1,212 matches
-
a întoarcerii generalului de Gaulle în 1958. Ea se va constitui în septembrie 1958 în Partidul Socialist Autonom* care, la începutul anului 1960, va deveni Uniunea Stîngii Socialiste și gruparea Tribunei Comunismului, una din cele trei compozante ale Partidului Socialist Unificat** al cărui prim-secretar va fi Edouard Depreux. Anul 1956 reprezintă, într-adevăr, un an de cumpănă, în lumea comunistă și nu numai aici. La 26 iulie, colonelul Nasser naționalizează canalul de Suez, fapt care determină la 31 octombrie intervenția
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
înnobilați, iar nobilii deveneau oameni de afaceri. Sau, folosind cuvintele autorilor noștri, „Britain made both gentleman of businessmenă and businessmen of gentleman” (ibidem, pp. 99-100). În ciuda tensiunilor dintre cele două grupuri, găsim în Marea Britanie de la începutul secolului XX o elită unificată și ferm stabilită (ibidem, p. 100). Putem vorbi despre o elită că este unificată atunci când este o elită economică a cărei origine și formație nu diferă semnificativ de cele ale elitelor politice, administrative sau religioase. După cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
formale și informale, ca și acordul asupra valorii instituțiilor politice existente. Servindu-se de aceste două dimensiuni bazându-se mai ales pe lucrările lui Sartori, autorii disting trei configurații importante de elite naționale: elitele dezbinate, cele unificate consensual și cele unificate ideologic. Elitele dezbinate funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și a valorilor instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
competiție pe baza unui spirit partizan moderat și cooperează tacit pentru a rezolva probleme deosebit de explozive și pentru a limita conflictele. Concepția politicii rezultante este cea a unei „politici ca negociere” sau politics as bargaining (Sartori, 1987, p. 224). Elitele unificate ideologic funcționează într-un context destul de diferit. Rețelele de comunicație și de influență cuprind toate facțiunile elitei, dar sunt puternic centralizate și organizate de către o facțiune dominantă și de partidul sau curentul pe care-l dirijează. Consensul valorilor este, de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reală influență politică. Puterea executivă este exercitată în secretul deliberărilor unui mic grup de lideri ai regimului. Formulate aceste considerații, putem asocia fiecare configurație a elitelor naționale unui anumit tip de regim. Elita dezbinată trebuie asociată unui regim instabil, cea unificată consensual trebuie asociată unui regim reprezentativ stabil, iar cea unificată ideologic unui regim nereprezentativ stabil. Elitele cu orientare locală sau cu orientare cosmopolită La originea dihotomiei local/cosmopolit s-au aflat cercetările întreprinse sub conducerea lui Robert Merton la Rovere
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de consemnat. Revoluțiile nu provoacă doar un proces de circulație a elitelor; ele pot duce la transformarea unei configurații de elite într-o altă configurație, distinctă de precedenta; mai exact, la trecerea de la o elită dezbinată la o elită ideologic unificată. În acest caz, rezultatul este un regim stabil nereprezentativ, care nu poate evolua decât printr-o nouă transformare a configurației, fie provocată printr-un proces intern, fie printr-o intervenție exogenă (Field et. al., 1990, pp. 161-162). Deplasările în interiorul elitei
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la cele ce sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut Ioan 20, 29
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de modelul roman. În acest sens, el renunță, în titulatura sa oficială, la titlurile de rege al francilor și longobarzilor, pentru a nu și-1 păstra decît pe cel de "Împărat august". Ceea ce nu înseamnă că, în sînul Imperiului creștin unificat, nu mai există regite ce se bucură de o mare autonomie; ele, însă, nu mai pot fi altceva decît provincii ale Imperiului. Astfel, în 817, cînd Ludovic cel Pios își hotărăște, cu mult înainte, succesiunea, el prevede ca fiul său
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pentru a se reprezenta interesele întregii națiuni 133. Evenimente precum acestea arătau indubitabil faptul că începea să se resimtă, la nivelul vieții politice românești, nevoia unei coagulări a forțelor politice existente. Nominalizarea lui Barbu Catargiu ca șef al primului guvern unificat provoca, în mod legitim în opinia noastră, semne de întrebare printre cei mai mulți lideri politici români, în privința intențiilor viitoare ale lui Al.I. Cuza. Din perspectiva unui șef de stat preocupat să transmită în exterior imaginea unei țări stabile, aceasta era
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
