4,931 matches
-
nepoților noștri cerșesc mila guvernului pentru o sută de lei În plus la salariu, ca să poată supra viețui, iar „gloata” de pensionari, cum o văd cei cocoțați În fotolii, Întinde mâna pentru o jimblă sau un litru de ulei. Câtă umilință! Vorba lui Rdu Gyr, dintr-un vers al său scris În Închisoare, mereu actual: Adună române răbdare/ și-nneacă-ți amarul În silă!.../ Fă-ți rugă din lacrimi amare.../ și-ndură-i pe cei ce te-mpilă!... 3 „Satu Mare și Aiudul au
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
îl vedea desfășurîndu-i-se sub ochi. Din această stupoare a nefirescului de care nu-și mai putea dezlipi privirile s-a născut volumul „Glasul Patriei“, un cimitir al elefanților în comunism, o digestă minuțioasă a colaboratorilor de vază care au trăit umilința de a-și pune numele în josul unor texte de propagandă. Destinată numai exilului românesc, „Glasul Patriei“ a avut două orașe care i-au găzduit tipărirea: Berlinul de Est în intervalul 1955-1965 și apoi București în anii 1965-1972. Scopul revistei era
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
acomoda în Occident, cochetau cu gîndul întoarcerii. Miezul revistei e dat de greutatea numelor care au semnat în ea, colaboratorii împărțindu-se în două categorii. Prima era alcătuită din foști deținuți cu interdicție de semnătură în presa oficială, care priveau umilința de a scrie în „Glasul Patriei” ca pe un ordalițiu menit a-i scoate dincolo, pe malul culturii publice, unde aveau să-și vadă în sfîrșit cărțile publicate. Din această categorie a foștilor adversari care acceptau să se pocăiască în fața
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Crin Antonescu a declarat, marți seară, la Realitatea Tv, că președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este "un cadavru ambulant". Președintele PNL a spus că liberalilor a ajuns să le fie frică de Tăriceanu din cauza umilințelor la care se poate supune. Președintele demisionar al PNL a declarat că seniorul Mircea Ionescu Quintus l-a rugat pe Tăriceanu să părăsească reuniunea PNL. Dacă după aceea a declarat 'Călin îmi e prieten, dar nu vreau să mai aud
De Ce îi este frică lui Antonescu de Tăriceanu. "E un CADAVRU ambulant" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29986_a_31311]
-
să mai aud numele lui'? La ce te poți expune totuși și ce poți să faci... Am ajuns să ne fie frică de un singur lucru. Nu ne-a fost frică de Traian Băsescu (...) Dom'le, ne e frică de ce umilință poate să mai provoace mâine pentru el, dar cumva și pentru noi, acest om, domnul Tăriceanu. Ideea aceasta macabră, USL trăiește, operațiunea hoțească din punct de vedere politic a lui Victor Ponta, a căpătat un corp. Cadavrul unei idei s-
De Ce îi este frică lui Antonescu de Tăriceanu. "E un CADAVRU ambulant" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29986_a_31311]
-
Este reală această atît de clamată (deja) "rupere de trecutul modernității", sau trăim doar "iluzia unei fracturi istorice"? Reprezintă atentatele revanșa "dorinței de sclavie" în fața rigorilor greu de suportat ale libertății? Marchează explozia a 50 de ani de ură și umilință a palestinienilor în Israel, înfrîngerea libertății în lupta cu servitutea? Este coexistența a două sisteme precum Occidentul și Orientul realmente imposibilă? Trebuie să acceptăm această "dislexie monumentală", semn al unei rupturi fundamentale și istorice între două lumi, dintre care una
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
sugera uscăciunea, a reduce într-o proză "de atmosferă" toată gama omenescului la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie, amor, moarte, frumusețe, flirt etc.). Alina este prototipul femeii umilitate și care
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie, amor, moarte, frumusețe, flirt etc.). Alina este prototipul femeii umilitate și care a fost silită să descopere tocmai în umilință însuși orizontul "destinului": semnificativ, un alt personaj își caută în Franța posibilul semen (era să spun "semena"), pare a-l găsi pe Claudine care are în aparență un statut social și profesional asemănător, dar care, în fapt, este liberă să
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
