5,770 matches
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > MOȘU" CHIRCUȚ Autor: Marian Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii octombrie 1961, m-am dus pe Ulița Cimitirului, la Bobâltiu, frizerul, să mă tund. Trecusem în clasa a II-a și domn’ Nelu Șandru, învățătorul, ne spusese celor cinci elevi, cei mai buni la învățătură, să venim luni curați și îmbrăcați frumos, căci urma să fim făcuți
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
bunica mea. Tot ei i se mai zicea și Găzăroaia, fiindcă era căsătorită cu Găzaru - Teșcuț după numele adevărat, erau mulți cu numele ăsta la noi în sat. Stătea în Capu’ Satului, chiar peste drum de casa noastră, unde începea ulița care cobora în vale, pe sub Gorniș, la moara lui Ionel Teșcuț. - Acuș’ toarnă!, mi-a cerut moșu’, după ce i-am dat bucata de săpun. Am apucat de ureche o ulcică de pământ și am vârât-o în cazanul cu apă
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
iele, ai înțăles? Că verii tăi, bag-samă, nu le merită! Stăi să țî le pui într-o traistă. - Am înțeles moșule, așa am să fac!, am mai apucat să zic, fiindcă o și zbughisem afară cu traista de gât... În uliță, l-am întâlnit pe vărul meu, Gică, mai mare cu patru ani decât mine, băiatul cel mare al lui nea Ilă, venea de la Uțăroaia, mătușă-sa. Bineînțeles, i-am dat și lui vestea cea mare, aceea că mă face pionier
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
cel mare al lui nea Ilă, venea de la Uțăroaia, mătușă-sa. Bineînțeles, i-am dat și lui vestea cea mare, aceea că mă face pionier. - Ei, șî, mare scofală!, mi-a răspuns Gică spre dezamăgirea mea. Când am ieșit de pe Ulița Cimitirului în Calea Mare, l-am întrebat cât e ceasul pe „leatul” lui taică-meu, Mitică Fetelea, băiatul morarului Dumitru Fetelea, care stătea pe „blană” în fața casei. Văzând că nu mai am timp să duc acasă cărțile și să mă
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
de serviciu, deci nu el putea fi autorul incendierii ursului; și așa l-a făcut scăpat pe taică-meu și de data asta... Când Floricel era în fața casei, scrutând în sus și-n jos Calea Mare și de-a lungul ulița Capu’ Satului în căutarea unui adversar cu care să se bată, pe o rază de câteva case în jur, toți câinii dispăreau subit, nu scă¬pase unul care să nu fi mâncat bătaie de la el cel puțin o dată. Tot așa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
întrebam de unde naiba știa el când să-l aștepte la întoar¬cere, hai, că atunci când pleca era simplu să știe, dar când se-ntorcea - de unde știa? În orice caz, cu 5-10 minute înainte, Bălan se ins¬ta¬la în gura Uliței Cimitirului, uitându-se din când în când pe drum în sus, spre casa lui Dinică Șandru, de după care trebuia să apară autobuzul hârbuit condus de Nelu lu’ Potcoavă - un alt Ion Teșcuț după numele ade¬vărat -, autobuz care i-l
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
pe la noi se obișnu¬iește să se dea de pomană ulcele de pământ sau căni pline cu griș sau orez cu lapte, care au legate de toarte câte trei fire de izmă creață, adică mentă. Atunci, Rodoloaia, care stătea pe ulița Capu’ Satului, la Cacarela, ieșea dis-de-dimineață la drumul mare și se așeza pe dala de piatră de pe marginea podețului din fața casei lui Sclipa, peste drum de casa noastră; până la prânzu’ ăl mare femeia era înconjurată de căni și ulcele primite
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Teșcuț, poreclită Teșcuțoaia, care în 1901 era să moară înecată în Olt. Era ... XX. MOȘU" CHIRCUȚ, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii octombrie 1961, m-am dus pe Ulița Cimitirului, la Bobâltiu, frizerul, să mă tund. Trecusem în clasa a II-a și domn’ Nelu Șandru, învățătorul, ne spusese celor cinci elevi, cei mai buni la învățătură, să venim luni curați și îmbrăcați frumos, căci urma să fim făcuți
