7,855 matches
-
fiind scris, cu cerneală roș-galbenă, F.C. Ripensia. Un nume ce avea să devină repede cunoscut și respectat în țară ca și în întreaga Europă, mare cât legenda unei echipe aristocratice care a jucat (în)cântând și care a ferit de uitare epoca în care fotbalul era doar un joc, în vreme ce fotbaliștii erau zei. Cine spune azi Timișoara, referindu-se la fotbal, spune Poli. Alb-violetul e combinația cromatică ținută la cea mai mare cinste pe Bega, de la culorile scaunelor de pe „Dan Păltinișanu
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
importantă în istoria cetății. Declinul Imperiului roman atrage după sine și decăderea Histriei, care a fost transformată în ruine de către năvălitori, cetatea reducându-și spațiul locuibil la jumătate, iar în secolul al VII-lea fiind părăsită definitiv. Aflată în negura uitării de veacuri, Histria este redescoperită în 1914 de către istoricul Vasile Pârvan. Astăzi, reprezintă una dintre cele mai mari rezervații arheologice din România. MONICA DIANA MITROI 2006 - Anul Mozart l Deschiderea oficială, 27 ianuarie Pentru a marca 250 de ani de la
Agenda2006-03-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284656_a_285985]
-
din text, într-un rînd însoțite marginal de două linii verticale, aparțin unui lucrător al Securității. Morcănești 5, 24. V. 1956 Dragă Ionel, lunga ta tăcere am resimțit-o, fără supărare, dar desamăgit. Știam că nu poate fi vorba de „uitare” dar bănuiam să fi survenit acea destindere a elanului comunicativ, frecvent la corespondențe timp îndelungat întreținute și neîntrerupte de vreo întâlnire reală. Să-ți scriu că mă bucur de a te fi citit iar? Sună foarte convențional, dar convențiile au
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
frumoase /.../ Nu vreau teroarea de-a fi, de-a nu fi/ printre mii de obiecte, frumuseți convergente/ a muri-ncet, pe-ntuneric, în genunmchi/ în asteptarea-amară de miracole absențe//Insulă-a mea adâncă! O! Eden adormit/ pământ în odihnă-al uitării mele/ goliciune de voluptate-n umbră enormă a veacului// Somnu-ti în carne, în spirit: moartea ta/ Și desteptarea-n alt paradis, Mare Trup Leneș/ pentru-a începe fără liniste-altă viața/ cu inima mușcată iar de șarpele de la-nceput" (Dor mare
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
a scurs, pur și simplu, o vreme, un interval de câțiva ani, ci s-a modificat însăși percepția existenței în și prin timp, precum și relația existenței cu poezia. Cuvintele scrise de Fondane despre poezia lui Fundoianu au asprimea negației, dorința uitării ei în timpul când a fost scrisă, delimitarea categorică de un timp trecut. în același timp, alte impulsuri, tainice și greu de controlat, îl fac să accepte poezia, care, de fapt, îi aparține, este a tinereții sale. Cuvintele, care par uneori
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
semnate. În orice caz, textele din addenda indică iradiația largă, în epocă, a ideilor scriitorului și difuziunea unui mod de-a gândi neobișnuit în spațiul public românesc de la 1900. Am lăsat la urmă articolele despre Basarabia, care scot, literalmente, din uitare această provincie, repunând-o pe harta interesului național, în preziua prăbușirii marilor imperii. Ciclul de articole în limba franceză din L’Indépendance roumaine (excep- țională recuperare!), lunga serie Din Basarabia, ca și studiile asupra situației interne din Rusia țaristă au
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
ațâțătoare precum șerpii cu solzi colorați: prezența lor e aidoma anumitor flori tropicale: un parfum foarte dulce care te învăluie cu simțământul unei plăceri imediate, pentru ca apoi să te amețească și în cele din urmă să te târască în tărâmul uitării complete, unde singura certitudine e doar dragostea.” (Brunoro, 2008: 91) Exotic și excitant, acest portret colectiv e reducționist și idealizant: Corto Maltese întâlnește „obiecte ale dorinței” și în alte părți ale globului, nu doar în Sudul luxuriant și bolnav de
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
Iar la Chaillot se poate vedea, la intrare, statuia lui Vilar stând călare pe un scaun. Nu e un stăpân atotputernic al lumii, ci un artist apropiat, familiar, intim! Azi, când ranchiunele s-au stins, când atacurile au fost date uitării, Vilar rămâne un reper indispensabil al teatrului francez. A-l omagia înseamnă, într-un anume fel, a rezista. Traducere de Ileana Littera
