și regrupeze oamenii, să-și recompună unitățile, să organizeze îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Te rog să lași pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea." 23. Și cînd duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua arfa și cînta cu mîna lui; Saul răsufla atunci mai ușor, se simțea ușurat, și duhul cel rău pleca de la el. $17 1. Filistenii și-au strîns oștile ca să facă război, și s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărît între Soco și Azeca la Efes-Damim. 2. Saul și bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
aminti prea târziu că, în aceste vremuri de agresivă emancipare, un șef nu pune unei angajate întrebări care pot fi considerate fără legătură cu serviciul. După o clipă, privirea domnișoarei Pearson își pierdu sclipirea dură, ostilă, iar Craig respiră mai ușurat. - Nouă ani, răspunse ea scurt. - Cine v-a angajat? se forță Craig să continue. Domnișoara Pearson dădu din umeri, dar gestul trebuie să fi avut legătură cu vreun gând care-i trecuse prin minte. Vocea îi era normală, atunci când spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochii, ca orbit de lumină. Dar lumina venea din mintea lui, nu de afară; iar el căpătase convingerea înfiorătoare că ar putea să-i ardă creierul dacă nu era atent. În cele din urmă, reuși să se întoarcă spre Kay. Ușurat, văzu că ea ridicase privirea de pe detectorul de minciuni aflat pe birou. Detectorul era conectat la ornamentele metalice de pe brațele fotoliului pe care stătea Nypers. Când Președintele privi spre ea, Kay încuviință din cap, cât se poate de discret. Jefferson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o legendă a budismului Zen, un învățat a fost întrebat odată care este cel mai neprețuit lucru din lume, iar învățatul a răspuns că o pisică moartă, întrucât nimeni n-ar putea pune un preț pe ea. M. a părut ușurată și mi-am dat seama că abia aștepta să se ducă acasă și s-o asigure pe mama ei de caracterul inofensiv al remarcii mele. M-a condus la gară într-un taxi. Cât de dulce era și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bunăstarea lui Muriel. O iubesc. O găsesc incredibil de vitează.“ „În seara asta întreaga companie e consemnată la post. Am stat un ceas la coadă ca să pot telefona din Sala de Recreere. Muriel mi s-a părut a fi oarecum ușurată că nu puteam veni astă-seară. Ceea ce mă amuză și mă încântă. O altă fată în locul ei, dacă ar fi dorit o seară de pauză de logodnic, l-ar fi copleșit la telefon cu tot felul de false regrete. Muriel n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]