combătând de această dată tendințele radicale din societatea românească 135, fapt care, alături de elementele deja amintite, îl recomanda pentru postul ce-i era încredințat la 24 ianuarie 1862. Opțiunea lui Alexandru Ioan Cuza pentru Barbu Catargiu ca șef al guvernului unificat, conștientizarea imposibilității influențării legii rurale 136 și extinderea unei legi restrictive a presei în Țara Românească (la 23 martie 1862)137 luau, pentru reprezentanții "stângii", forma unor noi dovezi ale faptului că regimul politic instaurat la 24 ianuarie 1859 nu
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Lewicy Demokraty Czej (Alianța Stîngii Democratice) formată în jurul acestuia și atrăgîndu-și sindicatul minoritar OPZZ, ca și organizațiile de femei, de tineret etc. Partidul, așa cum s-a prezentat, rebotezat social-democrat SdRP nu mai reprezintă decît un fragment din vechiul partid muncitoresc unificat PZPR și promovează în primele rînduri elementele cele mai reformiste, Kwasniewski sau Oleksy. Nu aceeași este situația în cazul Partidului Comunist Ceh KSC care, fiind mai puternic, a conservat o structură mai rigidă și mai impermeabilă față de schimbare, ceea ce nu
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
politice conflictuale -, trebuie spus că divizarea majorității se constituie într-o caracteristică inedită a sistemului politic românesc. În legislaturile sale anterioare, sistemul nu a cunoscut etape ale coabitării politice, celălalt nume al majorității divizate, regula funcțională fiind cea a majorității unificate. Au existat cel mult situații în care majoritatea parlamentară inițială a suferit o serie de modificări, dar fără a ajunge în disonanță cu cea prezidențială. De astfel, regulile sistemice, și în mod desosebit simultaneitatea alegerilor parlamentare și prezidențiale, nu favorizează
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
din istoria sa în urma alegerilor parlamentare din toamna lui 2008, primele decalate de cele prezidențiale. Aceasta, ca o consecință a măririi duratei mandatului prezidențial de la 4 la 5 ani, decisă prin revizuirea constituțională din 2003. Iată însă că regula majorității unificate a fost schimbată înainte de acest moment. E drept, în condițiile rezultatelor electorale din 2004 pe care le știm, și ele inedite în istoria politică a României postcomuniste. Chestiunea majorității ne permite să aducem în discuție și des întâlnita teză a
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
mai departe. Conștiința tuturor acestor obiecte este trăită astfel încât ele sunt părți ale unei singure stări de conștiință, astfel încât aceasta din urmă le "conține" într-un fel pe toate în același timp. Ele sunt vizate simultan de o conștiință unitară (unificată). Este ceea ce presupunea Descartes atunci când a construit argumentul care demonstrează dualismul minte-corp. El afirma că "atunci când consider mintea, adică pe mine însumi, întrucât sunt numai o entitate gânditoare, nu pot distinge în mine însumi nici un fel de părți, ci doar
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de materialitate din caracterizarea minții tocmai în baza simplicității sale. Ceea ce nu are părți nu poate fi material, întrucât tot ceea ce este material are părți. Astfel, premisa intuitivă a acestei înlănțuiri demonstrative (teza că nu pot distinge părți în conștiința unificată (unitară) pe care o am despre mine însumi) a înrâurit secole de gândire filosofică și a jucat un rol important în dezbaterea temei până în anul 1900. Cea mai detaliată rezolvare a problemei unității conștiinței îi aparține lui Immanuel Kant și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
satisfăcătoare cu alte părți ale experienței noastre"68. El ne indică în universul pragmatic adevăratul loc al probelor de foc ale intelecției, coroborând atestatul de validitate cu o condiție a coeziunii interioare care face din parcursul destinal individual un tot unificat de cunoștințe și de posibilități de aplicare. Dacă raționalitatea constă, după Jurgen Habermas, în "felul în care subiectul actant și vorbitor dobândește și folosește cunoștința"69, atunci conștiința de sine devine stăpânul strategiilor de învățare și aplicare, ea practicând implicarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
le classi subalterne l'unificazione non avviene: la loro storia è intrecciata a quella della "società civile", è una frazione disgregata di essa" (ibid.). Îl testo di seconda stesura è ancoră più esplicito: Le classi subalterne, per definizione, non sono unificate e non possono unificarsi finché non possono diventare "Stato": la loro storia, pertanto, è intrecciata a quella della società civile, è una funzione "disgregata" e discontinua della storia della società civile e, per questo tramite, della storia degli Stați o
