1,007 matches
-
cele urâte, decât În cele frumoase. (Pentru că rar fețe frumoase care să nu aducă cu ele Înfumurare În societate și chiar sfidare.) Dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! (Adică acea judecată lucidă, anticipativă, care nu mai este subjugată ultimatumului unei dorințe sau imperativelor unei prejudecăți.) „Fiecare Își Învinovățește memoria; nimeni judecata.” (E. Cioran) Bea paharul până-i plin. (O ocazie este favorabilă atât timp cât știm să o valorificăm.) Toată pasărea pe limba ei piere. (Destinul fiecăruia este dat de limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
l’esprit, dit-on, et la chair morte ou destinée à mourir, vanité.” S-ar putea accepta, Împreună cu autoarea, că transcendentul și transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor capitale de viață. Proustianism: „Car danser, comme écrire, est une espèce d’apparente défaite: effusion, épanchement, la lettre et la danse confinent à
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
perspectivei teleologice de inspirație materialistă. Dacă în etapa dominației paradigmei mecanice asupra configurării înțelegerii în Economie așa ceva părea natural, în situația reîncărcării metodologice și epistemologice în spectrul complexității predestinarea materialistă ar însemna catastrofa ultimă. Economia este în consecință unui adevărat ultimatum al științificității să se raporteze la complexitate nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul social și societal în care coexistă, ca și cu nișa specifică ei din cadrul mediului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
acea perioadă s-a ascuns în spatele unei decizii luate de Consiliul de Coroană, ce nu avea decât un rol consultativ, deși ușor ar fi putut să-și asume responsabilitatea unei decizii de rezistenta armată, în fața potențialei agresiuni și a ultimatumului sovietic. Sau măcar retragerea activă cu arma în mână. Se argumentează constant că exista posibilitatea, chiar certitudinea, unor atacuri simultane înfăptuite de Ungaria și Bulgaria, sub patronaj german. În fapt, singura astfel de certitudine era interesul Germaniei în potențialul uman
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare, specificate în răspunsul sovietic”). Prin urmare, ceea ce pentru România a reprezentat - 6 o alegere între desființarea ca stat și resemnarea la ultimatum, pentru sovietici a fost un acord bilateral de voință. Și dacă putem încerca să înțelegem poziția statului rus legată de această problemă, nu ne putem explica motivele pentru care statul român nici până în ziua de azi nu a denunțat acea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de Pace de la Paris. Practic, din punct de vedere juridic frontiera României cu U.R.S.S. era justificată într-un tratat internațional printr-un fals grosolan. În acest fel cedarea rușinoasă fără luptă a Basarabiei și a nordului Bucovinei coroborată cu ultimatumul sovietic transformat în acord și desăvârșită de nedenunțarea articolului respectiv de către guvernele post decembriste acreditează în ochii opiniei publice internaționale, falsa idee a unui presupus „acord” tacit existent în iunie 1940 între România și U.R.S.S. Sperâm ca, prin lectura
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
forță. Era vorba, în fond, de consacrarea, în termenii Convenției de Armistițiu, a unui delict al dreptului 1 Florin Constantiniu, Trecerea Nistrului. O decizie controversată, București, Ed. Albatros, 1995, p. 285; - 8 internațional, reprezentat de anexarea prin forță, sub forma ultimatumului, a Basarabiei și Nordului Bucovinei în iunie 19401. La 22 iunie 1941, România s-a alăturat Germaniei, în războiul împotriva Uniunii Sovietice, având drept scop redobândirea teritoriilor pierdute în 1940 și - obiectiv nemărturisit public - anexarea teritoriului dintre Bug și Nistru
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
din iunie 1940”. Sovieticii au încercat să ofere o aparență juridică pentru un act brutal, de forță, exercitat în 1940 contra României. Este evident faptul că “un acord” ar fi trebuit să presupună acceptul ambelor părți. Însă, răspunsul românesc la ultimatumul sovietic din iunie 1940, din acest punct de vedere, nu lasă loc de interpretări: “Guvernul român ... se vede silit să primească condițiile de evacuare”. Mai exact, “Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
iunie 1941. Răspunsul este oferit chiar de Ion Antonescu, care afirma, în anul 1946, în timpul procesului, că “nu pot fi socotit agresor, fiindca România era în stare de razboi cu URSS din 1940 iunie, când Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decât o retragere strategică și politică la care recurge orice țară, orice om, când este surprins fără sprijin și nu este în măsură de a se apăra. Din iunie 1940 până în aprilie 1941, actele izolate de agresiuni
