181,106 matches
-
Ion Simuț Altă direcție de erodare a generalității dramei umane din Calvarul vine dinspre un conjuncturalism (sau chiar regionalism) asumat. Remus Lunceanu e un scriitor (un poet) ardelean, care a trecut munții pentru a se realiza, dar mediul cultural și social din Regat i-a spulberat iluziile. Confesiunea ridică în
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
seara, nu se mai mișca din casă, așteptînd să sune ea sau să fie sunată" (pp. 161-162). Mariana Codruț este expertă în descrierea simptomelor "bolii" singurătății. Transcrierea detaliilor are acuratețea unei fișe clinice, chiar dacă, printre rînduri, răzbate o evidentă căldură umană. Practic, autoarea se pune în pielea personajelor ei, trăiește împreună cu acestea întregul calvar al existenței lor anodine: "De cînd e singură mîncatul i se pare o corvoadă. Trupul ei cel mai adesea respinge hrana. Trupul ei e mai inteligent decît
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
mi-ar spune cineva că există oameni inteligenți și răi, nu cred. Un om rău nu poate avea decît o inteligență prinsă în ace, nesigură. Tot ce este iubire, tot ce este prietenie - deci tot iubire -, tot ce este valoare umană vine numai din inteligență, și din nimic altceva. Bunătatea nu este accesibilă prostului. Prostul poate să fie fraier, poate să fie un om inofensiv - deși e greu de imaginat, totuși există (...) -, dar, în general, proștii sînt obraznici, răi, ticăloși, savurează
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
Ore în șir nu putu să închidă ochii. Ah, Florita, trupul ăsta afurisit al tău nu era la înălțimea voinței, a preocupărilor, a îndatoririlor și proiectelor tale. Erai oare atît de bătrînă? La patruzeci și unu de ani o ființă umană e plină de viață. Cît de mult ți se deteriorase organismul, Andaluzo. În urmă cu doar unsprezece ani ai rezistat atît de bine acelei călătorii teribile din Franța pînă la Valparaíso și apoi porțiunea de la Valparaíso la Islay, unde ai
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Tudor Vianu a cedat într-un anumit moment în fața politicului, și nu în forme grave, nu înseamnă că locul în cultura autohtonă îi va fi compromis. Cîtuși de puțin. Portretul său va fi - doar - mai exact; și - poate - chiar mai uman, dacă ne gîndim la drama interioară a cărturarului. După cum mai aproape de realitate vor fi și profilurile altora, care, ei, nu s-au frămîntat la rîndul lor prea mult!". în raport cu Mircea Zaciu, evantaiul aprecierii se restrînge, aparent minimalizator, însă în favoarea indicării
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Ștefan, Petre Barbu, Paul Cilianu, Călin Blaga. Un scenariu inspirat conceput, pe muchie de cuțit, acut, cu tensiuni de tot felul, cu ironie și auto-ironie, cu tente parodice de primă clasă, cu umor acid, tăios, usturător, cu situații și relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
individului (spirit jiva) de corp (materie prakrti) prin dizolvarea tuturor condiționărilor cu efect negativ dar și pozitiv asupra omului. Eliberarea se produce prin practicarea asiduă (abhyasa) a unor tehnici de autoobservare și dizolvare a conflictelor. Pornind de la principiul că suferința umană e generată de modificări mentale, yoga impune un sistem de oprire a acestora. Sistemul este foarte dur și nu se poate practica decât cu o motivație bine conturată. De la adoptarea unor reguli stricte de viață (yamas și nyamas) atât interne
Yoga - de la suferință la libertate. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_301]
-
a parametrilor de fucționare a creației, care fac inutile, ba chiar puțin ridicole, tentațiile plebee ale ierarhizării. V Balcicul devine, astfel, un spațiu al generozității, o adevărată unitate de măsură pentru capacitatea de vibrație în fața naturii virgine a unui grup uman foarte larg, și nu un instrument de cenzură sau un cîntar necruțător pentru performanța individuală. Atunci cînd acest fenomen va fi studiat istoriografic și critic în toată extensia și profunzimea sa, cînd Balcicul va fi restituit artistic, turistic și moral
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
fiii oamenilor. 6. Și a zis Domnul: "Iată, toți sunt de un neam și o limbă au și iată ce s-au apucat să facă și nu se vor opri de la ceea ce și-au pus în gând să facă. (Reacție umană față de o năzdrăvănie). 7. Haidem dar să pogorâm și să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul." Prolixul ca soluție. 8. Și i-a împrăștiat Domnul de acolo în tot pământul și au încetat de a
