2,479 matches
-
liberal (i se imputase, între altele, acordarea unor burse de studii în străinătate lui A. Lambrior, G. Panu, G. Dem. Teodorescu, Spiru Haret, C. Meissner). Reales în Adunarea Constituantă la 4 mai 1879, se distinge prin spiritul său de larg umanism, cu prilejul discutării regimului juridic al străinilor din România. Trăind din avocatură, M. nu neglijează preocupările literare, continuând să găzduiască în casa sa, așa cum o făcuse și la Iași, întrunirile Junimii. Deși în acest timp nu face parte din guvern
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
revistă, peste patru ani. Nemulțumit de rezultat, reface traducerea, publicând și reluând noua versiune în numeroase ediții. Contribuie astfel la cunoașterea la noi a filosofului german cam în același timp când el începuse a se bucura de popularitate în Europa. Umanismul profund al lui M. reiese și din afirmația potrivit căreia nici o creație durabilă, în ordinea spiritualității, nu se poate realiza în cercul individualismului, ci numai prin ridicarea în sfera de interese a omenirii. Raționalist ponderat, el a năzuit către o
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
între rural și citadin, între maniheismul politic de tip stânga/dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru care
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
orice anonimat. Vorbind sau scriind, suntem însetați cu toții de publicitatea expresiei. De ce doar atât de puțină veșnicie se cuantifică în milioanele de semne stocate în marile biblioteci electronice ale prezentului? Cei mai puțin norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei traiului de tranziție, care este părtășia cărturarilor cu sufletele celor mai simpli? Cui rezistăm, de fapt, atunci când bănuim eșecul în cele mai prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar Vieții „care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Vatican (Essais, 1588), iar în Italia, umanistul Baldassare Castiglione lansează tot printr-un eseu (Il Cortegiano, 1528) critica autorității despotice. Evident, reproșurile la adresa acestui experimentalism cultural nu au întârziat să apară, venind mai cu seamă din partea elitei formate la școala umanismului teuton. Oarecum ironic, într-un fragment nemilos din Știința voioasă (1882), tocmai Nietzsche acuza „încercările” lui Montaigne de patima limbuției; pentru filozof, eseistica lui Montaigne nu reprezintă decât eroarea „născută din bucuria de a da mereu noi întorsături aceluiași lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu seamănă cu „vânătoarea ființei” și căutarea adevărului la Platon. Este ceea ce Paul Tillich (1886-1965) n-a înțeles, în pofida avertismentelor lui C.S. Lewis incluse în superba ficțiune alegorică The Pilgrim’s Regress (1933). Nu toate filozofiile se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
barbaria totalitară și la derapajele democrației americane din anii ’50, a modelat și conștiințele multora dintre cei activi în științele naturii, medicină, tehnologie, ca să nu mai vorbesc de economie și drept. Universitatea păstra încă niște relicve ale spiritului său fondator - umanismul, enciclopedismul, imperativul adecvării intelectului la lucruri, conștiința și etica magisteriului etc. Două au fost, în esență, traseele ideologice și politice ale primei generații americane studențești postbelice: a) activismul de stânga, mergând în anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
proclamându-se, astfel, superioritatea „metodei metodelor”. Principiile și totodată dominantele obligatorii ale unei creații realist-socialiste (r-s) au fost: spiritul de partid (opus apolitismului și principiului estetic); caracterul revoluționar (opus neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Eminescu, un mare admirator al lui Schopenhauer, cel care a făcut cea dintâi încercare de a traspune în limba română a vremii un text kantian de ariditatea celui al Criticii rațiunii pure. Acțiunea Junimii pentru orientarea culturii naționale în spiritul umanismului european, așa cum se exprima acesta în primul rând în mișcarea de idei din Germania, se situa în continuarea unei opere inaugurate de cărturarii ardeleni. Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian s-au format în școli deja puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fără un gust public și nu poți avea un gust public fără un simț al stilului și al calității întregii structuri. În mod straniu, acest simț al stilului pare să aibă puțin de-a face cu rafinamentul sau chiar cu umanismul. Cu alte cuvinte, ne mutăm dintr-un cerc vicios în altul, dintr-o neputință în alta și dintr-o frustrare de natură profesională într-una profund, confuz existențială. Cei care vorbesc despre „moștenirea lui Chandler” (și, implicit, a lui Hammett