Fragmentele romanului Mariei-Luiza Cristescu cuprind existențe mărunte, desfășurate obsesiv în perspectiva rezistenței, a supraviețuirii; o educatoare care se luptă zadarnic pentru zahăr, făină, carne și jocuri electronice, ca să înlocuiască mesele indigeste, găletușa și lopățica "șoimilor", femei care își trăiesc toată umilința între patru pereți, într-un pat de spital, oferind adevărate radiografii ale suferinței (în buna tradiție a prozei Hortensiei Papadat-Bengescu), consumîndu-și conștiincioase porția zilnică de "bovarism", tineri disperați pentru că n-au de ce să-și agațe viitorul ("hălpăie toate visele în
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
citite", la vamă, ca o provocare la adresa "lumii noastre socialiste", Dana și Virgil din narațiunea În numele fericirii ilustrează ceea ce aș numi psihoza pîndei și delațiunii, care a lucrat adînc în ființa noastră, servindu-ne zilnic, cu tot tacîmul, porțiile de umilință, punînd sub zodia derizoriului cuvintele, ideile, sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele hingherului, povestea degradării pînă la treapta cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
umilință, punînd sub zodia derizoriului cuvintele, ideile, sentimentele. În sfîrșit, într-o proză precum Cîinele hingherului, povestea degradării pînă la treapta cea mai de jos - îmbrățișarea cîinelui - a oamenilor din categorii sociale altădată strict delimitate; "aristocrații: și "proletarul" suferă aceeași umilință a alungării din casă și din crîșma care se demolează: cîtă este înălțimea existenței, visului și memoriei lor? Un loc sterp unde altădată erau "multe măcelării de carne", foști care se sinucid sau care plîng pe grămada de lucruri strînse
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
el și cu alte "soții" ocazionale într-o reședință somptuoasă din Neuilly-sur-Seine. Dineurile, petrecerile, se terminau cu orgii bahice-sexuale, pentru care Rose se îmbrăca întotdeauna ca o prințesă și se lăsa dezbrăcată ca o prostituată. Viața aceasta o atrăgea, în ciuda umilințelor pe care era constrânsă să le îndure; era vag conștientă de primejdiile imersiunii în păcat și știa că noul ei fel de viață încălca învățăturile pe care le primise de la carmelitele desculțe în școala curată și luminoasă, văruită în alb
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
că, tot așa, perioada pe care ai considerat-o stearpă, din viața ta, a fost, în realitate, plină de înfăptuiri, în necurmata luptă cu cuvântul. Romanele pe care nu le-ai putut scrie în acei ani ai restriștei și ai umilinței - și, vai, pentru mulți, ai rușinii - sunt o pierdere a noastră. Însemnai în Jurnal, pe atunci: Nu am măcar o fărâmă din respectul de care se bucură un om matur." Adăugând: "Dinu Pillat îmi spune că nu are importanță." Nu
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
pe care în realitate îl disprețuiește), îl determină pe acesta să-l ucidă pe Vogoride, idealul aspirațiilor sale. Cînd fapta e împlinită și însuși simbolul clasei nu mai există, temperamentul Davidei se dezlănțuie din nou stihinic și criminal. Răzbunată pe umilința suferită, ea își îndreaptă acum, cu aceeași incontrolabilă, nebunească patimă, dorința de nimicire spre cel care a reprezentat doar un biet instrument, mai întîi al umorilor ei feminine și, mai apoi, al orgoliului ei de clasă. Cu dispariția ministrului conservator
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
familiei intră cu grație în marea galerie a produselor teratologice ale neamului. Victime cotidiene ale inventivității Eleonorei sînt cele două Vorvorence (Elena și fiica ei Elvira), rămase sărace și la mîna ei. Sînt primele femei din neam care cunosc gustul umilinței, dar, în cea de-a treia generație a Cozienilor, se înmulțesc personajele care cad din eșec în eșec, care acceptă slujbe ridicole și se umilesc pentru mize mărunte. în cel de-al doilea volum al Cronicii..., se tîrăsc palizii urmași
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
ani sapi în tine groapa asta îngustă și nu cunoști vreun răspuns clar la întrebările limpezi. (DIN CÎND ÎN CÎND SE DESCHIDE O PÎINE ȘI PRIN EA BÎIGUIE UMBRA) În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora pentru umilința noastră și rugăciunea: biată torță plimbată prin ploaie. În rest apocalipsa de fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne, rîvnind precum servitorul prințesele de la curte o fărîmă din cerul
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Ajunul Crăciunului. Faceți ce vreți, spuneau, și ei făceau doar posibilul. Ca și cum ar fi scris o epistolă pe întuneric. Și literele luminau ca licuricii pe marginea șanțului. Astfel că puteai fi calm dar nu și înțelept deoarece puțini știau câtă umilință e în grădina succesului și câtă jale atinge ramura înflorită prea devreme a bucuriei. Nu puteai ști niciodată adevărata obârșie a vorbelor. 7 Uneori nu îi reușea nimic nici măcar un capăt de rost nu era pe potriva însingurării și circumspecției. Cum
