1,469 matches
-
plictisit, pui jos, între chiuvetă și mașina de spălat rufe, sticloanța cu Mr. Proper. Din izbitura de podea, pojghița fină formată în gura sticlei se umflă și se desprinde. Ființa asta nouă, balonul, se ridică ușurel până în dreptul ochilor tăi uluiți. Și, da, nu e cu nimic diferit de cele din copilărie, cu infinite sclipiri colorate. Și pocnetul mic, autodistrugător, ca de inimă de căprioară speriată, e la fel de încântător. Iată ce nu s-a spus în reclama la Mr. Proper. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
faci sex cu un bărbat dacă vrei să ai un copil, mătușică Fran. Toată lumea știe asta. Fran chicoti. — Vreau să spun un bărbat pe termen lung. Un bărbat în casă. Henrietta, care rareori rămânea fără replică, era de-a dreptul uluită. — Doar nu vrei să sugerezi căă? Însă își dădu seama imediat că tocmai asta sugera Fran. — N-ai putea să faci asta. N-ar fi corect față de copil. Copiii au nevoie de tați. — Prostii, comentă Sophie cea în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe asistenta uluită. — Doctorul acela de la recepție. Mai tânăr. Blond. Cum se numește? — Erau cel puțin zece doctori acolo, remarcă asistenta ofensată. — Știi la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea. — Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asemenea anvergură și calitate te-ai fi așteptat să vezi numele autorului scris cu litere de-o șchioapă. Cu toate astea, nu se zărea nicăieri. Ce ciudat. Răsfoi restul ziarului până când găsi indexul pe versoul primei pagini. Fu atât de uluită, încât trebui să citească de două ori, rând cu rând. Un apel pătimaș pentru salvarea Secției de tratare a infertilității din Woodbury, scria acolo de Jack Allen, redactor-șef. Fran se uită lung la index. Oare Jack și soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să ne protejăm copiii așa cum cuvine, permițând instalarea unor denivelări care să-i facă pe nemernici să reducă viteza? Citizen spune Da Denivelărilor...“. Fran, ai început să te droghezi? Noi nu scriem niciodată asemenea editoriale. Stevie avea dreptate, cu siguranță. Uluită, Fran își dădu seama ce se întâmpla. Hormonii preluau controlul! Nu numai atât, dar ajugeau să scrie în locul ei. Deodată, salvarea vieții copiilor devenise prioritatea ei principală. Dacă nu era atentă, în curând avea să recomande castrarea șoferilor în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Jack, nu? Chestia e că există un test pe care l-aș putea face, dar am nevoie de o probă de sânge de la Jack. M-am gândit că aș putea să i-o cer. Ce zici? Stevie o privi uluită. — Cred, sau cel puțin, sper că hormonii ți-au tulburat temporar mințile. Cum te gândești să i-o ceri? „Bună, Jack, mă întrebam dacă ai fi drăguț să-mi dai o probă de sânge ca să aflu dacă ești sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din personalitățile lor autentice. O bătrână îmbrăcată în capot refuza cu hotărâre terciul. Luați porcăria asta de-aici, repeta plină de importanță. Vreau un croissant. Umplut cu cremă de migdale și învelit în zahar și nucă. Chiar acum. Fran fu uluită recunoscând-o în această scorpie irascibilă pe bătrânica aproape catatonică așezată de obicei într-un scaun cu rotile, la doar câțiva centimetri de televizor. Poate că nu-i plăcea să se uite la televizor și un îngrijitor extrem de sadic o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zece minute să vadă ce face Ralph. — Ești sigur că te descurci? Poate să se comporte imprevizibil uneori. Să plece de capul lui. — Tata a zis să încui ușa. — Francesca, draga mea, ce bucurie să te văd. Fran se întoarse uluită. Tatăl ei stătea zâmbitor în pragul ușii de la bucătărie, purtând un șorț în dungi albastre și albe. Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat. Care arăta de parcă ceruse un bilet până la gara Victoria și se trezise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mâine e Gala Premiilor Regionale. Să-mi ții pumnii. Și încă o dată tatăl ei adevărat fu cel care-i răspunse: — Sigur. Meriți să câștigi de data asta. Sincer. Rămâi la cină? Avem un ghiveci delicios. Ben și Fran se priviră uluiți și se năpustiră amândoi odată spre bucătărie. Pe masa de gătit, stăteau, aranjate cu atâta dichis încât ar fi impresionat orice bucătar de la vreo emisiune televizată, o grămăjoară de morcovi, ceapă, doi cartofi, usturoi, sare și piper și două conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și optimismul caracteristic. Indiferent ce credea Murray Nelson, nimic nu se compara cu atmosfera dintr-o redacție de știri. — Felicitări tuturor. La șase fac cinste. — Cred că s-ar putea să trebuiască s-o lași pe mâine. Jack se întoarse uluit, dând cu ochii de Miriam în pragul ușii de la biroul lui. — A sunat fiul tău, foarte agitat. Te roagă să vii cât mai repede acasă. Ți-a spus de ce? Jack se gândi îndată că era vorba de Ralph. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mână și un picior. Ale cui naiba or fi fost? — Ale cui sunt toate gențile alea din hol? strigă el la Ben. Dar înainte să apuce Ben să răspundă, o voce din spatele lui îl făcu pe Jack să se întoarcă uluit. Era o voce pe care n-o mai auzise de șapte ani și chiar și acum fu ca un cuțit răsucit într-o rană proaspătă, încă sângerândă. Capitolul 18 — Bună, Jack. Carrie stătea în pragul camerei de zi, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
