1,038 matches
-
sunt vizibile par să descrie o mișcare circulară în jurul stelei polare în timpul nopții. O stea polară este situată aproape de unul din polii cerești ; în navigația astronomică, poziția sa este un indicator fiabil al direcției unui pol geografic , iar altitudinea sa unghiulară permite determinarea latitudinii. În principiu, o planetă posedă două stele polare, una pentru Polul Nord și cealaltă pentru Polul Sud, însă existența lor depinde de configurația stelelor : este posibil să nu existe o stea suficient de vizibilă cu ochiul liber în
Steaua polară () [Corola-website/Science/310393_a_311722]
-
superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce masa este reintrodusă în analiza dimensională: unde formula 244 este raza Bohr, cu energia: Ansatz-ul modifică potențialul Coulomb pentru a include termenul proporțional cu formula 247, fiind folositor la calculul momentului unghiular diferit de zero. În formularea matematică a mecanicii cuantice, un sistem fizic este descris de un vector complex din spațiul Hilbert, de fapt o colecție a tuturor funcțiilor de undă normalizate posibile. Funcția de undă este doar un nume alternativ
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în 1946, când astronomul Lyman Spitzer a scris un referat întitulat „Avantajele astronomice ale unui telescop pe orbită, în afara atmosferei terestre”. În acesta autorul a expus cele două mari avantaje ale unui telescop spațial viitor. Primul avantaj este că rezoluția unghiulară (unghiul cel mai mic, sau puterea separatoare cea mai mare pentru care două obiecte să fie văzute distinct) va fi limitată doar de difracție, nu și de turbulențele atmosferice de pe Pământ, care dau efectul de sclipire al stelelor. Telescoapele de pe
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
i-au fost incorporate un set de 48 filtre (optice) pentru a izola liniile spectrale de interes astrofizic. Instrumentul conținea 8 chipuri CCD distribuite în 2 camere foto, fiecare folosind 4 chipuri CCD. Camera cu „câmp larg” convertea un câmp unghiular larg la dimensiunile rezoluției fotografiei în timp ce „camera planetară” lua imagini la o distanță focală mai mare decât alte aparate foto (imaginea avea o putere de mărire considerabil îmbunătățită). Spectrograful de înaltă rezoluție Goddard a fost un spectrograf menit să opereze
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
care navigau de regulă în apropierea țărmurilor cunoscând bine curenții marini și de aer, prin anii 980 - 999 au atins Groenlanda și coastele Americii de Nord. Arabii perfecționează unele instrumente de navigație ca de exemplu "Astrolabium" un instrument de măsurare a valorilor unghiulare pe bolta cerească, ca și hărțile de navigație.Cel mai vechi "Jurnal de bord" datează din 1490 iar din secolul XIII și secolul XIV sunt evindențiate "adâncimile","farurile", "mareele" din porturi, aceste jurnale erau numite de portughezi "Portolan". In anul
Orientare (geografie) () [Corola-website/Science/305743_a_307072]
-
de deformare. Gradul în care opun rezistență se numește viscozitate. Efortul normal (la suprafață de separație) se numește presiune. Comportamentul fluidelor poate fi descris printr-un set de ecuații parțial-diferențiale: ecuațiile de conservare a masei, a conservării impulsului, a momentului unghiular (ecuațiile Navier-Stokes) și a conservării energiei. Mecanică fluidelor are ca obiect studiul fluidelor, al gazelor și Hidrostatica pentru studiul mediilor lichide. Din punctul de vedere stării de agregare, fluidele se clasifică în: Din punctul de vedere al aplicării legii lui
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
nodul descendent trebuie să se afle în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare). Conul de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această porțiune chemându-se penumbră... O „eclipsă penumbrială” apare atunci când Luna e în penumbra Pământului. Penumbra nu cauzează modificări importante, adică nu se întunecă pe suprafața Lunii, deși
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
Sistemul de coordonate geografice este un sistem de referință care utilizează coordonatele unghiulare, latitudine (nordică sau sudică) și longitudine (estică și vestică) și servește la determinarea unghiurilor laterale ale suprafeței terestre (sau mai general ale unui sferoid). Globul este împărțit în 360° (grade) latitudine și 180° (grade) longitudine. Rețeaua liniilor meridianelor și latitudinilor
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