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
barca-n mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
--- Alain Resnais a făcut un film după Eurydice de Jean Anouilh. Iată că Marc Paquien pune în scenă la teatrul Vieux-Colombier din Paris Antigona aceluiași. Interesul pentru piesele scriitorului, datând din timpul Ocupației, este considerabil după ani buni de uitare. Am putea lua lecții de la francezi care nu-și uită niciodată de tot scriitorii. Ieri, Feydeau, azi Anouilh, sunt urcați pe scenă, în straie noi, în interpretări noi, ca să nu mai vorbim de viziunea regizorală, mereu alta. Piesa lui Sofocle
Încă o dată, Jean Anouilh () [Corola-journal/Journalistic/4236_a_5561]
-
cerc care se închide plin de miracol, Biță Banu aduce cu el coroana și i-o trimite lui Rică prin sora lui, la Galda de Jos, în clinica unde locuiește și se tratează de după retragerea din 1992. Cu alte cuvinte, uitarea nu există. Ci doar iubirea. După cîteva zile de la istoria cu Simon și Garfunkel, primesc un mesaj de la Montréal, de la George Banu, aflat cu treburi în Canada. Foarte scurt, ferindu-se de o emoție puternică, îmi face un anunț: pe
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
Decădere? Izbăvire? Nu, mulțumesc. Eu nu cer atît de mult. Întreb din nou, cu ce se poate îndulci durerea, măcar puțin, măcar pentru scurt timp? Cu singurătate? Cu înjosire? Cu vorbe? Sau dimpotrivă, prin extaz furios, prin sălbăticia simțurilor, prin uitarea lumii întregi, în afară de vîrtejul sîngelui?” Găsesc că neliniștea lui Shrulik o întîlnește pe cea a Marianei Alcoforado așa cum a citit-o astăzi Aureliu Manea pentru contemporanii noștri pentru care „gîndurile aleargă cu repeziciunea avioanelor militare”. Femeia- Călugăriță se urcă pe
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
și corespondență. Într-un alt interviu recent, Max Gallo, istoricul și romancierul francez binecunoscut, citează o vorbă a unui călugăr de pe vremuri de la abația Saint-Denis: „Nu mor și nu merg în iad decât cei de care nu ne aducem aminte. Uitarea e viclenia diavolului”. „Viața veșnică, adaugă Gallo, există numai în măsura în care oamenii își transmit unii altora memoria celor dispăruți.” Nu putem să nu constatăm câți dintre marii noștri scriitori de ieri sau de azi vor fi luând drumul iadului din cauza uitării
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
Uitarea e viclenia diavolului”. „Viața veșnică, adaugă Gallo, există numai în măsura în care oamenii își transmit unii altora memoria celor dispăruți.” Nu putem să nu constatăm câți dintre marii noștri scriitori de ieri sau de azi vor fi luând drumul iadului din cauza uitării noastre. Unii, chiar din clipa morții. La înmormântarea lui Constantin Țoiu, sâmbătă, 6 octombrie, în capela de la Bellu se aflau opt scriitori și câțiva apropiați. Mai puțini decât numărul cărților lui.
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
dar nu erau. Și, dacă nu ești serios, nu ți-e locul aici. Apoi s-a gândit. Serioși în legătură cu ce? Cineva s-a deplasat într-un anumit punct din încăpere, aruncând o umbră pe ecran. Experiența implica un element de uitare. Voia să uite filmul original sau măcar să limiteze amintirea la o referință îndepărtată, neinvazivă. Avea în memorie și această versiune, văzută și revăzută toată săptămâna. Anthony Perkins în rolul lui Norman Bates, gâtul unui stârc, chipul unei păsări din profil
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
acest spațiu foarte drag lui Traian Băsescu, în care el duce lucrurile foarte departe și din aceea postură nu mai poți să mergi eventual decât pe calea lui, care, mă rog, este eventual o cale a reevaluărilor, a compromisurilor, a uitării, dar care este foarte complicată pentru ceilalți actori. R: Traian Băsescu a lăsat totuși o porțită pentru negociere? Traian Băsescu a spus din prim clipă că el poate să coabiteze, în același timp a spus că trebuie să îi aresteze
De ce este imposibilă o negociere între USL şi Băsescu: eu trebuie să rămân unde vreau! () [Corola-journal/Journalistic/43014_a_44339]
-
facă cu ea. Dorul acesta, de viață foarte puțin complicată, spuneam, revine. Și ar putea, de ce nu, să aducă cu el răsfoirea, nu neapărat nostalgică, a unor cărți pe care simplitatea lor romanțioasă le-a aruncat, de multă vreme, în uitare.
