2,309 matches
-
că, uneori, marile recompense veneau tîrziu: căpitanul judecător Liviu Prună, imbecilul care m-a condamnat pentru lectura unor cărți, a fost avansat la gradul de general abia după Revoluția din 1989. Am cunoscut un profesor de limbă rusă, Ruha, parcă, ucrainean de prin Rădăuții Bucovinei, care, într-o situație oarecum asemănătoare cu a tatălui meu, nu a cedat. Cînd securiștii i-au cerut să le dea examenul prin telefon, a spus Net; îi rugase omul să învețe măcar alfabetul. Urmarea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau spre răsărit. Sunt regiuni cu populație aproape exclusiv românească, altele În care, alături de români, trăiesc (și mai ales au trăit) numeroase alte neamuri, ele Însele de limbi, culturi și religii foarte diferite: turci și tătari, maghiari, germani, sârbi, ruși, ucraineni, evrei... Aproape o sinteză a Europei! Pentru a Înțelege mai bine România, este util să Începem prin a trece În revistă aceste zece unități geografice, istorice și umane. De unde vom privi Însă, din ce moment al istoriei? Geografia fizică, relativ
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îndeosebi pentru bisericile acoperite cu fresce În exterior). Anexarea la Austria a complicat alcătuirea etnică a acestui vechi pământ moldovenesc. La 1930, românii formau 44,5% din populație (singura provincie, Împreună cu Dobrogea, unde nu aveau majoritatea absolută), fiind urmați de ucraineni, cu 27,7%, apoi de evrei, cu 10,8%, și de germani, cu 8,9%. La orașe, românii reprezentau doar 33%, evreii ridicându-se la 30%, iar germanii la 14,7%. Ca și În cazul Dobrogei, dar alcătuit din alte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vest de Prut, la est de fluviul Nistru, iar la sud de litoralul Mării Negre. După ocuparea ținutului, autoritățile rusești au practicat o politică de colonizare și de rusificare. La 1930, componența etnică era următoarea: români — 56,2%; ruși — 12,3%; ucraineni — 11%; evrei — 7,2%; bulgari — 5,7%; găgăuzi (vorbitori de limbă turcă, Însă creștini) — 3,4%; germani (colonizați În secolul al XIX-lea) — 2,8%. În județele din sud, Ismail și Cetatea Albă, ca și În nord, În județul Hotin
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
2%; bulgari — 5,7%; găgăuzi (vorbitori de limbă turcă, Însă creștini) — 3,4%; germani (colonizați În secolul al XIX-lea) — 2,8%. În județele din sud, Ismail și Cetatea Albă, ca și În nord, În județul Hotin, majoritatea o aveau ucrainenii și rușii. Reanexată de Uniunea Sovietică În 1940, Basarabia a fost divizată, sudul și nordul revenind Ucrainei, iar partea centrală, căreia i s-a alăturat și o fâșie pe malul stâng al Nistrului (Transnistria), cu populație În bună măsură tot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
doar o treime la 1918, restul (cu populație majoritar ucraineană) fiind Înglobat atunci În Cehoslovacia (astăzi, În Ucraina). Maramureșul românesc număra, la 1930, 57,5% români, un procent relativ mic de maghiari — 7%, puțini germani — 2%, În schimb destul de mulți ucraineni — 11,9%, și Încă și mai mulți evrei (stabiliți Într-o perioadă mai recentă) — 20,6%. Altă trăsătură distinctivă: numărul neînsemnat de ortodocși, greco-catolicii (români și ucraineni) reprezentând 65% din populație. Era o regiune pronunțat rurală (cu numai 17% populație
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
viabil decât Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia, rezultate din același proces de dezmembrare a imperiilor. Acestea erau state multinaționale, nu prea deosebite prin structura etnică de defuncta monarhie (Cehoslovacia, de pildă, Îngloba zone distincte locuite de cehi, germani, slovaci, maghiari și ucraineni). România era la limita dintre un stat național și unul multinațional (neromânii fiind numeroși, Însă minoritari În toate provinciile; aveau totuși majoritatea În mai multe județe din Basarabia, Bucovina, Transilvania și Dobrogea). Cehoslovacia și Iugoslavia s-au dezmembrat, iar Polonia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de alta se manifestau frustrări și neîncredere. Ungurii, până mai ieri stăpâni ai Transilvaniei, și românii, foștii lor supuși, Își inversaseră rolurile. Trebuia timp și bunăvoință pentru ca raporturile să se așeze În matca normalității. Raporturile dintre români și ruși sau ucraineni, sau dintre români și evrei erau și ele destul de delicate. Toți erau cetățeni români, dar distincția rămânea În spirite Între români și ceilalți. Ca și România mică, România Mare s-a construit pe principiile unui stat unitar și centralizat (după
