KorAP: Find »[drukola/base=unchi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...329 >

8,223 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

intrase în clasa întâi), dar se ridicară în grabă de pe scaune în clipa când îl văzură apărând pe ușă și se repeziră veseli înaintea lui, de parcă l-ar fi văzut intrând pe Moș Crăciun în persoană: Unchiul Virgil, a venit unchiul Virgil!... Da mari v-ați mai făcut! îi lăudă Virgil și le dădu câte cutiuță cu bomboane. Copiii luară bomboanele și se apucară să țopăie prin casă în culmea bucuriei. Norica avea, însă, o figură abătută și, după ce schimbă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
politruc nenorocit, conchise Sever. Lulea și cu ăsta parcă ar fi frați. Peste tot te împiedici de indivizi ca ei... Ce să facem, spuse Ticu, viața e grea. Ar trebui să fim mai curajoși, tată, vorbi Victor neîntrebat. Așa, ca unchiul Nando, care... Văd că ai un băiat mare, remarcă abia atunci Sever. La ce facultate vrei, domnule, să mergi? se interesă Sever, privindu-l pe fiul lui Ticu. În locul băiatului se grăbi să vorbească tatăl său: La politehnică... Bine, bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-ul să o lase mai moale cu cartea și să se bucure mai mult de tinerețe și de viață. Nu-ți mai face atâtea griji pentru mine, mamă, o liniștea băiatul, vorbindu-i cam în stilul lejer și dezinvolt al unchiului Nando. Am eu și planuri de distracție, să nu crezi că o să mă fac călugăr... Dar toate la timpul lor! Bine, Victoraș, așa o fi, numai sa nu-ți strici ochii, că stai prea mult cu nasu-n cărțile alea, spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Sincer!... Fata însă nu zise nimic, pășind acum fără grabă pe trotuar și privind în jos, atentă parcă să nu calce din greșeală pe unde nu trebuia. Victor socoti de datoria lui să întrețină mai departe conversația. Eu am un unchi, Nando, care e acum în Italia..., un om foarte drept și curajos, îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai încet. De la el am învățat să mă port ca un om adevărat, nu ca un neisprăvit... O să vă povestesc ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
bătrână și suferindă. Acum pricepi de ce-ți tot spuneam că nu mă poți lua în căsătorie?... îl întrebă Felicia, când își sfârși povestea. Victor era mai impresionat decât ar fi putut s-o arate; și la fel de revoltat ca atunci când unchiul său Nando fusese arestat și izgonit apoi din țară, pentru că încercase să obțină eliberarea din închisoare a unui om despre care era convins că nu avea nici o vină. Înțeleg foarte bine, o asigură el, cu glasul gâtuit de emoție, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă aflară de la alți colegi despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un unchi în armată și era bine informat, le aduse la cunoștință că în Ungaria "se petrece ceva". O mișcare populară sau poate chiar o revoluție, ceva de felul ăsta... Aiurea! exclamă neîncrezător Paulică Dobrescu. De unde-ați scos voi chestia asta?... V-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

ei cum se poate face. Plătesc cât o fi să fie." Și atunci, ca și acum, trecerea graniței, noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar de localnici, se petrecuse ușor. Calea fusese liberă ca și acum. Unchiul Vasile, tatăl lui Petrică, se împotrivise cu strășnicie ca domnul Simion să îl însoțească pentru că, zicea dânsul : "Grănicerii ruși se tem și ei de șefii lor. Se știe că dacă este prins un localnic se poate cădea la învoială că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

mă mai aburi cu povești gazetărești! Răspunde scurt, scurt de tot! Și la obiect! De ce a fost deportat fratele tatălui tău în Siberia?! Nu cunosc și nici nu știu dacă tata a avut un frate... deportat. Da! Îți spun eu! Unchiul tău, Ion, a îndrăznit să se echipeze în '40 în uniformă de general sovietic și să oprească cu sabia în mână înaintarea trupelor eliberatoare pe podul de peste Siret de la Storojineț, cu douăzeci de kilometri înainte de punctul stabilit prin dictat de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
nu poate să existe. Dar mai mult decât atât, puteți înțelege pentru ce oamenii l-au adus în viața copiilor pe Moș Crăciun care vine și dispare ca o nălucă... cum a venit și la tine și la surioara ta unchiul Tudor pe care l-ai drăgălit cu atâta gingășie... dovadă de netăgăduit a trăirii unor momente de mare fericire din frageda copilărie. Fetiței atât i-a trebuit! Cu ambii pumni în ochișori, a răbufnit: Înseamnă că m-ai mințit! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
prea slobod la gură. Doar l-ai auzit și dumneata cu câtă convingere condamna cursa înarmărilor aberante și monstruoasa Cortină de Fier, inițiate de ideologia Kremlinului care are în vedere revoluția proletară mondială!.. Aici se află principala țintă a săgeților unchiului Sam! De asta tremură America! Torționari cinstiți Mă oprește mai zilele trecute o bună cunoștință în plin centrul târgului și îmi atrage atenția că s-au înăsprit regulile de circulație și pentru pietoni, odată cu cele pentru automobiliști. Așa că oricine depășește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
an, în toamna anului 1945, familia mea s-a stabilit în satul Călinești Cuparencu aparținând de comuna Șerbăuți, unde părinții mei au dobândit o moștenire de 3,5 ha teren arabil și 1,4 ha cu vegetație forestieră, din partea unui unchi, urmaș al celor ce au atribuit în vechime numele lor localității cu pricina. Astfel, au trecut în continuare prin viață într-o relativă stabilitate materială, afectată, după cum se știe, de seceta din 1946-1947, de hărțuielile de colectivizare forțată cu asalturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