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
este calul răzbate din paginile dicționarului, dincolo de miile de informații referitoare la un animal cu multiple roluri în viața omului, încă din cele mai vechi timpuri. Bergson, redivivus Cine s-ar fi așteptat ca, după trei sferturi de secol de uitare aproape completă, filosoful la modă în Europa de dinaintea Primului Război Mondial să revină în forță pe scena culturală? E vorba de Henri Bergson (1859-1941), a cărui carte Materie și memorie din 1896 a făcut dată în istoria filosofiei. „L’Express” de la începutul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
copilărie care nu pare a lui. Narațiunea e de altfel la persoana a treia. Își petrece ultimii ani de viață, îngrijit de o soră, ca Eminescu al nostru, străduindu-se din toate puterile să smulgă, bucată cu bucată, din ghearele uitării acest trecut pe trei sferturi pierdut. Cartea este tulburătoare datorită acestei stră- danii eroice de a pune pe hârtie cât mai multe piese ale unui puzzle care nu va putea fi niciodată reconstituit pe de-a-ntregul. Evreii și Biblia Este
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
Ionescu țin, așadar, mai degrabă de un cod al profesionalismului, de o regulă de etichetă internalizată, decât de vreo reală dificultate de încadrare. Dacă astăzi ele apar într-un fel anacronice e pentru că vechile (și bunele) reflexe au căzut în uitare. Are dreptate Daniel Cristea-Enache atunci când remarcă, pe coperta a patra a cărții, că autorul „are ceva nemțesc în modul riguros de a aborda un subiect, oricât de personal ar fi acesta”. În acest sens, e interesant și felul în care
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
că singuri se distrug. Și praful se va alege și de "fotolii" și de averi și de nume legate de istorie, pentru că ei Încă nu au Învățat că istoria Îi nimicește și-i pedepsește cu dreapta ei judecată și cu Uitarea, care este cumplită pentru veleitariști. Ce facem noi "simplii cetățeni" În acest răstimp? Până nu demult am sondat, am sperat să transformăm câte ceva, am sperat În mai bine și nu am realizat că asta ne-a ținut: speranța În bine
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alte țări. Dacă până acum oficialii se tot plângeau că nu au proiecte, iată că avem situația inversă: există proiecte deja aprobate, există finanțare, numai că actele normative se blochează între ministere luni de zile. După aceste blocaje se așterne uitarea. Prin Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE) s-au depus la 22 octombrie 2009 cereri de finanțare nerambursabile în valoare de 550 milioane de lei pe mai multe domenii: agricultură, energie, mediu, materiale inovative și sănătate. Din total
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
foarte mult. Dar să nu credeți că lupta s-a oprit aici. Nici pe departe. A continuat mult mai dură chiar, pentru că, deși fusesem avertizată să am grijă de băieți ca să nu-i pierd, am avut și eu momente de uitare sau momente când vroiam să-mi revin și credeam că totul va fi bine de acum încolo. Dar n-a fost să fie așa. și anii ce-au urmat, cu grozăviile care s-au abătut asupra copiilor mei și asupra
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pentru câtă vreme și nici încotro, nu mi-am stabilit detalii de genul acesta... Mă cunoști. Simt că, neapărat, trebuie să mă desprind pentru o perioadă. Să uit ...nu. N-aș putea și nici nu vreau. Sunt trăiri peste care uitarea n-ar avea puterea de a se așterne vreodată. Să nu mă cauți. Mi-am schimbat numărul de telefon și singura persoană care îl știe și cu care voi ține legătura este Eva. Te rog ca ei să-i încredințezi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]