1,021 matches
-
în artă, suverană rămâne bursa timpului. Istoria devine ceva mai obiectivă, după ce se răcesc pasiunile. Obiceiul de a bate temenele pe la înalte curți străine se menține la români. S-au mai schimbat doar punctele cardinale. Acolo unde înclinam fața, acum unduim spatele. În multe zone, istoria nu este decât o siropoasă telenovelă. Guvernările anapoda stimulează indiferența popoarelor. Cotropitorii nu au nevoie de eroi. Barbaria tiranilor constă în anularea dreptului oamenilor la speranță. Fiecare secol după Iisus s-a considerat, probabil, piscul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lentilele aparatului de fotografiat. Undeva în stânga, la o depărtare apreciabilă o colină verde, ce sugerează existența unei grădini desprinse din rai și aduse pe pământ, închide orizontul în acea parte. În continuare, sub un cer senin cât cuprinde zarea, se unduiesc lin valurile mării. E Aotearoa, Țara Marelui Nour Alb scăldată în inegalabilul albastru de Voroneț. Un carusel din Divertis Parc, undeva, unde cu câteva secole în urmă, măreți și mândri de puterea lor se plimbau în voie zimbri mulțime de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de lume în doliu, mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ne vor devora. Căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandant al pierdutului post militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în armată acelui loc, își dădu capul pe spate și contemplă îndelung palmierii pe care nici o adiere de vânt nu reușea să-i unduiască și cerul de un albastru albicios, ce-ți rănea ochii doar cât îl priveai. Se gândi la familia lui: la soția pe care o pierduse și care obținuse divorțul ca urmare a condamnării lui, la copiii ce nu-i scriseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl observă, își luă inima-n dinți și porni cu pas hotărât spre silueta îndepărtată a călărețului, rugându-se Cerului să nu se spargă dintr-o dată placa de sare sub picioarele lui. Când se simți în siguranță, își continuă drumul, unduind tristul steag sub un soare ce începea să se transforme în plumb topit, dându-și seama că în groapa formată de salină, fără o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și câtă dreptate avea mehenghiul! Privirea unduia în toate părțile, poate-poate o va descoperi pe Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea siluietă desenată
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ridicară pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric. E important. Hei, am zis și am mângâiat-o pe brațe. Ce s-a întâmplat? Se uită la mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că aud vocea unei fete, îndepărtată și neclară în spatele zgomotului de fundal. — Alo? am repetat. — Ci[ ]ști? Legătura era ca o întindere kilometrică de țevi ruginite, sparte, care curgeau și pierdeau presiune. Mici râuri, șiroaie de apă răsucindu-se și unduindu-se în întuneric. Sau - ca un submarin pe cale să se scufunde în care pătrunde apa oceanului, jeturi de apă neagră, din adâncuri ce țâșnesc din nituri sărite și fisuri înăuntrul corpului zdrobit, în picaj, al submersibilului. Am încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea capului, păstrându-și poziția, înotând cu mișcări puternice și neîntrerupte împotriva mișcării timpului. k în adânc întind arătare cel mai ciudat întu nericul erau doctori i celălalt n strigă o i arătarea m lipitoare ă alge nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era în folosul tuturora. Era acolo un Mag frumos ca dăruirea, ce purta în nimb nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele vii ale Împărăției sale și se scălda în Neînceput. Odată plăsmui
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
de un gri pur. El Însă Înainta, fără șovăială și fără grabă; știa că la câțiva metri sub tălpile lui curgea un râu subteran și că pașii Îl vor duce inevitabil, din instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia vântului. La trezire se simți vesel și activ, cum nu mai fusese de când părăsise laboratorul, În urmă cu două luni și mai bine. Ieși În oraș, o luă pe bulevardul Émile-Zola, se plimbă pe sub tei. Era singur, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sub observație, zi și noapte, pe Kuznețov. Sunt convinsă că el se află-n spatele poveștii ăsteia. — Și-altceva? — Am nevoie de-un expert În analizarea clonelor. Din câte văd, vă pricepeți, a zis blondina, În timp ce se apropia de mine, unduindu-se ca funcția sinus. Așadar, privirile ochilor mei experți nu scăpaseră atenției turnului de control, ba chiar primiseră drept de aterizare și de rulare pe pistă, ținând cont de zâmbetul subțire cu care femeia Își Însoțise spusele. Aveți aici noua
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bună la școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o să se uite încoace mama Sophiei sau chiar Sophie însăși, noroc însă că sticla groasă nu permite persoanelor neautorizate să arunce priviri prea indiscrete în salon sau să facă zgomot. O directoare îmbrăcată în negru se plimbă de colo‑colo, unduindu‑și șoldurile, și însuși regele modei cântărește rochiile și‑și dă cu părerea. Spune că rochia asta are cutare și cutare avantaj, rochia aia are cutare și cutare avantaj, această rochie s‑ar putea să vă dezavantajeze din punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vrea să coboare dintr-o caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea alunecă, se unduie galeșă, patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care ar mai vedea-o. Șerpi gălbui lunecând, vălurindu-se, în cercuri tot mai mari, spre șanțul cald și îngust dintre sâni. Săgeata lor neagră arzând, în răstimpuri, aerul. S-ar auzi, cândva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. Darul acestei frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]