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mâine”. Se remarcă eseurile pe teme politice (Ion D. Sîrbu, Despre o dialectica a lucidității), istorice (N.Al. Rădulescu, Românii și Dunărea, Al. Manuila, Originea neamului românesc în interpretarea să biologică) și literare (Radu Stoichiță, Note despre intelectual, Alice Voinescu, Umanismul femenin, Adrian Marino, Despre cultura literară). Cronică literară este susținută, printre alții, de Alexandru Piru (Eusebiu Cămilar, „Prăpădul Solobodei”) și George Mărgărit (G. Călinescu, „Sun sau Calea neturburată”). La cronică teatrală Dan Nasta face o critică ascuțită regizorilor Ion Șahighian
„U”. PREOCUPARI UNIVERSITARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
Transilvania, Banat și Ungaria etc.). Sunt publicate studii de istorie literară, cel mai adesea în marginea operei eminesciene, precum: Ion Filip, Eminescu și țărănimea (1/1970); S. St. Marin, Eminescu și critica italiană. Note și impresii (3/1970); V. Paolini, Umanismul lui Eminescu (2/1978), dar și grupaje de versuri, comentarii critice, pagini de jurnal, eseuri. Revista include în sumarele ei și o rubrică, „Publicații sosite la redacție”, de comentarii asupra revistelor românești din țară și din exil și de consemnări
BUNA VESTIRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]
-
e, în primul rând, în felul lui foarte personal și nonconformist, un scriitor angajat (desigur, nu în sensul restrâns, legat de militantismul politic), hotărât să transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un „mesaj umanist”. E vorba de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice optimism programatic sau triumfalist complezent. Reprezentant al modernității (în sensul istoric precis al termenului, opus atât tradiționalismului, cât și
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
restrâns, legat de militantismul politic), hotărât să transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un „mesaj umanist”. E vorba de un umanism la fel de personal - și de „nou”, la noi - ca și modalitățile în care scriitorul mânuiește tehnicile narative, un umanism diferit de orice optimism programatic sau triumfalist complezent. Reprezentant al modernității (în sensul istoric precis al termenului, opus atât tradiționalismului, cât și avangardei ori postmodernismului), dar deloc reticent față de tradiție, și nici față de cuceririle avangardei și ale postmodernismului (descoperite pe
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
eroilor (...). Iată, de pildă, nuvela Prietenie de Traian Coșovei. Organizatorul de partid Andrei este un tip singuratec, care muncește fără nici un obiectiv (...). În fața scriitorilor noștri stau de pildă minunatele opere ale literaturii sovietice. În creația lui Gorki, Fadeev, Șolohov, etc. umanismul socialist este tema centrală (...)”. *** Mihai GAFIȚA 42: „De curând au apărut lucrări literare în care bătălia ce se duce azi în satele noastre impresionează pe cititor, victoria câștigată de forțele înaintate îl convinge și-i deschide o largă perspectivă asupra
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realismului, ale artei vrednice de poporul nostru”. În loc de concluzie privind proza anului 1952, să citim încă un comentariu al lui Petru Dumitriu 45. Printre altele, să reținem noul deziderat ideologic - care va face o îndelungă carieră și în plan artistic -, umanismul socialist, viziune, concepție și metodă filozofică în stare să asigure „triumful realismului socialist în literatura noastră”. „În acest sfârșit de an - al cincilea an al Republicii - începe P. Dumitriu - îmi pot închipui privirea mulțumită a metalurgiștilor de la Sovromtractor, când văd
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tuturor cărților de proză apărute în 1952 care dezvăluie un lucru foarte adânc cu privire la concepția despre lume a autorilor lor. E vorba de atitudinea prozatorului față de marile probleme ale vieții. Autorii cărților de care vorbesc au o poziție comună: noul umanism (...). Umanismul presupune dragostea și interesul pentru ceea ce e nou (...). Una din condițiile îndeplinirii acestei sarcini e cunoașterea vieții, participarea la viață. Și anul acesta au apărut cărțile izvorâte dintr-o asemenea cunoaștere mai profundă, activă. Nivelul atins de operele de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cărților de proză apărute în 1952 care dezvăluie un lucru foarte adânc cu privire la concepția despre lume a autorilor lor. E vorba de atitudinea prozatorului față de marile probleme ale vieții. Autorii cărților de care vorbesc au o poziție comună: noul umanism (...). Umanismul presupune dragostea și interesul pentru ceea ce e nou (...). Una din condițiile îndeplinirii acestei sarcini e cunoașterea vieții, participarea la viață. Și anul acesta au apărut cărțile izvorâte dintr-o asemenea cunoaștere mai profundă, activă. Nivelul atins de operele de proză
