2,898 matches
-
adânc încrustată în carnea fierbinte zvâcnea ca o părere am simțit gura ta coborând pe palma mea larg deschisă cu o singură atingere mi-ai sărutat toată viața m-am îndepărtat înfrigurată neîndrăznind să-mi mai strâng pumnul gândindu-mă uimită că nici nu m-ai atins eram doar doi străini într-o toamnă care nici măcar nu era a noastră am știut atunci că anotimpul pumnilor strânși se sfârșise Referință Bibliografică: anotimp / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ANOTIMP de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359017_a_360346]
-
dar totuși inima începea să-i bată cu putere - aceea a fost prima mare îndrăgostire a omenirii! L-a lovit pe loc, ca o dragoste la prima vedere, lucru de care Adam nu se îndoia pentru că nici nu stia, rămânând uimit că și cuvânta femeia și mai ales că gândea! Lucru cam straniu pentru el care era de mai înainte și cunoștea toate și mai multe decât femeia ce tocmai apăruse. Ea parcă nu avea aceeași reacție, nu se miră că
FERICIREA LUI ADAM?... II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359271_a_360600]
-
uitat chipul, ochii, glasul,aritmiile, bucuriile, fricile. Dar, ori de cate ori îi regăsește scrisul, slova rotunjită în descumpănire, i se pare că-i zărește sufletul, cu vociferările și tăcerile lui. Și i se pare că sufletul necopt îl privește pe cel adult, uimit să vadă că poartă încă - necuviincios - aceeași măsură. Referință Bibliografică: COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ / Carmen Lăiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen Lăiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
uită la ea cu un ochi critic,se scarpină în cap,apoi se așeza pe un scaun din împletituri așteptând să fie gata ceaiul. Persoană din pat mișcă cu greu mâna dreaptă,trase un picior,apoi deschise și ochii privind uimit în jur.Se sperie de omulețul cu barbă,dar acesta îl asigura că e totul bine și că trebuie să stea nemișcat o perioadă din cauza rănilor grave.Isi privi trupul bandajat și pipai cu teamă față: -Unde mă aflu și
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
mării și părul despletit în valurile acelea negre-albastre tăceai prin cuvinte parcă pictate în miezul clipei ce îmi bătea ca un pescăruș ciugulind din nisip perna mea de vise am crezut că am ajuns primul pe plajă și te priveam uimit cum erai mare și lună soarele ce abia mijea nebănuind că el va cuceri întreaga zi vino îmbrățișează-mă mi-ai șoptit și parcă perna mi s-a mișcat m-am uitat dezorientat te-am întrebat prin pădurea de gene
TU ERAI TOTUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360528_a_361857]
-
cei adunați la poarta lui Pavăl în așteptarea reîntoarcerii mele, rostise stridentul adevăr - mortu’ de la groapă nu se mai întoarce! Evidența faptului întâmplat mi-a secerat iarăși conștiința răvășită! Când m-am trezit, după săptămâni de zăcere, am istovit slăbiciunile, uimită și eu de puterea găsită! Știi unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când trăia Țunia. Pe ea o adorau caii, își frecau boturile cafenii de
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
stâncos. - Ce gânduri amăgitoare! - își zise ea decepționată. Cât de urâtă și zbârcită sunt... - Închide ochii, numără până la cât vrei și deschide-i! Baba se supuse și în oglindă apăru un chip frumos ca de prințesă. - Este o vrajă! - exclamă uimită. - Așa vei arăta în permanență! Întregul tău trup e plin de vigoare și tinerețe. Ești ca o fecioară cu pielea fină și plăcut mirositoare! Femeia se privea extaziată și nu-i venea să creadă ce păr lung și negru ca
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
amară să-mi vindece rănile iar drumul de jad, drumul... lasă-i nodurile să-mi atingă tâmplele, de câte ori noaptea ființei mele se adâncește în banal. voi scăpăra cremenea cuvântului printre pașii sămânței de plumb, până la durerea desprinderii cojii de bobocul uimit de lumina soarelui. m-am rătăcit o clipă în pumnul fiarei. m-a strâns fără milă, jinduind la fulgerele fără culoare ale tăcerilor false. un zvâcnet de ape m-a trezit, lăsându-mi pământul să primească metalul daltei izbăvirii printre
DĂRUIEŞTE-MI, DOAMNE, GRAŢIA PIETREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360569_a_361898]
-