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
un moment istoric anunțat de Marx și Engles în lucrările lor, însă, trebuie să observăm că acesta nu s-a declanșat în spațiul economico-politic preconizat de aceștia, respectiv Anglia, și din motivele pe care teoreticienii le-au invocat. În Italia unificată, pe parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, s-a observat un proces interesant, prin care, la nivelul funcțiilor cu caracter administrativ, locale sau centrale, s-a produs fenomenul de meridionalizare. Mai exact, un număr din ce in ce mai redus
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
competitiv și stimulator în care se regaseau, în timp ce noile elite meridionale au preferat să urmeze cariere în cadrul statului, care deși erau mai prost remunerate, asigurau o stabilitate financiară și de statut. Din acest punct de vedere, profilul administrativ al Italiei unificate a suferit un proces de meridionalizare, creând la nivelul opiniei generale a populației acuzații nesfârșite între Sud și Nord. Spațiul meridional, sărac și suprapopulat îi acuză pe politicienii din Nord de luarea unor decizii economice care discriminau Sudul, prin politică
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
e politică, così come îl pratico ed îl teorico, sono elemenți distinti ed, în quanto distinti, anche opposti 9. Tuttavia în Croce l'opposizione susseguente alla distinzione non è mai assoluta e ciò che prima è stato distinto deve essere unificato; questa unità, tuttavia, non può mai essere indistinzione cioè risoluzione totale di un elemento nell'altro tanto da sopprimere definitivamente le caratteristiche individuali 10. Lo Stato, elemento politico-utilitario, non appartiene alla dimensione etică, mă non possiamo arrestarci a questa elementare
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
dorința lor de Absolut. Consecința acestei reacții era una de dezagregare în sfera culturii, îndeosebi în axiologie: "voința de a crede înseamnă, de fapt, o separație între valori și creatorii de valori, o dezbinare între elemente care ar trebui primar unificate. Creatorii de valori au, aici, perspectiva valorilor, iar nu trăirea lor"105. Uvertura tragicului Apropierea lui Cioran de sfera religiei și a credinței religioase nu se făcea acum pentru prima dată. Există texte de început, poate primele încercări în scris
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
filieră catolică (vezi comentariile anterioare în legătură cu caracterul romantic al protestantismului), dar care este întru totul justificat, dacă avem în vedere vocația universalistă a catolicismului. Blaga vorbește despre "atitudinea de profet social" a lui Comte, constatând că acesta le "atribuie științelor unificate în pozitivism exact același rol, ce-l avuseseră metafizica și teologia: rolul social de a crea o unitate de vederi între indivizii marii societăți, care este, și mai ales va fi, umanitatea"194. Or, asumarea unei misiuni mesianice, precum și nostalgia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
depășit barierele mentalității catolice. Papa Ioan Paul al II-lea a reînnodat dialogul catolicilor cu creștinii ortodocși și chiar cu mozaicii și islamicii. Putem spera, datorită gândirii sale hiperrealiste, într-o lume de religii prietene sau chiar într-o lume unificată religios? Cine știe... 15.1.2. De la realismul practic la hiperrealitatetc "15.1.2. De la realismul practic la hiperrealitate" Numai gândirea hiperrațională ar putea domina hiperrealitatea. Realismul practic a fost obsesia istoriei și a gândirii moderne. Hiperrealitatea și hiperrealismul au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de autoritățile sovietice, care, nesuportînd ca 25% din voturi să revină CDU-ului, i-au exilat pe principalii șefi la 20 octombrie 1946. Ceea ce a mai rămas a fost înglobat într-un bloc la ordine, dominat de SED, Partidul Socialist Unificat. În timpul dictaturii comuniste, acest CDU fictiv a fost menținut, fiind necesar regimului pentru a păstra mitul unui pluralism politic și pentru a susține propaganda în direcția mișcărilor creștine progresiste occidentale. În Bavaria, Adam Stegerwald, fost conducător sindical, sprijinit de Joseph
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei multitudini de abordări, tehnici și metode, a unei diversități de tematici și uneori chiar și a unor rezultate confuze. Oricît de temeinic ar fi consolidată, cum n-a mai fost niciodată în istoria sa, disciplina nu este nici mai unificată, nici unificabilă sub acoperirea unei interpretări unice, a unei singure teoretizări, a unei direcții de cercetare uniforme. Pași înainte Totuși, s-au înregistrat importanți pași înainte, evaluați, de exemplu, de către Almond și Powel [1978, V] în volumul lor, substanțial revizuit
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]