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
în toată Loviștea. Porecla asta i s-a tras de la mama lui, Chirculeasa, care era fata lui Chirca Barna, stră-stră bunicul meu, cum ar veni. Citește mai mult Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii octombrie 1961, m-am dus pe Ulița Cimitirului, la Bobâltiu, frizerul, să mă tund. Trecusem în clasa a II-a și domn’ Nelu Șandru, învățătorul, ne spusese celor cinci elevi, cei mai buni la învățătură, să venim luni curați și îmbrăcați frumos, căci urma să fim făcuți
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
scos măsuța din salon, au împins fotoliile la perete și au aruncat câteva perne pe covorul mare, persan veritabil, care acoperea toată pardoseala de lemn a încăperii. Doru a dat muzica mai tare, de parcă nu s-ar fi auzit până la uliță, iar Mișu a adus de la bucătărie damigeana și țigările. Fetele au alergat după ulcele și s-au întors purtând și sticla de lichior din care au început să-și picure pe sâni, rar, metodic, după care se ungeau pe tot
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Field, în Irlanda, un transport de informatie subtilă și permanentă, la nivele de frecvență înaltă, al său joc de libertate și traducere: „Play Mozart în memory of me."(Frederic Chopin) Atunci, cu câțiva ani în urmă, o iarnă numai pe ulița Chopina, în Varșovia, la minus douăzeci și cinci de grade, cu zăpadă și soare cu dinți, o amintire îmbrăcată de statuia lui, o căutare recentă pentru un final valid. Șoseaua se întindea curată și ondulata, admiteam intersecțiile câteodată aglomerate, dar niciodată nervoase
ULTIMUL TARAM AL FERICIRII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366669_a_367998]
-
Nistor, Ion, Gheorghe, Dane și Stelică Pătran, ori cei ceva mai marii - Paul Nedelcu, Ion Murăruș, Dan Popescu, Tache Țâru, Ion Pâslă, Moise Hermeneanu, Nae Benga alcătuiau în recreații adevărate „echipe de șoc” care „speriau v( r)estul” , împărțiți pe ulițe, cartiere sau clase, („Josenii cu Susenii” ulterior Lunca, erau cele mai tari prinsori!), criterii care ascuțeau orgoliile și te făceau să simți că trăești, că ești viu și că nici o cauză nu e pierdută dinainte de a o dovedi în luptă
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
când se plimbau de-a lungul străzii, dar îl considera un amic și atât, încă nu i se înflăcăra imaginația. De multe ori, Eleonora, știind că țigănușul o place, o învăța ce să facă atunci când se întâlnesc singuri seara pe uliță. Ei nu-i convenea ce-i spunea Eleonora și nu l-a lăsat niciodată pe Bibicul s-o pupe, cu toate că țigănușul tot încerca. Doar nu o dată, le auzise pe țigăncile mai mari spunându-i lui Bibicu: "Mă, prostule, pune-o
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
că nu-i plăcea să fie pupată de Bibicu sau de către alt copil. După ce rudarii au părăsit satul, când avea vreo doisprezece ani, au mai încercat și alți copii să o "înghesuie"pe la întuneric, când se jucau seara pitulita pe uliță. Maria, sora geamănă, se mișca mai repede ca ea. Radia de plăcere când se lăsa antrenată în asemenea jocuri. Exista la căminul cultural un cinema, așa că atunci când se dădea câte un film, băieții profitând că le plăteau biletele invitatelor, încercau
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
nevoia să fie mai apropiată de vreun băiat anume, mai mult decât de altul. De Dany și Bibicu se simțea atrasă ca prieteni. Dany cânta frumos, avea o voce caldă, odihnitoare și parcă atunci când începea el să cânte seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde, sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