părea Crist ! Luna venea dupa El, în celulă și-L făcea mai înalt și mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, ochii adânci ca niște păduri. Luna-L bătea cu argint pe veștminte argintându-I pe mâini vechi spărturi. Uimit am sărit de sub pătura sură : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gură și mi-a făcut semn ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină : - Pune-mi pe răni mâna ta ! Pe
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
țară ta arabă sau alta, bunăoară! Chiar dacă-n două mii și cinci, când, zice-se, munceai pe brânci, te-am decorat cu mâna mea, azi dau cu tine de podea, de te mai scoli c-un vinci!” Arabul, stând cu ochi uimiți, strigă, pe cât putu: „Săriți, căci pacientul a scăpat de la un medic alopat și și-a ieșit din minți! De munca mea s-alege scrum, bolnavii vor muri, duium, de-acum, de-acum sunt condamnați, de-acum nu vor mai fi
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
cazarmă, ne sufoca voința... Acum, abia acum, aflăm voința moartă... Și-acum! Abia acum, știm ce e umilința! Nu zic că, înainte, eram mai fericiți! Dar ’’mâine’’, nu era, cum este azi: coșmar! Eram ca sclavii, sigur,,, Dar azi, vedem uimiți Cum azi abia-nțelegem, ce-i munca în zadar... Eram săraci, umili și îmbrăcați ’’în rate’’... Mâncam meschin, puțin și-aveam de ce-njura! Acum, cârpim cu grijă paltoanele uzate, Luate-atunci ’’în rate’’ și n-avem ce mânca! Să fim mai
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Imediat apoi îi răsună în creier vocea lui nea Jurcan care, de dimineață, după ce toată echipa se îmbarcase-n microbuz, îi strigase șoferului: „Dă-i drumu', Mariane! Tot la Drăgaică!...”. „Nu se poate! Nu s-a mai văzut așa ceva!” strigară uimite, neîncrezătoare și aproape panicate, gândurile, prin mintea lui Matei. Ceea ce simte, este greu de descris ... sunt sentimente de bucurie, amestecate cu o teamă mistică, pe care bunică-sa ar exprima-o printr-o propoziție plină de mister și care face
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
Hai, noroc, băi, nea, să moară mă-ta, de nu sări tu cu o țâgarie acu’! Aici am avut un moment de inspirație și i-am dat un răspuns adecvat legislației, spunându-i că eu nu fumez. Neluțu se holbă uimit, păru să înțeleagă, și, prin urmare, mi-a spus ceva mai nervos: - Bă, dacă n-ai, n-ai, da’ cu banu’ poți să sări, că-m’ iau io și singur! Aveam și aici o ripostă proporțională, de mare bun simț
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MÂINILE ÎȚI ÎNFLORESC UIMITE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului Te-ai întrupat din lutul ancestral precum o floare delicată, fină, cu mâini divine-ai mângâiat un gând: să îți înalți ființa spre lumină! O
MÂINILE ÎŢI ÎNFLORESC UIMITE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360036_a_361365]
-
sub povară grea răbdarea s-a încovoiat, supusă dar fruntea tot senină ți-a rămas, precum o filă, de cuvânt sedusă. Din sufletu-ți albit de troieniri și binefaceri nemaiîntâlnite o simfonie de lumină crește spre mâinile-ți ce înfloresc uimite: Crescut-au prunci și-ogorul au lucrat ori ajutat-au oameni suferinzi, au legănat idei sau au luptat un ideal în minte ca să prinzi. Au scris, cu patimă, poeme-n șir, romane cu eroi ce-n luptă dreaptă au vrut
MÂINILE ÎŢI ÎNFLORESC UIMITE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360036_a_361365]
-
-au aprins spre-nchinăciune, au împletit și frânghii de lumină, sfioase și cuminți în rugăciune. Recunoștința mea ți-o dăruiesc: o cupă albă, de iubire plină, tu-nchin-o către lumea toată, femeie, simfonie de lumină! Referință Bibliografică: Mâinile îți înfloresc uimite / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 798, Anul III, 08 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MÂINILE ÎŢI ÎNFLORESC UIMITE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360036_a_361365]
-
și înălțarea Omului care vrea cu toată forța florii vieții lui să reziste în fața furtunilor care-l cuprind în dansul lor mereu mai sălbatic și mai frumos. Am plutit o vreme printre ramurile copacului “Fructului oprit”. Mai târziu am privit uimită cum se naște sub ochii mei conturul tainei bucuriei de a deveni, odată cu autoarea, căutător fervent al tainei iubirii, al tainelor trăirilor atât de ardente, al răspunsurilor pe care fiecare în parte și toți laolaltă. Le dorim a le surprinde