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
pentru a i se cere explicații privind atitudinea României. Grigore Gafencu a relatat această întâlnire, descriind convorbirea cu Molotov și mesajul românesc astfel : “URSS nu a facut nimic pentru a impiedica între țările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin care ni s-a cerut nu numai Basarabia dar și Bucovina și un colț din vechea Moldova, prin încălcarea teritoriului 1 Ibidem, p. 228; 2 Marcel-Dumitru Ciuca, Procesul Mareșalului Antonescu, Documente, vol. II, București, Ed.Saeculum
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
o tentă antisovietică. Sensul ei fusese, de altfel, explicat și de Hitler însuși, unui grup de atașați militari ai Reich-ului, convocați la Berlin. Germania era hotărâtă să-și apere, prin 1 Gh. Buzatu, Valeriu- Florin Dobrinescu, Tragedia României (1940): Între ultimatum și dictat, în Revista Română de Studii Internaționale, anul XXIV, 3-4 (107- 108), București, Ed.Academiei Române, 1990, p.7; 2 Aurica Simion, Dictatul de la Viena, București, Ed.Albatros, 1996, p. 360; - 12 toate mijloacele, interesele sale în spațiul românesc, față de
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Antonescu (comentarii, anexe, cronologie), vol I, Preludii. Explozia.Revanșa (4.IX.1940-31.X Gh. Buzatu,II.1941), Iași, Ed.Editorială Demiurg, 2008, p. 64; - 28 America împotriva japonezilor” (Decembrie 1941). Cu toate acestea, la cererea rușilor, Anglia a trimis un ultimatum, la 1 decembrie 1941, asemănător celui pe care-l adresase Finlandei, cerând retragerea trupelor, înapoi peste Nistru, în termen de 5 zile. Întrucât mareșalul Antonescu, care se înaintase în grad după cucerirea Odessei, nu a dat curs cererii, Anglia a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
București, Ed.Atlas, 1998; - Bărbulescu, Mihai, s.a., Istoria României, București, Ed.Corint, 2007; - 92 -Beevor, Antony, Stalingrad, București, Ed.RAO, 2005; -Buzatu, Gh., România cu și fără Antonescu, Iași, Ed.Moldova, 1993; -Buzatu, Gh., Dobrinescu, Valeriu-Florin, Tragedia României (1940): Între ultimatum și dictat, în Revista Română de Studii Internaționale, anul XXIV, 3-4 (107-108), București, Ed.Academiei Române, 1990; -Chirnoagă, Platon, Istoria politică și militară a războiului României contra Rusiei Sovietice, 22 iunie 1941-23 august 1944, Iași, Ed.Fides, 1997; -Constantiniu, Florin
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
acea perioadă s-a ascuns în spatele unei decizii luate de Consiliul de Coroană, ce nu avea decât un rol consultativ, deși ușor ar fi putut să-și asume responsabilitatea unei decizii de rezistenta armată, în fața potențialei agresiuni și a ultimatumului sovietic. Sau măcar retragerea activă cu arma în mână. Se argumentează constant că exista posibilitatea, chiar certitudinea, unor atacuri simultane înfăptuite de Ungaria și Bulgaria, sub patronaj german. În fapt, singura astfel de certitudine era interesul Germaniei în potențialul uman
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare, specificate în răspunsul sovietic”). Prin urmare, ceea ce pentru România a reprezentat o alegere între desființarea ca stat și resemnarea la ultimatum, pentru sovietici a fost un acord bilateral de voință. Și dacă putem încerca să înțelegem poziția statului rus legată de această problemă, nu ne putem explica motivele pentru care statul român nici până în ziua de azi nu a denunțat acea
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
de Pace de la Paris. Practic, din punct de vedere juridic frontiera României cu U.R.S.S. era justificată într-un tratat internațional printr-un fals grosolan. În acest fel cedarea rușinoasă fără luptă a Basarabiei și a nordului Bucovinei coroborată cu ultimatumul sovietic transformat în acord și desăvârșită de nedenunțarea articolului respectiv de către guvernele post decembriste acreditează în ochii opiniei publice internaționale, falsa idee a unui presupus „acord” tacit existent în iunie 1940 între România și U.R.S.S. Sperâm ca, prin lectura
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
înșele opinia publică internațională, în împrejurările în care Charta Atlanticului nu accepta schimbarea frontierelor prin forță. Era vorba, în fond, de consacrarea, în termenii Convenției de Armistițiu, a unui delict al dreptului internațional, reprezentat de anexarea prin forță, sub forma ultimatumului, a Basarabiei și Nordului Bucovinei în iunie 1940. La 22 iunie 1941, România s-a alăturat Germaniei, în războiul împotriva Uniunii Sovietice, având drept scop redobândirea teritoriilor pierdute în 1940 și - obiectiv nemărturisit public - anexarea teritoriului dintre Bug și Nistru