transformatei Fourier cu literă mare corespunde literei folosite pentru funcția care trebuie transformată (precum "f"("x") și "F"("ξ")), notații folosite în special în fizică și inginerie. În electronică, se folosește notația ("ω") în loc de ("ξ"), datorită interpretării ei ca frecvență unghiulară, iar câteodată este scrisă ca "F"("jω"), în care "j" este unitatea imaginară, pentru a indica relația cu transformata Laplace, scrisă câteodată și sub forma "F"(2"πf"). Interpretarea funcției complexe formula 11 poate fi de ajutor exprimând-o în coordonate
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
formula 114 este folosită pentru a exprima proprietatea de deplasare a transformatei Fourier. De notat că, ultimul exemplu este corect numai în ipoteza că funcția "f" este funcție de "x" și nu de "x". Transformata Fourier poate fi scrisă în termenii frecvenței unghiulare : "ω" = "2πξ", care are ca unitate de măsură radianul/secundă. Substituția "ξ" = "ω "/(2π) în formulele de mai sus conduc la convenția : Sub această convenție, transformata inversă devine: Această convenție nu este o transformare unitară pe "L"(R). De asemenea
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
a unei variabile aleatoare este la fel ca transformata Fourier-Stieltjes a măsurii distribuției ei, dar în acest context este tipic să luăm o convenție diferită pentru constante. Funcția caracteristică tipică este definită astfel formula 119. Precum în convenția din cazul "frecvență unghiulară neunitară", nu există factorul 2"π" care să apară în ambele integrale, sau la exponețială. Următorul tabel conține câteva forme închise ale transformatei. Pentru funcțiile "ƒ"("x") , "g"("x") și "h"("x") s-au notat cu formula 77, formula 78 și formula 122
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
dedusă din proprietățile radiației într-o cavitate închisă, dar ea trebuie să fie valabilă ori de căte ori materialul se află în echilibru la temperatura T. Relația lui Kirchhoff exprimă faptul remarcabil că emisivitatea și absorbtivitatea pot avea o dependență unghiulară, aceeași însă pentru amândouă. "Emisivitatea medie" E(λ,T)poate fi obținută integrând E(λ,θ,φ,T) dupa unghiuri. Deoarece absorptivitatea este definită ca un raport între energia absorbită și cea incidentă, este natural sa se definească "absorptivitatea medie
Legile lui Kirchhoff (radiație) () [Corola-website/Science/313168_a_314497]
-
Originală din Europa Centrală, s-a extins spre vest, până în valea Rinului și bazinul Parisului, și spre est, spre Ucraina și bazinul Bugului. Denumirea provine de la decorul ceramicii, ce este incizat în benzi de linii paralele cu motive spiralice și unghiulare. Din mileniul V i.en., s-a extins în Transilvania, Moldova și nord-estul Munteniei. De origine est-mediteraneană, s-a extins în Dobrogea și sud-estul Munteniei. Și-a lăsat amprenta prin varietatea de forme ceramice și prin plastică excepțional de bogată
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
între unitățile de energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai multe motive, unul dintre ele fiind și acela că viteza unghiulară sau frecvența unghiulară este de obicei măsurată în radiani pe secundă deci utilizând "ħ" care folosește de asemenea radiani se va evita un calcul suplimentar de transformare a radianilor în grade și invers. De asemenea, când ecuațiile asociate acestor probleme
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
energie și cele de frecvență. Constanta redusă a lui Planck este folosită mai des decât "h" (constanta lui Planck) în formulele matematice ale mecanicii cuantice din mai multe motive, unul dintre ele fiind și acela că viteza unghiulară sau frecvența unghiulară este de obicei măsurată în radiani pe secundă deci utilizând "ħ" care folosește de asemenea radiani se va evita un calcul suplimentar de transformare a radianilor în grade și invers. De asemenea, când ecuațiile asociate acestor probleme sunt scrise folosind
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
frecventă a factorului 2π în numărător și împărțitor, simplificând astfel calculele. În orice caz, în alte cazuri, ca de exemplu în calcularea orbitelor în modelul atomic al lui Bohr, "h"/2π a fost obținut în mod natural la exprimarea momentului unghiular al orbitelor. O altă expresie pentru relația dintre energie și lungimea de undă este dată în electroni volți pentru energie și în angstromi pentru lungimea de undă: "E" (eV) = 12.400/λ(Å) — aparent "h" nu este deloc implicat, dar
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Bohr a emis ipoteza că electronii pot ocupa doar anumite orbite în jurul unui nucleu. Existența acestor orbite poate fi dedusă analizând linia spectrală produsă de un atom. Bohr a explicat existența orbitelor pe care electronii le pot ocupa corelând momentul unghiular al electronilor din fiecare orbită "permisă" cu valuarea lui h, constanta lui Planck. El a spus că un electron aflat în cea mai joasă orbită are un moment unghiular egal cu h/2π. Fiecare orbită superioară celei de bază va