învățătorul Aurel Drăguș, care spune în prefața la cea de-a doua ediție a cărții, apărută la Ed. „Axis Libri”, editură de care sunt atât de mândru: „Nimeni din cei născuți la sat nu poate uita casa părintească, biserica, școala, ulițele satului copilăriei, dealurile, pădurea cu viețuitoarele ei, truda și hărnicia oamenilor, tradițiile, datinile și obiceiurile.” Cât adevăr grăit-a dascălul prezent și astăzi, din fericire, printre noi! Noi, orășenii, știm ceea ce spunea Î.P.S. Serafim: „Viața la țară, într-un
UN SFERT DE MILENIU DE ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ LA BOHOLŢ DE PROF.DR.ZANFIR ILIE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365595_a_366924]
-
Acasă > Strofe > Timp > SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
arșița verii cu roua dimineții de străbunica ce se-ndrepta spre suta de ani căreia îi adunam dude bea ceai de dude de constipată ce era stătea în odăița ei retrasă pui la frigare prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe și râdea fericită. Își văzu părinții gătiți de sărbătoare, ținându-i de mână, se văzu în prima zi de școlă când se așezase prima dată în banca ce o
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Din văzduh se cern ușor Fulgi pufoși într-un covor, Iarna iar s-a instalat, Totu-i alb pe câmp și-n sat. Mi-amintesc, eram micuță Când ne jucam pe uliță, Chiuind ne dam pe gheață, Iarna astfel prindea viață. Dar ce este? Glasul mamei Îl aud ca și-altădat`: "Hai, copilă, treci la masă, Tu nu vezi că s-a-nnoptat?" Iarna are un farmec deosebit, mai ales la sat...) Referință Bibliografică: IARNA
IARNA LA SAT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365781_a_367110]
-
nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Din văzduh se cern ușor Fulgi pufoși într-un covor, Iarna iar s-a instalat, Totu-i alb pe câmp și-n sat. Mi-amintesc, eram micuță Când ne jucam pe uliță, Chiuind ne dam pe gheață, Iarna astfel prindea viață. Dar ce este? Glasul mamei Îl aud ca și-altădat`: "Hai, copilă, treci la masă, Tu nu vezi că s-a-nnoptat?" Iarna are un farmec deosebit, mai ales la sat...) Referință Bibliografică: IARNA
IARNA LA SAT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365779_a_367108]
-
Cea mai mare bucurie era să mergem cu colindețele...Așa se face că, de cu ziuă, îmi pregăteam traista și un ciomag cu care să mă apăr de câinii, din curțile oamenilor care nu doreau colindătorii, lăsându-i slobozi pe uliță. Toți cei din ceata de colindători aveau traistă și ciomag. U Pe 23 decembrie, de cum se lăsa înserarea, plecam cu colindețele ( cu colinda). Oamenii lăsau porțile deschise, legau câinii, și ne așteptau cu nerăbdare și bucurie. Ei considerau colindul copiilor
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
traista prin nămeți, mai mult o târam de grea ce era... Eram o copilă firavă dar inimoasă, mergeam la urat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte prețioase. În plus, le mai foloseam și ca bastoane pe nămeții care, pe alocuri, erau înalți cât casa. 24/25 decembrie- Ajunul Crăciunului și Crăciunul. În seara de 24 decembrie, și în ziua de
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL 1 Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al porții larg deschise și cu cealaltă afundată în buzunarul pantalonului de doc gri, privind spre capătul uliței ca și cum aștepta pe cineva. De fapt, cu intenția asta ieșise la poartă, deși nu avea idee ce anume sau pe cine trebuia să aștepte. Așa se trezise, cu sentimentul că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL 1Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton al porții larg deschise și cu cealaltă afundată în buzunarul pantalonului de doc gri, privind spre capătul uliței ca și cum aștepta pe cineva. De fapt, cu intenția asta ieșise la poartă, deși nu avea idee ce anume sau pe cine trebuia să aștepte. Așa se trezise, cu sentimentul că această zi va fii deosebită față de celelalte, că ceva neobișnuit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]