KorAP: Find »[drukola/base=uluit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...57 >

1,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Dar de gătit ? Întinde prosopul pe un suport de metal de lângă plită și mă privește puțin mai atentă. Dar... o omletă ? Nu se poate să nu știi să faci o omletă. Înghit în sec. — Sincer, nu. Iris e atât de uluită că simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta. Duc încetișor lingura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cina pentru ei. Am aprins lumânările, farfuriile sunt în cuptor. Nu se poate să nu mănânce. Trebuie să mâncați ! strig și-l văd pe Eddie că se oprește la jumătatea scărilor. Ușa de la dormitor se deschide, iar Trish mă fixează uluită. — Poftim ? zice. OK. Ai grijă ce spui. Toată lumea trebuie să mănânce, improvizez. E o necesitate fizică. Așa că ce-ar fi să continuați discuția la masă ? Sau să o amânați puțin ? Să beți câte un pahar de vin, să vă relaxați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Se strâmbă. — A, da. Ating șuvița decolorată cu o grimasă. Voiam să mi-l aranjez în weekendul ăsta... — Ba ți-l aranjezi chiar acum, mi-o taie scurt. Ți-am adus-o pe supercoafeza mea. — Acum ? Mă uit la ea uluită. Dar... trebuie să dau cu aspiratorul. — Nu mai vreau să te văd că umbli prin jurul meu ca o sperietoare. O să recuperezi tu timpul pierdut mai târziu. Iar banii o să ți-i scad din salariu. Hai, că te-așteaptă Annabel ! Văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Relație, îmi șoptește. — Ăă... da. Înghit în sec. Așa. Și lucrurile au luat o turnură neplăcută. M-am suit într-un tren... și am ajuns aici. Urmează o tăcere expectativă. — Asta-i tot, adaug. — Asta-i tot ? Nathaniel pare sincer uluit. Asta-i povestea cea lungă ? O, Doamne. — Uite ce e. Mă întorc cu fața la el în lumina lunii, cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul. Știu că în momentul ăla aveam de gând să-ți spun mai mult. Dar oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
jarul strălucește. Nu mă băgați în seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar eu n-am de gând să fac asta cu Trish uitându-se ca la spectacol. Mă uit tulburată spre Nathaniel, care pare la fel de uluit ca și mine. — Oare să... amuțesc, neștiind ce vreau de fapt să propun. — Nu-i așa că e o noapte superbă de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se întâlnesc și simt că m-apucă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ecran, cu titlul „Carter Spink, consultanță pentru fuziune de 20 de miliarde de lire”. Privirea îmi coboară pe textul cunoscut. „Echipa Carter Spink din Londra a fost condusă de Arnold Saville, împreună cu asociații Guy Ashby și Jane Smilington.” Mă opresc uluită, după care mă întorc și reiau textul cu mai mare atenție, căutând cuvintele care lipsesc - „și Samantha Sweeting”, ar trebui să scrie. Însă cuvintele nu mai sunt acolo. Eu nu mai sunt acolo. Clichez iute pe o altă tranzacție, vânzarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
moment mai târziu, simt că îmi pune în mâini ceva cald. Și că mi se ridică spre nări un miros de drojdie. Deschid ochii și văd în brațele mele o franzelă de pâine. Mă uit la ea de-a dreptul uluită. Arată ca o pâine adevărată. Ca o pâine adevărată, precum cea pe care o vezi în vitrina unei brutării. Mare, dolofană și rumen-aurie, cu striații fine și coajă crocantă, gata să ți se rupă în mâini. Miroase atât de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rău în a fi slabă și elegantă, pentru numele lui Dumnezeu ? Deși, sinceră să fiu, nu e nici una nici alta. — Dar ce zici despre... Își scutură părul spre spate, evitându-mi privirea. Ce zici de... „tânără” ? O clipă sunt prea uluită ca să-i pot răspunde. Tânără ? Tânără comparativ cu ce ? — Ăă... categoric, zic într-un final. Asta... era de la sine înțeles. Te rog nu spune „Ce vârstă crezi că...” — Ce vârstă crezi că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spui. Sincer. Simt un mic fior de alarmă. Oare ce vrea să mă întrebe ? — O să încerc, spun în cele din urmă. Ce anume ? Nathaniel mă privește drept în ochi și trage aer în piept adânc. — Ai copii ? Sunt atât de uluită că preț de o clipă nu sunt în stare să zic nimic. Crede că am copii ? Nu mă pot abține și pufnesc în râs ușurată. — Nu, n-am copii ! Ce, credeai că am lăsat cinci guri flămânde în urma mea ? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să-ți deschid ușa... Îmi țin răsuflarea. O clipă mai târziu, Trish intră în casă, urmată de o fată care târăște un geamantan, în blugi și un top alb mulat. Asta e marea avocată super motivată ? Mă holbez la ea uluită. Are părul lung și negru și o față ageră și drăguță, și nu cred că are mai mult de douăzeci de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai făcut ? Arăți ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
par stăpână pe mine, dar întregul sistem de alarmă mi-a intrat în funcțiune. — Haide. Pare amuzat. Sunt sigur că știi la ce mă refer. Samantha, poți să faci pe neștiutoarea cât vrei. E degeaba, fiindcă știm. Ce știți ? spun uluită. Nathaniel clatină din cap de parcă îi vine să râdă. — O să-ți dau un indiciu. Mâine. Mă sărută iar, după care pornește spre ușă. N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbește. Mâine ? Ce vrea să spună cu chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Și ce dacă ? — A, nu, nimic, zic iute, aruncând broșura. Am vrut doar să spun că... nu mi se pare suficient de în vârstă ca să iasă la pensie. — Ei bine, pleacă. Ridică din umeri și iese din bucătărie, lăsându-mă uluită, cu privirea în pământ. Arnold pleacă de la Carter Spink ? Dar el întotdeauna s-a lăudat că n-o să iasă la pensie niciodată. Întotdeauna s-a lăudat că mai stă cel puțin încă douăzeci de ani. De ce-ar pleca acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mustăcește. S-a prins. — N-ai ascultat un cuvânt din tot ce-a zis, așa-i ? spune foarte sec. — Nu mi-am dat seama că spui ceva important ! mă tângui, cu capul plecat. Trebuia să mă previi ! Nathaniel mă privește uluit. — Mi-a trebuit ceva curaj ca să-ți spun tot ce-am avut de spus ! — Mai zi o dată, mă rog de el. Mai zi o dată ! O să ascult ! — Îhî. Râde, clătinând din cap. Poate altădată. Îmi pare foarte rău, Nathaniel. Pe cuvântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încet în picioare și mă uit prin peretele de sticlă. Nu văd pe nimeni. Sunt în siguranță. Abia atunci mă răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva pași prin încăpere, uluită. Biroul e gol. Rafturile sunt goale. Pe pereți sunt vagi urme pătrate, acolo unde au fost date jos fotografiile înrămate. În tot biroul nu mai e nimic decât o bucată de scotch industrial pe podea și câteva piuneze încă prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ea. Cu toate acestea, într-o extraordinară întorsătură a poveștii, această Cenușăreasă a vremurilor moderne nu a mai fost văzută din clipa în care a părăsit în fugă sediul firmei. UNDE E ? Vezi comentariu, pagina 34. Mă uit la el uluită. Vezi comentariu ? Mai e ? Cu mâini grăbite, dau la pagina 34. PREȚUL SUCCESULUI - PREA MARE ? O avocată de succes, cu o carieră fulminantă, renunță la salariul cu cinci zerouri în favoarea muncii necalificate de menajeră. Ce ne spune această poveste despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sunt aici. O clipă am sentimentul că n-am auzit bine. — Ăă... poftim ? — Sunt aici, dacă ai nevoie. Melissa ridică privirea. Sunt prietena ta. Și-o să te ajut să treci cu bine prin toate astea. Un moment, sunt atât de uluită că nici măcar nu sunt în stare să râd. — Melissa, nu ești prietena mea, spun cât pot de politicoasă. — Ba sunt ! Nu e câtuși de puțin tulburată. Întotdeauna te-am