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
semințele tainelor sale ca pe un câmp pe care ici-colo s-au ridicat fântâni. Ciuturile lor în a căror mișcare descoperim-redescoperim simbolurile, semnele care duc la un moment dat la trezirea noastră. Noi suntem câmpul prins mereu prin privirile noastre uimite, de multe ori înfricoșate de atâtea necunoscute, de atâtea deschideri de arcuri de porți informaționale. Câte unul din semne își pierde intensitatea ca vizibilitate trecând în starea de fluid care ne curăță, ne vindecă pas cu pas vederea interioară, pentru
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
Cei doi camarazi au luat și ei poziția mutului, și-au pus mâinile în dreptul inimii, ca apoi să izbucnească într-un hohot de râs că nu se mai puteau opri, manifestare ce le-a atras atenția tovarășilor care ne priveau uimiți. A doua zi, de unde dracului au știut că noi am fost, ne-a chemat colonelul Comorod Iorgu și ne-a spus, că prin comportamentul nostru, care nu face cinste unui soldat român într-o misiune de luptă, am adus jigniri
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
aflu mai tarziu.Nu îmi amintesc prea multe dar știu că eram undeva jos,speriat și neputandu-ma să mă mișc,insă privirea îmi era ațintita asupra cerului ce părea o mare intunecata.Marea celesta se uită cu aceeași ochi uimiți și strălucitori,ochi mari de nou nascut.Punctele de pe cer străluceau din negura atât de intens și pentru o clipă mă făcură să mă opresc din plans.Din întuneric auzeam,ușor un suspin că un vânt rece de toamna.Privind
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
ei adorator. Acum, se apropia de ea profund emoționat în realitate admirând-o pe frumoasa gazdă îmbrăcată într-o superbă rochie de mătase care se mula pe trupul ei parcă dăltuit în marmoră, privind-o cu admirație, se împiedică și uimit se trezi la picioarele adoratei, ținând strâns la piept un uriaș buchet de flori. Sub privirile tuturor, s-a ridicat cerându-și scuze pentru incident. Soțul care-i stătea alături, sprea salva oarecum situația și a-l scoate de sub ironiile
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
dând impresia de mister,unul care abia aștepta să fie descoperit.Insa nu putea asta ,nu putea să evadeze din cușcă care îi îngrădea sufletul și să își întindă aripile până deasupra norilor care o chemau spre infinit... Karon rămase uimită de acest gest de îndrăzneala ,si gândindu-se că Johnathan era mult mai abil și experimentat decât se aștepta, isi retrase mâna ,vărsând din gresala ceaiul de levănțica pe pantalonii lui John.-Poate mătușa mea ar fi de acord cu
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Parodie la o (de)cădere... M-am apucat într-o zi ca un zmeu să deretic prin debaraua trupului meu în altă zi m-am oprit să cercetez uimit bunurile și răutățile sufletului meu rătăcit aici e mult de muncă, adevărată speluncă totu-trebuie aranjat pe nivele, suspendat cam cum ai pune castraveți la murat - la toate etajele trebuia să iau virajele către entități anatomice și funcționale și alte taine
PARODIE LA O (DE)CĂDERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359580_a_360909]
-
bine și auzi convorbirea celor doi care se desfășura în limba germană. La un moment dat, bărbatul se ridică de la masă și se îndreaptă spre masa lor. - Dansați? o întreabă pe colega ei. - Cu plăcere! spuse aceasta. Diana a rămas uimită. Nu se aștepta la o asemenea întorsătură. Privi la cei doi care dansau și conversau. Din ce în ce îi descoperea bărbatului noi trăsături frumoase ale fizicului. Și-ar fi dorit să fie ea în locul colegei, să o țină de
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
după ce a rezolvat cu toate comenzile, a trecut în revistă toate numerele de pe mobil. În timp ce era cufundată în gânduri a simțit o mână care o bătea prietenește pe umăr. S‑a întors nedumerită să vadă cine este și a rămas uimită. - Hei, salut, frumoaso! Ce te holbezi așa la mine, dragă? Parcă ai văzut o stafie. Mă sperii. Ce ai? - Vai de mine! Iartă‑mă Octav, nu ești tu de vină! Mă gândeam la tine și doream să te sun în
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]