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
explicat existența orbitelor pe care electronii le pot ocupa corelând momentul unghiular al electronilor din fiecare orbită "permisă" cu valuarea lui h, constanta lui Planck. El a spus că un electron aflat în cea mai joasă orbită are un moment unghiular egal cu h/2π. Fiecare orbită superioară celei de bază va conține acei electroni care au momentul unghiular egal cu un multiplu întreg al celui de pe orbita de bază. El a descris electronii ca fiind asemănători planetelor aflate pe o
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cu valuarea lui h, constanta lui Planck. El a spus că un electron aflat în cea mai joasă orbită are un moment unghiular egal cu h/2π. Fiecare orbită superioară celei de bază va conține acei electroni care au momentul unghiular egal cu un multiplu întreg al celui de pe orbita de bază. El a descris electronii ca fiind asemănători planetelor aflate pe o orbită solară. Astfel, el a definit constanta lui Planck ca un element fundamental care generează cerințe speciale la
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
liniilor spectrale, fizicienii au fost capabili să deducă empiric regulile după care se determină fiecare dintre orbitele electronilor și să descopere astfel ceva vital despre momentele asociate — că și acestea sunt cuantificate. Apoi Bohr a observat modul în care momentul unghiular al unui electon aflat pe o orbită este cuantificat și anume a determinat că există o constantă K care atunci când este înmulțită cu cu constanta lui Planck, h, va da momentul unghiular ce aparține celei mai joase orbite. Când această
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Apoi Bohr a observat modul în care momentul unghiular al unui electon aflat pe o orbită este cuantificat și anume a determinat că există o constantă K care atunci când este înmulțită cu cu constanta lui Planck, h, va da momentul unghiular ce aparține celei mai joase orbite. Când această valoare este înmulțită cu numere întregi succesive va da valoarea altor orbite posibile. Bohr a determinat mai târziu valoarea lui K ca fiind K = 1/2π . (Vezi o discuție mai detaliată pe
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
număr folosit pentru a descrie energia fiecărei orbite. Acesta se numește numărul cuantic principal. Următorul număr cuantic care descrie forma orbitei este numit număr cuantic azimutal și este reprezentat de litera l (minuscula literei L). Forma este generată de momentul unghiular al orbitei. Rata de modificare a momentului unghiular al unui sistem este egală cu rezultanta forțelor externe care acționează asupra sistemului. Cu alte cuvinte, momentul unghiular reprezintă rezistența unui obiect aflat în rotație la creșterea sau scăderea vitezei sale sub
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
Acesta se numește numărul cuantic principal. Următorul număr cuantic care descrie forma orbitei este numit număr cuantic azimutal și este reprezentat de litera l (minuscula literei L). Forma este generată de momentul unghiular al orbitei. Rata de modificare a momentului unghiular al unui sistem este egală cu rezultanta forțelor externe care acționează asupra sistemului. Cu alte cuvinte, momentul unghiular reprezintă rezistența unui obiect aflat în rotație la creșterea sau scăderea vitezei sale sub influența unei forțe externe. Numărul cuantic azimutal "l
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
și este reprezentat de litera l (minuscula literei L). Forma este generată de momentul unghiular al orbitei. Rata de modificare a momentului unghiular al unui sistem este egală cu rezultanta forțelor externe care acționează asupra sistemului. Cu alte cuvinte, momentul unghiular reprezintă rezistența unui obiect aflat în rotație la creșterea sau scăderea vitezei sale sub influența unei forțe externe. Numărul cuantic azimutal "l" reprezintă momentul unghiular orbital al unui electron în jurul nucleului atomului său. În locul literei "l" se folosesc alte litere
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
sistem este egală cu rezultanta forțelor externe care acționează asupra sistemului. Cu alte cuvinte, momentul unghiular reprezintă rezistența unui obiect aflat în rotație la creșterea sau scăderea vitezei sale sub influența unei forțe externe. Numărul cuantic azimutal "l" reprezintă momentul unghiular orbital al unui electron în jurul nucleului atomului său. În locul literei "l" se folosesc alte litere pentru a descrie forma orbitei. Prima formă este cea sferică (circulară) și se notează cu litera s. Următoarea formă este asemănătoare unei haltere și se
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]