11,111 matches
-
o ținută mândră, Înconjurat de soldați olandezi. Este Prințul Diponegoro, nobilul javanez care prin anii 1830 a fost În fruntea mișcării de rezistență Împotriva olandezilor. Lucrată cu mână sigură, Într-un stil evident occidental, pânza ar putea să fie cu ușurință socotită Încă o scenă din analele istoriei euro pene, cucerirea unui teritoriu străin, subjugarea fără mari dificultăți a indigenilor de către ofițerii eleganți și onorabili aparținând unei puteri străine. Mai uitați vă Însă Încă o dată! Parcă e ceva ciudat la occidentalii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
călătorise În Olanda, studiase cu Kruseman și Schelfhout, excelase de timpuriu În peisaje și portretistică, care-i aduseseră faimă și-l făcuseră favorit al marelui duce de Saxa Coburg-Gotha, Ernst I, În palatul căruia trăise cinci ani, strecurându-se cu ușurință, după cât se pare, În mediul aristocratic din Dresda. Însă tot timpul ăsta a nutrit pasiu nea picturii animalelor sălbatice, Îndeosebi a leilor. Îi văzuse cândva la circul lui Henri Martin, la Haga, și se simțise atras de instinctele lor de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să ne vedem zi de zi, ca doua pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încolo și una încoace și peste un an să ne întâlnim în același loc, în aceeași zi și să ne spunem una alteia ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul cu ușurință, insensibilă la goana copleșitoare a timpului. La nici un an după acel revelion furtunos, Elena avea deja un copil, o fetiță, asupra căreia se aruncase cu o dragoste debordantă, pătimașă, trecuse atât de ușor de la sentimentele de copil, la cele complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care o urmăreau sceptici, convinși că acea toană maternă nu putea fi de durată. Moda pentru tineri începu să o frământe nemaipomenit, știa că e un punct nevralgic, un locușor prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă, un timp a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se împotrivea, pe urmă s-a cabrat, s-a dat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale nu erau încununate de succes. Tu ce mai faci? o întrebă femeia, te mulțumești cu locușorul acela comod dintr-un birou obscur? Întrebarea era pusă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse și ea își va aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de laser, a judecăților sale, ce reușea să pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne vedem zi de zi ca două pupeze, să vorbim despre o mulțime de lucruri și despre nimic și să nu ne alegem cu nimic din asta. Ne aflăm într-un fel de criză din care ne-am smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încolo și una încoace și peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Și atunci fusese îngrozită de viditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare... Tatăl Carminei, pensionat de doi ani, citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina se întrebă dacă acest mod de viață se potrivea cu visurile acelei Elene de odinioară, ce se maimuțărea în fața oglinzii, în cămașă de noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată, degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire și un chip cu o mobilitate a expresiei uimitoare. Din aceste date îți puteai reconstitui întregul cu nespusă ușurință, n-aveai decât s-o faci sau să n-o faci, ce importanță avea ea oricând putea exclama: ah, ce greu este să vezi cum te cuprinde bătrânețea, să fii conștient că viața ți s-a scurs printre degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era și ea acolo la tribunal. În pauze Sidonia Trofin le repeta, e o prostie ce vreți voi, măi copii, voi nu gândiți acum prea limpede, o să vină o zi când o să regretați pasul pe care acum îl faceți cu ușurință, o să regretați, vă spun eu. Fuma în timpul acesta, fuma mult, ochii mici, umezi aproape dispăruseră între razele ridurilor, parcă era un orbete cu nările contractate. Eu vă iubesc pe amândoi deopotrivă, amândoi sunteți copiii mei și nu pot concepe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre degete, ca dintr-o felie de pepene, sucul dulce, lipicios. Atunci se hotărâse, gestul răzvrătirii mocnise în ea zile de-a rândul. Ne aflăm într-un fel de criză, i-a spus, din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-o poveste, adică să plecăm în lume, una încoace și una încolo și peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Dar cum să se mai revadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic pe lume decât ceainăria aceea, cu perdelele crem, lungi până la podea, altfel i se părea imposibil să-l poată păstra pe Dimitrie, numai de-ar fi pășit dincolo de prag și prima femeie întâlnită în cale ar fi făcut cu ușurință, și ea, aceeași constatare și ar fi încercat să-și schimbe comportamentul, ca să se remarce, doar sunt atâtea și atâtea modalități de a lua un bărbat în stăpânire și unele posedă importante arme. Ea, Sidonia, trecută binișor de prima tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era micuț și îmbrăcat în blăniță moale, iar coada stufoasă și-o purta cu mândrie pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în bradul cel înalt, sărind cu multă ușurință de pe o creangă pe alta. Îmi place acest animal, fiindcă este blând și prietenos. Eleva C.I., clasa a III
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în bradul cel înalt, sărind cu multă ușurință de pe o creangă pe alta. Îmi place acest animal, fiindcă este blând și prietenos. Eleva C.I., clasa a III-a Lăbuș (compoziție prin analogie) Ieșind de la școală, mă plimbam prin livada din față. Fiind primăvară, pomii mă îmbătau cu mirosul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la aceste cuvinte, putem interpreta, în continuare, sensul ei concis: lectura, vorbirea și scrierea au un rol determinant în formarea omului. Devenite deprinderi, activități obișnuite, cotidie-ne, prima îl face pe om complet, a doua îl ajută să se exprime cu ușurință, iar ultima, să se exprime precis, dar și coerent. Dezvăluirea sensului sau interpretarea lui ne pune în situația de a trece la comentarea propriu-zisă a maximei, adică la operația de confirmare sau de corectare a valabilității sensului ei, din perspectiva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înoată pe lângă ciocul lor. Trebuie să prindă puteri, pentru că primăvara asta vor scoate pui. Și când dintre uscăturile de stuf și de papură vor ieși noii lăstari, puișorii vor fi cât o gâgâlice. Atunci se vor putea ascunde mai cu ușurință în desișul ca o perie al stufărișului. În soarele de aprilie va fi mai cald și mai prietenos. Al. Șahighian - Se întorc Călătoarele A venit primăvara Ce bine! A venit primăvara! Nopțile vegherii s-au dus împreună cu zilele Babei. Pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
chiuvetă nouă. Așteptând sfârșitul „abluțiunii”, domnul Moduna Își Încălță de probă șosetele din lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de chemare, declară În sfârșit Petru. La oaste, care va să zică. O zi mare, domnule Șendrean. În acest caz vă recomand un geamantan solid din carton presat. Apără de praf puținele lucruri pe care regulamentul le tolerează și poate fi deschis cu ușurință de oricine, chiar și de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În chestiuni delicate. Intră În curte și apăsă pe butonul soneriei, prelung, fără remușcări. Așteptând să i se deschidă, avu timp să se mire că ajunsese la ușă fără complicații. Urcase scara fără să se Împiedice și găsise soneria cu ușurința cu care la el În casă găsea pe Întuneric Întrerupătorul electric de la baie. Cine e? se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfatul unui oftalmolog de la Spitalul Militar Central unde ajunsese grație fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire mată, număra doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile mute de admirație și spaimă ale lui Rub, Ruth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]