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit numai că umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să alunge fiarele umbrei, pânză de păianjeni leproși cresc în păduri lăstarii fantomelor și doar un inorog singur admiră perlele umbrei privindu-mă-n sângele umilinței. Măceșe Doar atât, niște crengi precum lăstarul adormit leneș pe umerii unei rândunici să rămână sub penele pământ ale ierburilor precum un altar de sâmburi pe care-l ridici. Oare el unde este, de cine te temi doarme-n sâmburele
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
Aurel Pântea Eram între oameni strălucitori, eram ultimul dintre oameni, am simțit umilință cumplită că nu însemnam nimic, că mă aflam într-un loc unde au încetat semnificațiile, că a semnifică ceva nu însemnă nimic în locul acela, că toate ale mele erau obosite, ca veneam dintr-o mare oboseală, pe care toate cuvintele
un poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3133_a_4458]
-
capătul lui, doar eu, doar vocea mea care șoptește neîncetat: poezie, poezie, poezie... Zidurile Îți trebuiau niște aripi, nenorocitule, să poți zbura între niște ziduri ridicate de către cei ce te înconjoară. Du-te și tu, lovește-te cu ele de umilință - ca și cînd nu te-ai fi lovit de-atâtea ori și așa, poate, se va întâmpla să apară o nișă, un vis, pe unde ai să te poți strecura.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
făceau somnul de veci tolăniți pe fîșia arată. Tinerii se lăsau în genunchi în fața urnelor; rotulele lor pîlpîiau ca niște candele aprinse de lumina lunii: îndepărtîndu-ne în noapte, le spuneam: „Pentru voi am adus pămîntul acesta, pentru voi am îndurat umilința și frigul unor vieți fără rost, ca să aveți parte de o viață mai bună...” Iar ei, renunțînd o clipă la plăceri, la tinerețea lor zbuciumată, se gîndeau la noi, la vitregiile sorții pe care le-am avut de îndurat, și
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
trădarea cea mai abjectă. Trădatul, trădata intră cu trădătorul sau trădătoarea într-o relație tot atât de durabilă ca și iubirea cea mai fidelă, și ea se referea la intensitatea trăirii, și nu atât la valoarea acesteia. Aici se amestecau căința și umilința și regretul și nevoia izbăvirii... Destul, ca să adori ființa trădată.)" P.S.: Sunt două pagini pierdute, rădăcite una de alta și pe care întâmplarea a făcut să le întâlnesc pe amândouă, unite, într-un sertar. Două fete, așadar... Dacă cititorul le
Fete răzlețe... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11139_a_12464]
-
teoretice cheie ale volumului și anticipează, totodată, unele trăsături din opera ulterioară a lui Kierkegaard : accentul pus pe individ, nu pe comunitate, critica modului de viață burghez, considerat cum nu se poate mai străin de ideea creștină a pătimirii și umilinței. Observațiile despre criticii literari, care ar ,aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg (1791-1860), arbitrul gustului literar al epocii. Descrierea rolului ironiei în legăturile de dragoste duce cu gândul la Jurnalul seducătorului din Sau-sau (1843), unde seducătorul
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
poeticile lor și următoarele decenii : Antoine Vitez, Eugenio Barba, Klaus Michael Grüber, Peter Stein, Grotowski, Luc Bondy, Ariane Mnouchkine, Tadeusz Kantor și mai cu seamă Peter Brook. ș...ț A fi însoțitorul unui mare creator nu înseamnă nici un exercițiu de umilință, nici unul de orgoliu, ci unul al afinităților elective. Însoțitorul e martor și călăuză totodată, deorece, fără el, cel însoțit se poate simți rătăcit la capătul drumului. Însoțitorul este memorie vie și în același timp, un moment esențial al parcursului celui
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
ba, mai mult, că poți să împărtășești oamenilor, făcînd uz de cele mai obișnuite cuvinte, un lucru pe care nimeni nu-l intuise pînă la tine. Pe scurt, o cărticică la a cărei lectură adepții filozofiei simt un gust de umilință și smerenie. În fond, dincolo de lecția de simplitate și logică a cărții - al cărei titlu este Teoria relativității pe înțelesul tuturor -, Einstein arăta la acea vreme că, dacă ai înțeles cu adevărat un lucru, nu se poate să nu te
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]