glas moale, după ce pipăi pe bolnav și se uită la el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. "Dacă Isus n-a rezistat- apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?" perora, clătinîndu-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: "Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista". "Cum adică?"' sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întîmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
grămadă de carne înfricoșată". Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o lume din care nu mai înțelegi uneori nimic." În loc de asta, Mopsul îmi aruncă un afront: "Măcar dacă ar fi fost o glumă bună". Pe măsură ce și-au revenit din perplexitate, au plecat unul după altul până ce m-am trezit singur. Uluit. Ce se întîmplase? Numai această reacție n-o prevăzusem. În zilele următoare m-au ocolit din nou și, treptat, a trebuit să înțeleg de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu te-au doborît", îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care adesea nu se așteaptă performanță, ci doar devotament, statul ajunge să plătească în plus și pentru translator, și pentru familie, să implice reprezentanțe străine în consilieri gastronomice și să o excedeze pe secretara Ambasadei Olandei, care mi-a povestit, uluită și resemnată, toată tărășenia. Homo ethicus și contradicțiile sale Întâi vine haleala, pe urmă morala. Bertolt Brecht În lumea civilizată contemporană, poziția deținută de vechiul homo religiosus este la nadir, prestigiul acestuia fiind subminat de autoritatea impusă de axiologia complexă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip profesor universitar la pensie), îmbrăcat în costum din trei piese, care-și freacă fără jenă umbrela de blugii mei, într-un transparent act falic. Mă dau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dovezi și, chiar dacă le-ar avea, n-ar crede nimic și i s-ar părea că visează urât, pentru că lucrurile trebuie să se petreacă numai cum și le imaginează ea dinainte în mintea ei. Ar fi de-a dreptul bolnavă, uluită ea însăși de ce-ar putea să facă și ce-ar trebui să facă, adică scenele acelea de care o cred capabilă, cu lacrimi și crize de gelozie și de orgoliu și pe urmă indiferență sau indiferența de la început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al nouălea cer. Îmi aduce flori - știu, asta faci și tu întotdeauna -, dar mi le oferă cu un gest anumit pe care nu l-am văzut la tine, de parcă m-ar adora, de parcă aș fi unica ființă de pe pământ. Sunt uluită și-mi place. Îl sun la cele mai nepotrivite ore și-l întreb dacă pot să-l văd și e gata, de parcă m-ar fi așteptat până atunci; tu lucrezi, pentru tine meseria și dorul ăla al tău de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcu o pauză și termină ultimele picături. Japonezii izbucniră În rîs, hohotind unul spre celălalt foarte amuzați. Jim rîse și el, conștient că doar el, dintre toți deținuții britanici, apreciase gluma. Basie Încercă un zîmbet silit, dar doctorul Ransome părea uluit. Caporalul luă sticla de Coca-Cola de la Jim și o umplu ochi. Încă rîzÎnd În sinea lor, soldații se ridicară În picioare și se apucară iar să Întindă firele de telefon. Urmat de șofer și de paznicul Înarmat, Jim duse sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oră de la capturarea lui de către bandiți, Jim se tîra printre movilele funerare care dădeau spre un sat din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și sacii de orez furați. Recunoscînd că adevăratul conducător al acestui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
revenirea unei „arătări” ce seamănă izbitor cu propria-i mamă. Reîntâlnirea cu Perdita sau scena dublei fantome: fantoma Perditei (crezută moartă) și, prin asemănarea perfectă cu răposata ei mamă, fantoma Hermionei însăși... „Ești maică-ta! Ești maică-ta!”, va exclama uluit Leontes. Se pare că acum totul este pregătit pentru dezvăluirea faimoasei statui. Despre statuia aceasta, care aparține Paulinei și e păzită de ea cu strășnicie, ni se spune mai întâi că a cerut mulți ani de lucru. Aflăm din relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]