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
băiețel de pe o stradă din București încăleca pe o mătură și zbura peste orașul vîrît în isterie și în întuneric, eliberîndu-se. În același timp, un domn se cufunda confortabil într-un fotoliu și citea, la lumina unui lampadar art-deco, Pata umană a lui Philip Roth. În același timp, o vînzătoare de la tarabă număra în palmă banii și îi spunea bătrînei din față, zgribulită de frig și spaime, "O.K.!", cu aerul că a fost înțeleasă și că a avut acces direct
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
iar căutarea să ne-o răsplătească, sîntem încredințați..." Nona Ciobanu alege cîteva povestiri, nuclee semnificative și repetitive, altele ce mută situațiile și relațiile în spații culturale diferite, fire narative și trasee inițiatice, de fapt, care să reveleze cam același peisaj uman, etern și nemodificat în esență. Scena se populează cu tîrgoveți, împărați, împărătese, vînzători, vrăjitoare, cavaleri, musulmani, tebani, regi, regine, în funcție de locuri și subiecte, fără demonstrații teribile, ostentații, prețiozități și, mai întîi de toate, cu povestitori. Șapte povestitori, șapte actori, șapte
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
nenorocirea de-a fi acest bastard care unește conștiința omului de bună credință cu setea de dreptate a masei căreia îi aparțin și al cărei martiraj e foarte cunoscut. Din cauza asta mă cert cu toată lumea, dar mai ales cu speța umană care - conștient sau nu - înșeală pe toată lumea... zicându-și că este în stare - ea, singură - să realizeze toate aspirațiile revendicate de clasa muncitoare, monopolizându-le" (v. P. Istrati, Spovedanie pentru învinși, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 23-24). Este o poziție
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
tinerelor "cadre de comsomoli", de a fi "ucis viitorul". Într-o anumită măsură, el se comportă, cum observa și Suvarin, ca un "anarhist", refuzând "camaraderia impusă" și condamnând explicit înregimentarea în numele unui program strict, rigid, repede dogmatizat, insensibil la aspectele umane, la viața concretă: "Nu din cauza Doctrinei se datoresc toate nenorocirile operei socialiste?" - se întreabă el retoric, ironizându-i pe cei care și-au luat de "nevastă, Doctrina" (Op.cit., p. 82). Dacă am vorbi în termenii lui Max Weber, angajarea sa
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
joc aici și utopia, cum atrage atenția Ricoeur, întrucât " Există o morală universală în măsura în care omenirea își poate proiecta existența ca pe un tot indivizibil", "înțeleasă ca o singură ființă suferindă", dar și în măsura în care profesează "realizarea individuală, deplin singularizată, a vocației umane" (Op. cit., p. 252). Citit sub acest unghi, am putea spune că Istrati e un utopist în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
individuală, deplin singularizată, a vocației umane" (Op. cit., p. 252). Citit sub acest unghi, am putea spune că Istrati e un utopist în dubla dimensiune semnalată, căci visează la binele și eticul colectiv și, în egală măsură, la respectul pentru persoana umană. Negocierea între cele două "morale" este pentru el inacceptabilă sau, poate mai exact, față de relativul echilibru dintre ele, opțiunea sa tinde să privilegieze eticul contra "realismului" politic și a acțiunilor ce decurg din el. Dacă suntem însă mai atenți, observăm
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. 7. Și a zis Domnul: "Pierde-voi de pe fața pămâtului pe omul pe care l-am făcut! (... ) căci îmi pare rău că l-am făcut". - cea ce, uman, e de înțeles. Noe este printre puținii oameni de treabă rămași... Dumnezeu intră în vorbă cu el și-l pune să tocmească acea corabie salvatoare pentru câte un exemplar din toate speciile create ce merită să fie salvate... Inundația finală
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
Tudor Vianu a cedat într-un anumit moment în fața politicului, și nu în forme grave, nu înseamnă că locul în cultura autohtonă îi va fi compromis. Cîtuși de puțin. Portretul său va fi - doar - mai exact; și - poate - chiar mai uman, dacă ne gîndim la drama interioară a cărturarului. După cum mai aproape de realitate vor fi și profilurile altora, care, ei, nu s-au frămîntat la rîndul lor prea mult!". în raport cu Mircea Zaciu, evantaiul aprecierii se restrînge, aparent minimalizator, însă în favoarea indicării
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