admirat, Samantha. Sinceră să fiu, am știut în permanență că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încremenesc de uimire. E Guy. Care se află în bucătăria lui Trish. În costumul său impecabil Jermyn Street, și cu manșete apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total bulversată. Judecând după expresia lui, și el e la fel de uluit. — O, Doamne, spune încet, mutându-și privirea de la uniforma mea la sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești menajeră. — Da. Îmi înalț bărbia. Chiar sunt. — Samantha... spune Trish din prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
lui septembrie ? În nordul Scoției, o să ne distrăm. — Aha. Îhm, da, sună foarte bine. Îmi frec nasul. Singura problemă e că încerc să-mi păstrez câteva weekenduri libere... să-mi păstrez un tip de echilibru cu viața privată... Elldridge pare uluit. — Ai avut vacanța, Samantha, acuma gata, spune vesel. Acuma e timpul să te întorci la muncă. Și trebuie să vorbesc cu tine despre New York. Mă bate ușor pe umăr, apoi se întoarce la barmaniță. Alt expresso, te rog. — Realist vorbind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
celorlalți că ajung cu o jumătate de oră peste ora stabilită, o să le trimit un e-mail... Lasă telefonul jos și începe imediat să tasteze pe BlackBerry. O clipă mai târziu, Guy îi urmează exemplul. Privesc toată această frenezie din jur uluită. Cu toții par incredibil de stresați. Asta e, trenul o să aibă întârziere treizeci de minute. O jumătate de oră. E vorba doar de treizeci de minute. Cum poate cineva să se streseze atât de tare pentru treizeci de minute ? Așa o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Îi pasă, așa cum demonstrează noul nostru logo, narcisa. Și sentimentul nostru este că Panther Prime, cu accentul pe care Îl pune pe sport și pe ideea de competiție, e pur și simplu mult prea agresiv. — Agresiv ? Mă holbez la el, uluită. Dar... e o băutură din fructe. Chestia asta nu are nici un sens. Glen Oil este o companie producătoare de petrol, care emite tone de noxe și aduce daune iremediabile planetei. Panther Prime este o băutură total nevinovată, cu aromă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
am crezut că voi mai ajunge vreodată Înapoi pe pămînt. — Emma ! aud că mă strigă cineva În clipa În care ies pe ușa de la Sosiri, dar nu ridic privirea. SÎnt mii de Emme pe lume. — Emma ! Aici sînt ! Ridic capul, uluită. Mi se pare mie sau e... Nu. Nu se poate, nu poate să fie... E Connor. E sfîșietor de frumos. Are un bronz superb, scandinav și ochii mai albaștri ca niciodată. Aleargă Înspre mine. Nu Înțeleg nimic. Ce face aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
dreptate ! izbucnește brusc. Așa e. Se folosește de mine ! E numai vina mea. Trebuia să-mi fi dat seama, atunci cînd m-a Întrebat dacă mă pricep vreun pic la acoperișuri și reparat țevi. — CÎnd te-a Întrebat asta ? zic uluită. — La prima noastră Întîlnire ! Am crezut că zice și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strîng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întîmplă cu mine ? Se oprește și rămîne Încremenită În mijlocul străzii. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
la ședință ? Connor Îmi ignoră cu desăvîrșire tentativa de a schimba subiectul. E incredibil, nu ? I se luminează toată fața. Jack Harper ! Cred că da. Ridic din umeri... Oricum... — Emma ! Văd că nu ești deloc impresionată ! Pare de-a dreptul uluit. Vorbim despre fondatorul companiei ! Vorbim despre cel care a creat conceptul de Panther Cola. Cel care a luat un brand practic necunoscut, i-a dat o nouă față și l-a transformat Într-un produs care se vinde În toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțîndu-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri. Promovare posibilă, după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]