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
din iunie 1940”. Sovieticii au încercat să ofere o aparență juridică pentru un act brutal, de forță, exercitat în 1940 contra României. Este evident faptul că “un acord” ar fi trebuit să presupună acceptul ambelor părți. Însă, răspunsul românesc la ultimatumul sovietic din iunie 1940, din acest punct de vedere, nu lasă loc de interpretări: “Guvernul român ... se vede silit să primească condițiile de evacuare”. Mai exact, “Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
iunie 1941. Răspunsul este oferit chiar de Ion Antonescu, care afirma, în anul 1946, în timpul procesului, că “nu pot fi socotit agresor, fiindca România era în stare de razboi cu URSS din 1940 iunie, când Rusia a fost agresorul. Acceptarea ultimatumului nu a fost decât o retragere strategică și politică la care recurge orice țară, orice om, când este surprins fără sprijin și nu este în măsură de a se apăra. Din iunie 1940 până în aprilie 1941, actele izolate de agresiuni
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
pentru a i se cere explicații privind atitudinea României. Grigore Gafencu a relatat această întâlnire, descriind convorbirea cu Molotov și mesajul românesc astfel : “URSS nu a facut nimic pentru a impiedica între țările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin care ni s-a cerut nu numai Basarabia dar și Bucovina și un colț din vechea Moldova, prin încălcarea teritoriului nostru, care a urmat de atunci, prin actele de forță ce au intervenit pe Dunăre - chiar
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Statele Unite, deși Antonescu a susținut, multă vreme, cu naivitate, că “sunt aliatul Reich-ului contra Rusiei, sunt neutru în conflictul dintre Marea Britanie și Germania. Sunt pentru America împotriva japonezilor” (Decembrie 1941). Cu toate acestea, la cererea rușilor, Anglia a trimis un ultimatum, la 1 decembrie 1941, asemănător celui pe care-l adresase Finlandei, cerând retragerea trupelor, înapoi peste Nistru, în termen de 5 zile. Întrucât mareșalul Antonescu, care se înaintase în grad după cucerirea Odessei, nu a dat curs cererii, Anglia a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
regele „său”) ori distribuind amabilități confraților, nu fără să încerce a le sesiza tematica și stilul. La alt nivel este placheta Ne fac dojană grea străbunii, în care durerea sinceră și deosebit de intensă provocată de Dictatul de la Viena și de ultimatumul sovietic se împletește cu revolta împotriva celor care le-au acceptat, a lipsei de eroism și de spirit de sacrificiu. La extrema opusă se plasează Carte cu eroi și Spre zăpezi. Autorul e și aici sincer, pe alocuri surprinde tragismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
III-lea și-a confirmat fidelitatea față de Rusia. După răspunsul pozitiv al Rusiei, Anglia promite la rândul ei subvenții Prusiei, dacă va adera la cea de-a patra coaliție (1806-1807). În consecință, la 1 octombrie regele Prusiei a dat un ultimatum de retragere în termen de 10 zile a trupelor franceze dincolo de Rin. Răspunsul lui Napoleon a fost fulgerător: într-o campanie care nu a lăsat nici cea mai mică speranță Prusiei, a pătruns din Bavaria de Nord și Thuringia în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
al armatei de la Viena estimau că era momentul de a folosi atentatul ca pretext pentru a rezolva definitiv problemele cu Serbia. Obținând sprijinul Germaniei 470 prin acordul împăratului Wilhelm al II-lea (5 iulie 1914), guvernul austro-ungar a pregătit un ultimatum pe care l-a remis Serbiei în 23 iulie, orele 18471, în momentul în care președintele Franței, Raymond Poincaré, în vizită oficială la Sankt-Petersburg, se pregătea să se reîntoarcă în țară, făcând dificilă comunicarea între cele două țări472. Berlinul și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în care președintele Franței, Raymond Poincaré, în vizită oficială la Sankt-Petersburg, se pregătea să se reîntoarcă în țară, făcând dificilă comunicarea între cele două țări472. Berlinul și Viena sperau ca, acționând foarte repede, să deschidă conflictul în Balcani calculând termenii ultimatumului în așa fel încât guvernul de la Belgrad să nu îl poată accepta. De fapt, numai articolul 6, care impunea participarea reprezentanților Austriei la ancheta din Serbia pentru a determina responsabilitățile atentatului, a fost respins de Belgrad. Acest motiv a fost
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]