le conteste până și cei care le recitesc!). Lăsând deoparte butadele, trebuie totuși să recunoaștem că - măcar în ceea ce privește teritoriul "științei" literaturii - fiecare nouă carte a profesorului Umberto Eco (titular al Catedrei de Semiotică și director al Școlii superioare de științe umane de la Universitatea din Bologna) a adus un punct de vedere inedit, fie că a fost vorba de deschiderea metodologiei operei către o infinitate de posibilități (Opera aperta, 1962) sau, dimpotrivă, de postularea unor limite ale procesului interpretativ (I limiti dell
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
sau conformism. În varianta din 1966 a eseului despre iubire și cunoaștere, unde ne va purta prin romantismul german, freudism, Stendhal, Martin Buber, Sartre și rigorismul moral al lui Kant, Radu Enescu începea printr-o referință la Lenin, despre emoțiile umane în procesul de cunoaștere, și continua imediat, absolut stupefiant, după părerea mea, cu o trimitere la "recentele hotărâri ale partidului și statului nostru cu privire la întărirea familiei, la consolidarea deplină a drepturilor femeii, la ocrotirea maternității" (p.19). Surpriza plăcută vine
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și în eseul despre Franz Kafka, pentru a arăta că marxismul "nu aruncă peste bord sentimentele ca elemente impure, cum fac viziunile clasiciste, ci le canalizează pozitiv, spre integrala eflorescență a personalității umane" (p. 25). Într-un mod derutant pentru cititorul de astăzi, Radu Enescu alternează mistica medievală a lui Jakob Bohme și viziunea romantică a lui Franz von Baader sau Schelling despre eros, cunoscute direct din sursele germane, cu Marx și Engels
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
se schimbă subiectele la știrile de seară. Ceea ce rămîne este o violentă impresie de autenticitate, o imagine excelent condensată a lumii de azi și o intresantă (în bună măsură discutabilă, dar tocmai de aceea foarte captivantă) privire asupra devenirii civilizației umane. De altfel, la un moment dat, Constantin Virgil Negoiță schițează un tablou al istoriei umanității, din perspectiva cunoașterii: "În epoca premodernă, de la nașterea filozofiei pînă la apusul Iluminismului, adevărul venea de la Dumnezeu. Perioada modernă, începută cu Revoluția Franceză s-a
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
și un povestitor. Cartea e scrisă la Bulzeștii de Sus, în }ara Moților, în 1992, când geologul-narator își face meseria de bază prin Munții Apuseni, și în paralel schițează reportaje locale, imortalizează siluete și dramele lor neștiute în acel peisaj uman și montan, atemporal parcă, în ciuda vremurilor maștere, oferă comentarii asupra propriilor prospecțiuni, dar și binevenite îndoieli asupra propriului demers literar, tip "Și ce-aș obține, în afară de efecte literare dubioase (...)". Care este de fapt motivația acestei scrieri? Rememorarea unei idile studențești
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
noțiunii globale de kitsch, ale cărui produse dulcege, insipide și inepte se revarsă asupra noastră "zi de zi și în proporție de masă". În esență, spune el, kitsch-ul exclude din cîmpul viziunii sale tot ce este inacceptabil în existența umană. Este neapărat necesar ca sentimentele suscitate de produsele kitsch să fie împărtășite de un număr cît mai mare de oameni. De unde recursul la clișeu, ca fiind cel mai ușor de receptat. Kitsch-ul, arată Kundera, n-are ce face cu
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
ale kitsch-ului decît cele din diversele novele și seriale cu care sîntem îndopați de la "Dynasty" încoace? Ce deosebire de la cer la pămînt între sentimentalismul ieftin, sentimentalismul siropos pînă la îngrețoșare care stă la baza lor și sentimentalitatea atît de umană, atît de sobră și credibilă a unor filme de mare clasă datînd de decenii și revăzute cu aceeași emoție adolescentină pe micile noastre ecrane, precum Scurta întîlnire, în original, Brief Encounter sau Un bărbat și o femeie - Un homme et
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să continui ce spuneam, plec de la oameni. Îndatorirea unui adevărat romancier este să creeze viață. Plec uneori și de la o teoremă - o teză despre natura umană pe care vreau s-o demonstrez - dar aceasta face de fapt parte din caracterizare. LV. Cum îți place să pui capăt unui roman? TM. Ca scriitor nu mă prea interesează intriga. Ca lector mă agăț de ea ca toată lumea, cu
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]