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
statului român și dreptul națiunilor la autodeterminare (cu alte cuvinte, destrămarea României și, mai ales, recuperarea de către ruși a Basarabiei). Nu număra de altfel decât vreo mie de membri, În majoritate nu români etnici, ci maghiari, evrei, bulgari, ruși și ucraineni (care aveau, desigur, motive specifice de nemulțumire), ceea ce a contribuit și mai mult la marginalizarea acestui partid Într-o Românie unde „ceilalți“ nu erau priviți chiar ca români.<endnote id="23"/> Și-ar fi imaginat cineva că peste puțini ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe rând, să ne salute scriitori din fosta URSS - partea mai internațional-sentimental-entuziastă a fostei uniuni, mai puțin cei din țările baltice, pe care-i descoperi destul de greu printre occidentali. Sunt grizonați și vorbesc tare, se recomandă (ruși, armeni, gruzini, belaruși, ucraineni, azerbaidjeni), dar nu rețin pe nimeni. Răspund monosilabic la întrebările lor și, treptat, se retrag. Vom avea destul timp să ne cunoaștem... Adevărul e că „intru” destul de greu în asemenea festivități zgomotoase, iar astăzi sunt și foarte obosit. În ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
meu și al lui VASILE GÂRNEȚ - s-au dovedit cele mai bune. Gracias, Javier. Dar nu e un simplu compliment? „O, de-ai ști ce perle mi-a fost dat să traduc, de pildă, niște proze cu tanchiști ale unor ucraineni. Brr!” Zâmbesc strâmb. Întotdeauna se va găsi un termen de comparație care să te avantajeze. Nicolae Prelipceanu e necăjit că trebuie să-și târască bagajele dintr-un loc în altul, din cauza neglijenței gazdelor spaniole, dar, în cele din urmă, sendvișurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt încurajați în această tendință nu atât de realitățile de acasă, cât de contactele lor cu literatura română de ultimă oră și cu literatura europeană, prin intermediul cărora surprind datele epocii și modificarea necontenită a modelor pe piața bunurilor simbolice. Urmează ucraineanul, care rostește foarte energic un discurs proindependență. Asta este; fiecare cu povestea lui. Mikola Ryabtschuk este un anticomunist și un antisovietic ireductibil. Știe bine engleză, dar preferă să vorbească în rusă, pentru a se face mai bine înțeles, mizează mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
final. Emoții și multă bucurie. Îmi pare rău că Andrei Bodiu e cazat într-un alt hotel, într-un alt capăt al orașului, și nu putem sărbători evenimentul. Vom comenta mâine victoria cu „fanii” din Trenul Literaturii. În special cu ucrainenii, care „țin” cu România dintr-o solidaritate a vecinilor, mai ales că selecționata lor nu participă la turneul final. Ies cu Vitalie să bem câteva beri... Nemții sunt dărâmați, au pierdut cu 0:3 în fața portughezilor și sunt eliminați, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plăcută, e o ființă mai solară, zâmbește și roiește în jurul soțului ca o adevărată muză protectoare. Acest eșantion de „umanitate panonică” reușește să-ți spargă toate clișeele antimaghiare induse de propaganda românească naționalistă. La o altă masă, mai departe, stau ucrainenii și georgienii (solidaritate ex-sovietică și antirusească în anumite împrejurări!). Grupul e dominat de Lascha Bakradse, „îngerul” nostru păzitor, un băiat simpatic și plin de umor, așa leneș și deloc grăbit cum îl știu. Acum e supărat, pentru că el a cerut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-o Thomas Wohlfahrt la începutul călătoriei. Mie nu mi se pare deloc așa. Amanda e destul de rigidă, țeapănă, ceea ce-ți surpă orice curiozitate. Recunosc că o antipatizez puțin după prestația ei de la Madrid, când a încercat să le dea ucrainenilor și georgienilor niște lecții de „cosmopolitism sovietic”, și asta numai pentru a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne împrietenim de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oferit Europei... VASILE GÂRNEȚ: Câteva readinguri în oraș ale scriitorilor din Trenul Literaturii. Noi, românii, nu suntem implicați la Vilnius. În clădirea Minorităților Naționale citește și dialoghează cu publicul, în general, angajați ai Ambasadei și Consulatului ucrainean, Yurij Andruchovych, un ucrainean care e mai mult polonez, originar din Ivano-Frankovsk. Abia reușesc să trec pe la „Lecturi din literatura slavă”, organizată de Universitatea din Vilnius și Institutul Goethe. Participă: Verginija Zacharieva (Bulgaria), Dubravka Ugresič (Germania), Jurica Pavicic (Croația), Ivan Dћeparovski (Macedonia). La 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tarabă (probabil studenți) - cultivați și politicoși - sunt plăcut surprinși de cunoștințele noastre de literatură rusă contemporană, nepricepând prea bine cum e cu statutul de „basarabean” înainte și după dispariția URSS-ului. Aproape de hotel, ne întâlnim cu scriitorii polonezi. Yuri Andruchovych, ucraineanul de la Ivanovo-Frankovsk, e mereu cu ei, îi cam evită pe conaționalii săi de la Kiev, la fel cum András Kovács se ține mereu cu scriitorii din Ungaria, iar noi, „moldovenii”, cu cei din România. Afinități elective și opțiuni (geo)politice implicite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un bun prilej să ne revedem între noi, scriitorii, după aproape două zile petrecute la Moscova. Au reapărut colegii georgieni, pe care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și pe „moscovitul” Chingiz Abdullayev, și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție și câțiva „monștri sacri” ai literaturii ruse contemporane: Evgheni Evtușenko, Bella
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
manifestă o mare fervoare și, drept să spun, insistența cu care ne somează să semnăm nu-mi prea place. Sigur că vom semna, dar să vedem mai întâi textul, conceput de Mikola Ryabchiuk - cel mai vârstnic component al team-ului ucrainean, un respectat critic literar de la Kiev. Și textul, în scurt timp, ni se distribuie. Principala mea obiecție e povestea cu „încorporarea forțată” a Ceceniei în Rusia. Sigur, este un fapt istoric incontestabil, dar nu știu dacă e potrivit să mergem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Literaturii, introduce niște note polemice, vorbind despre necesitatea libertății de expresie și a reformelor democratice și în Belarus. Traducerea în engleză se face cu multe omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în Trenul Literaturii. Da. Că își schimbă în fiecare zi hainele, că se parfumează abundent, că este lăudăros, bogat, că vorbește tare și mult, că s-a certat la cuțite cu attendent-ul turc, Sezer Duru, că o simpatizează pe însoțitoarea ucrainenilor, iar aceasta, spre ghinionul lui Chingiz, este cu soțul ei, Andriy Bondar. Interlocutorul nostru nu e deranjat de vorbele care circulă pe seama lui, mai ales că multe dintre aceste caracteristici ce i se atribuie le-a indus chiar el scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bine decât unii confrați din Occident cu simpatii de stânga. VASILE GÂRNEȚ: Stafful german este convins că s-a găsit „un ton neutru” pe marginea rezoluției scriitorilor din Trenul Literaturii, așa că dintre cei care se „revoltă” rămânem doar noi (românii), ucrainenii, georgienii, scriitorii baltici și croata Dubravka Ugrešic, rezidentă la Amsterdam, dar reprezentând Germania în Trenul Scriitorilor. Spunem că nu vom semna declarația, dar aflăm că nici nu este nevoie de așa ceva, se va aproba printr-un vot majoritar, nu avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch, în primul rând, originar din Ivano-Frankovsk, excelent vorbitor de poloneză, care este aclamat la scenă deschisă. Poeta letonă Amanda Aizpuriete, tradusă în Occident și obișnuită cu asemenea spectacole, mi se pare ușor intimidată și, ghinion, are și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceva notorietate literară, și cu Ingrid Băltăgescu, critic și profesor de română la Universitatea din Berlin, care se arată deosebit de interesată de aventurile noastre prin Europa... VASILE GÂRNEȚ: O plimbare seara prin oraș, pe o ploaie măruntă, împreună cu georgienii și ucrainenii. Lasca Bakradse, care a stat câțiva ani la Berlin, pe linia Institutului Goethe, ne povestește întâmplări haioase pe care le-a trăti aici. De pildă, cum a fost ghid pentru un grup de congolezi, care i-au bulversat întreg programul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
citesc imediat cum ajung, la 13.30, pentru că cineva a perturbat programul. Nu-mi prea convine, le spun că aștept să vină toți prietenii români din Berlin cu care am vorbit în aceste zile, dar nu mai pot amâna, deoarece ucraineanul Andriy Bondar, programat după mine, și-a încheiat deja lectura. Încep să citesc, fac și un scurt comentariu introductiv pentru românii din sală, dar nu am cum s-o lungesc mai mult de 12 minute. Închei cu un poem, „Stampă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]