37,208 matches
-
Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările se Întinseră curînd, propagîndu-se cu mare viteză de la cabina căpitanului la frînghii și velatură, iar uleiul de balenă care Îmbibase pereții despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de viață era lent și teribil de complicat, căci, În pofida sutelor de ouă pe care le depuneau de obicei femelele, numai unul din fiecare zece mii, cu aproximație, ajungea să se transforme Într-un animal adult. CÎțiva căpitani descoperiseră deja că uleiul de broască-țestoasă era mult mai apreciat și mai rentabil chiar decît cel de balenă și că, totodată, carapacea se putea folosi pentru fabricarea obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se zile de soția lui. Într-una din acele vizite, vorbi despre călătoria pe care voia să o facă În arhipelagul Insulelor Vrăjite și despre intenția de a se stabili acolo, deschizînd pe insula Indefatigable o fabrică pentru exploatarea prețiosului ulei de broască-țestoasă. - În Galápagos voi Întemeia un imperiu pentru tine, dacă mă Însoțești, spuse el În cele din urmă. Acolo vom trăi În pace, departe de lume, numai noi doi. - Singuri? - O să iau cu mine cîteva familii de indieni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frumos în caz că, știi, o să fiu răpită și sodomizată și ucisă. A treia reacție e, ei bine, măcar așa scade concurența. De parcă asta n-ar fi de ajuns, hidratantul pe care-l folosesc e-o suspensie de solide fetale inerte în ulei mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-mi sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ambele mâini. Încă îmbrăcată în peignoir-ul de satin și capotul cu pene de struț, sunt fantoma unei frumoase fete moarte care poartă suportul ăla de lumânări în sus pe lungile scări circulare ale lui Evie. În sus, pe lângă tablourile în ulei, apoi de-a lungul coridorului de la etaj. În dormitorul principal, frumoasa fată-fantomă în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cuptorul de modă al dormitorului principal al lui Evie, ies în holul de la etaj. Mai sunt încă zece dormitoare și câteva băi, și eu trec dintr-o cameră în alta. Prosoapele ard. Infernul băii! Chanel No 5, arde. Picturi în ulei cu cai de cursă și fazani morți ard. Ard falsele covoarele orientale. Oribilele aranjamente florale ale lui Evie sunt deja mici infernuri în mijlocul meselor. Foarte simpatic! Păpușa Katty Kathy a lui Evie se topește, apoi arde. Colecția de animale mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă aminte, se spunea, de anii copilăriei, cînd era flămînd, dar fericit, spre deosebire de starea actuală, cînd era exact pe dos, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decât balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară când s‑a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca o ființă dragă, un vis Îndepărtat, o iluzie Îndepărtată (dacă fusese Într‑adevăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce trăise până atunci. Bătrânul îl privi iarăși în ochi și se părea că știe dinainte ce-o să descopere în ei, căci imediat retrase pieptenele și, după ce-l înmuie într-o cochilie mare, ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu fan, acul pe care salășluiau sălbaticii care maturaseră Bora Bora, deși își dădeau seama că atât carul, cât și acul se găseau în așa de temutul Al Cincilea Cerc. De aceea, într-o dimineață, pe când marea părea acoperită cu ulei, iar căldură primelor ore anunță o zi sufocanta, în care soarele avea să transforme puntea catamaranului într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astupe crăpăturile în timp ce vasul se deplasa. Însă, ceva mai tarziu, când cei de gardă confirmară că nu se zarea nici o urmă de ambarcațiune la orizont, Navigatorul-Căpitan ordona să fie oprit Peștele Zburător, pentru ca in nemișcarea oceanului, care părea acoperit cu ulei, să se facă reparațiile. Pentru aceasta, toți oamenii trecură pe puntea din stânga, făcând în acest fel că partea dreaptă a vasului să se ridice din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse zâmbitor căpitanul Mararei. Nu trebuie decât să-i facem să urmeze un drum greșit. Ordona să fie adus cel mai mare vas pe care îl aveau la bord, îl umplu pe jumătate cu ulei de cocos și îl astupa ermetic, cu ajutorul unei rășini pe care o folosea dulgherul la călăfătuitul navei. La sfârșit, îi lega în partea de sus un cap mare de pește și una dintre micile oglinzi pe care le primiseră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă, o să fie morți de oboseală. Și la ce servește uleiul de cocos? întreba iarăși Tapú Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă, o să fie morți de oboseală. Și la ce servește uleiul de cocos? întreba iarăși Tapú Tetuanúi. Uleiul, scurgându-se încet de-a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât nu ne-am dat seama că bucătăria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a lungul acului, va forma picături, care pe marea asta nemișcata vor fi foarte ușor de observat. Zâmbi. Te-Onó au să creadă că suntem atât de proști încât nu ne-am dat seama că bucătăria noastră are o scurgere de ulei. —Înțeleg... Și capul de pește? — Pentru cazul că va apărea un alt pescăruș. O să coboare să-l mănânce, iar urmăritorii noștri au să se țină după el. Aproape că-i era rușine să mai întrebe, dar voia să știe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
repeta cu convingere Chimé din Farepíti. Dacă sunt niște navigatori atât de buni, precum consideră Miti Matái, în curând vor ajunge aici... Iar dacă nu sunt, în curând vor ajunge pe fundul oceanului. Poate că încă mai urmăresc vasul cu ulei, îi amintea Vetéa Pitó. Până acuma ori l-au ajuns, ori l-au pierdut... răspundea el mereu. Presimt că nu mai e mult! Din clipă când soarele își trimitea prima sclipire la răsărit și până când se despărțea de lume, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe scenă, cu brațele brăzdate de graffiti roșii de henna. De la vârfurile degetelor până la bretelele sarafanului ei de bumbac cu imprimeuri în culorile curcubeului. În jurul gâtului un colier cu clopoței de aramă i-a înverzit pielea. Pielea-i strălucește de la uleiul de paciuli. — Cine-ar fi știut? spune Mama-Natură. Și nu doar analiză de urină. Spune: — Iau și probe din păr și din unghii. Spune: — Asta pe lângă că-ți verifică trecutul. Clauza de moralitate. Verificarea trecutului. Verificarea creditelor. Codul vestimentar. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați în primire câte-un picior. Nu vezi fața bărbatului, doar părul negru pieptănat lins și dat cu ulei, și urechile lui mari cu smocuri de păr negru. Restul capului i s-a afundat în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E destul de ciudat, dar poza asta de grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată de ulei plină de fulgi lipicioși de mătreață. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: un set de diapozitive, portrete și scene alegorice, naturi moarte și peisaje. Toate operele astea străvechi îi folosesc fața, pieptul, picioarele lui în șosete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întorcea unul acasă fără să aibă pumnii mânjiți cu albul ăla de față de clovn. Cu alb de clovn și cu sânge. Problema e că toate noutățile devin fumate. Închirierea unui Gulfstream costă. Treizeci de mii de dolari doar combustibilul și uleiul pentru un zbor până în Europa. Doar dus nu-i așa de mult, dar nu te poți duce la biroul de închirieri și să le spui că n-ai de gând să te mai și întorci cu avionul, că-ți pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]