Z mă simțeam aidoma insului fără memorie prea bună și, uneori, nu răspundeam... Amuzându-mă temperat, am aflat mai târziu că bogata gură a târgului broda voluptuos pe ideea că Andra mi-ar fi dat papucii și la sugestia unui unchi de-al ei, nu doar din cauza sentimentelor noastre obosite și a prenumelui meu de poveste. Securist de profesie noblețe pe care nu i-o bănuisem niciodată, pentru că omul chiar părea o ființă normală cică insul i-ar fi zis că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ce violonist talentat sunt. Încercând să demonstreze că au spirit axiologic, mă rugau să le cânt tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam pe cel care venea foarte rar, unchiul Grătărel, fratele vitreg al mamei. Sosea mereu "la papion" și purta, indiferent de anotimp, o eșarfă de un roșu pal, simbol, nu știu de ce, al "virtuții, vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
foarte rar, unchiul Grătărel, fratele vitreg al mamei. Sosea mereu "la papion" și purta, indiferent de anotimp, o eșarfă de un roșu pal, simbol, nu știu de ce, al "virtuții, vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
vigorii și responsabilității", după cum aveam să pricep mult mai târziu. Pe unchiul Grătărel l-am cunoscut într-o postură puțin obișnuită: era îmbrăcat în niște haine cu dungi, dintre acelea pe care le purta, zâmbind, și nea Onuț. Numai că unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-a așezat, în holul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ce-ți ardea două scatoalce: "Măgarule, cum justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o vreme, a măsurat sala în lung și-n lat cu privirea și a spus cam șoptit: "Adevărul este că dar fiți sigur că nu mi s-a mai întâmplat nici înainte, nici după am avut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
șoptit: "Adevărul este că dar fiți sigur că nu mi s-a mai întâmplat nici înainte, nici după am avut un rateu în acea noapte și m-am gândit că doamna, care ascunsese banii mei în cavitatea bucală (era strong unchiul ăsta vitreg al meu: vorbea ca din cărți) nu merita să fie plătită pentru un serviciu de care nu beneficiasem..." Just. Voiam să scot doi de zece pentru nea Grătărel, doi de zece, ca la spectacolele acelea, dialog pe aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
serviciu de care nu beneficiasem..." Just. Voiam să scot doi de zece pentru nea Grătărel, doi de zece, ca la spectacolele acelea, dialog pe aceeași scenă, unde, imediat ce cântai sau dansai, lumea-ți acorda note. Mai târzior am priceput că unchiul spusese că așa e corect în viață: nici muncă fără pâine, dar nici pâine fără muncă. La o adică, eu, când ratam la fotbal, mă aplauda cineva? E drept că nici nu mă cotonogea, nu mă lovea peste fălci, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
vizionată din toate părțile. Atunci am văzut și eu că avea mare deranj, un fel de deranj colorat în vânăt-albastru, nu numai la fălci, ci și în zonele vecine. Probabil că doamna nu putea deschide gura. Cred că avusese dreptate unchiul, când făcuse ce făcuse, dacă nici halatiștii nu reușeau s-o facă să arate ce are în cavitatea bucală... Halatistul din centru și-a cam pierdut răbdarea, a trântit în masă cu același ciocan și a zis scurt: "Ne vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai eram eu vedeta serii. Unchiul, ca orice mare actor, își priponise ochii, ca reper estetic probabil, pe o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pe o codană venită la petrecere cu una dintre ninetiste. Ninetista-mamă, sesizând marea emoție artistică a fetei, a luat-o iute de mână și a scos-o din casă, ca nu cumva... S-a lăsat apoi o liniște grea, după ce unchiul vitreg se sacrificase și se dăruise în așa fel, artistic, încât era cât pe ce să facă victime. Bineînțeles că tot Nineta, care între timp scăpase de obligația golirii paharului, a salvat situația, invitându-mă să cântăm, în duet ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nu prea înțelegeam nimic, dar turuiam, turuiam " Și dragă-mi ești, și nu te pot uita / Dar n-am ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii căzuți în pahare, iar unchiul vitreg aplauda din toată inima: În sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]