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din personajele principale ale cărții sunt ingineri și tehnicieni (...). Romanul are meritul deosebit de a fi zugrăvit cu putere tipul unui primejdios dușman de clasă. Autorul știe să scoată în evidență smerenia ipocrită a părintelui Cartobius care întreținea discuții «culte» despre umanismul catolic (...). Toate acestea explică interesul viu cu care masele largi ale cititorilor au primit romanul, aprecierea pozitivă pe care și-a câștigat-o în rândurile lor. Textul tipărit în Viața românească a fost de aceea distins cu Premiul de Stat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
personalității umane, a dezvăluirii celor mai durabile convergențe, a acelor idei și concepte care au ajuns să stea la baza existenței umanității. Dar, mă întreb la rândul meu, așa cum o făcea Fernand Braudel în 1946, putem oare să avem un umanism actual fără o istorie ambițioasă, conștientă de temele și intensitatea puterii sale? Suntem în măsură să depășim fragmentările, aprecierile subiective, parțialitatea și să înțelegem mișcarea lumii în globalitatea ei fără o istorie a interferențelor și a dialogului politic? Comuniunea la
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și Iluminism. Pentru început, am crezut că ar fi bine să mă apropii și să arăt, prin intermediul unor exemple, relația directă existentă între cele două mari epoci, după cum și posibila paralelă (în cazul Răsăritului, identificare) în criza conștiințelor provocată de umanismul renascentist și aceea prin care debutează Iluminismul. Nu am urmărit decât sugerarea imaginii de ansamblu, o introducere în atmosfera epocii, anume a aceleia care va marca în istorie una dintre cele mai mari și neîntrerupte frământări pe toate planurile. Întreg
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
unui asemenea travaliu restitutiv. Dintre cercetările foarte documentate, înglobând viziuni de ansamblu, convingătoare sub aspectul descrierii amănunțite a mișcării și afirmării spirituale a întregului, un deosebit exemplu îl oferă prelegerea de o deosebită erudiție și plină de reflecții privind destinul umanismului în Evul Mediu aparținând lui Ernst Robert Curtius. Ea ne-a ajutat, poate, cel mai bine să înțelegem că literatura, cultura europeană în genere, nu poate fi privită decât ca o totalitate. E vorba de celebra sa carte Europäische Literatur
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dragostei, de idealurile militare și politice. A obținut un tablou colorat al timpului (supus unei amănunțite reconstituiri), putând fi oricând comparat cu poezia picturii olandeze desprinsă din Rembrandt și Vermeer. Pe Huizinga l-a atras în mod special relația dintre umanismul renascentist și spiritul medieval, relație mai complicată decât suntem tentați să ne-o imaginăm. Reflecțiile sale le-am apreciat atunci când am fost nevoit să așez, la rândul meu, față în față civilizația Renașterii și civilizația Evului Mediu, elasticitatea judecăților lui
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ce ies rând pe rând din labirintul bibliotecilor medievale (în care călăuza le fusese anticul filosof și literat), ori din creația pictorilor, sculptorilor și muzicienilor, ele însuflețesc omenirea, dând tonul unei epoci în care cultura va înflori. Dar relația dintre umanism și spiritul medieval nu este atât de simplă pe cât ne-o închipuim. Să ne gândim la situația prin care a trecut omenirea cu întreg cortegiul de manifestări în epoca Renașterii și Reformei, la ideea libertății conștiinței antrenând lupta pentru libertate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai puțin celebrul Georgios Gemistos Plethon, promotorul filosofiei neoplatoniciene. Socotit „al doilea Augustin” al catolicismului, Toma d’Aquino a fost o personalitate covârșitoare a scolasticii medievale, în scrisul lui prevalând raționalismul care avea să deschidă nesfârșitul câmp de manifestare al umanismului renascentist. Opera sa capitală, Summa Theologiae, a fost comparată, pe bună dreptate, cu „glorioasa arhitectură a catedralelor gotice contemporane, mai ales datorită expunerii sistematice, structurate în părți, capitole, întrebări, articole și înlănțuiri ritmice de argumentare, contraargumente, obiecții și concluzii”. O
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]